Tabara de Arte Preluca - o alternativa culturala

„Voi ati gasit ceva? Nu, da voi? Pai nici noi... ma asta ori e nebun ori se joaca cu noi si vrea el sa ne cunoastem asa aiurea. Da-l incolo, hai sa mergem la o bere in Dealu Inalt. Da’ unde le-o fi pus? Mai eu am gasit numarul unu, era pe un stalp la a sasea de aia... pe care urci, a sasea era. Da-l incolo, e nebun rau”. Asa a inceput Tabara de Arte Preluca, cu o cautare in noapte, cercetare, pe echipe cu harti desenate cu pixul la ele. Cercetare pusa la cale de Dan, studentul la regie. Nu s-a rezolvat decat cu o bere la buticul din sat. Si cu o farsa pe care toti i-au facut-o – l-au pierdut pe Ie (Zarie, tanarul de 12 ani). „Ha, he, hi” – gradina bunicii batatorita in dupa amiezile de august de atelierele de teatru. Descoperire si redescoperire. A sinelui. „Ce tare! Chiar am simtit. Imi placea privirea aia a ta!” chiar se vorbea dupa ateliere. Lucrurile se luau in serios. „Ce misto replica!” In taina Onu si Paul lucrau in padure la picturile lor... panze intinse intre copaci, scanduri de lemn prinse inre ramuri. „Ce tare e instalatia lui Paul”, funze, ramuri, cusca, val, gand, mersul oprit, sensuri... casa bunicii era intoasa si rascolita. E gata mancarea? Ce „Uorcsopuri” avem azi? Pai la „Doua Facituri” (sura si ceainaria din Sacatura) se picteaza, e atelier de modelat in lut, in Fundu Ponitii e teatru, din sus de casa e iconografie, deseara punem niste filme? Normal ca punem. A, pai avem atelier de capoeira, de percutie si pe seara facem teatru de papusi. Si teatrul de umbre de aseara a fost asa fain! Cum a adunat actori, cantareti, sculptori in toata improvizatia aia. Ai vazut cum stateau si intrau cand simteau? Chestia aia cu iarba mi-a placut foarte tare, parca era vantul si copiii au fost excelenti. Misto teatrul de umbre, eu mai vreau sa fac. Hei, maine mergem la rau... Simona, Matei, hai ca filmam. Ce fac astia ma? Pai Andrei a facut o instalatie din sindrila si un cearceaf si o modifica si o tot misca intruna; asa, si Matei fotografiaza fiecare schimbare si apoi fac un montaj cu Simona si iese un film de animatie. Uau, cred ca e tare. Iar ma striga Darius, mor! Stefan, faci azi atelierul de roate de Preluca? Il fac dara! De la 4 vreau sa fac eu repetitii la spectacol. Bine, atunci eu fac de la sase. Hai ca e vernisaj la Balta Ponitii, Vlad isi prezinta instalatia. Inca nu a dat jos cearceaful de pe ea, vrea sa ne spuna ceva inainte. Ha, a dezvelit-o vantul! Ce buna e cafeaua! A vazut careva pictura lui Sevan? E tare de tot! Ce misto is oamenii in satul asta! Da, is mai buni. Serios is alfel. Am intalnit in sfarsit taranul acela frumos si cald pe care imi doream sa il intalnesc. Badiuca Ion, mai zi o data cantecul cela. (E noapte si badiuca Ion si badea Ionuc is inca in tabara la o poveste. Si un pahar de horinca) „La fereastra mandrii mele, mandrii meleee, rasarit-o lighidilidombai logodilihenghel doua steleee”. Cine vine la jocul de Sura? Uai ce tare, vine Grupul Iza! Sunteti cei mai tari! Ati facut o treaba buna. Excelenta! Felicitari! Iupiii! SURA! Sura, Asociatia Sura si revista Vatra Chioreana au fost, si sunt, chezasii Taberei de Arte Preluca ce a ajuns anul acesta la a treia editie, in perioada 17-24 august. Adica Stefan Bisztricki Florian, Ioana Oltean, Camelia Oltean, Iulia Balint consiliati mereu si primind ajutorul lui Florin Pop. Ce este Tabara de Arte Preluca? O alternativa, un fapt simplu petrecut in sat, unde artistul vine pentru a descoperi si a se redescoperi, pentru a impartasi energii creatoare, pentru a invata unii de la altii si pentru a lucra impreuna, la Sura, ca odinioara. Toate artele. Iar omul din sat simte tabara ca fiind si a lui si din simplu privitor devine actant. Ca odinioara: „Faceti bine si, lasand de puteti coasa si fanul, la vreme de amiaza cand si soarele se odihneste un rastamp de-si adapa caii sau la vreme de sara ori noapte, cum puteti dumnevoastre, haidati in Sacatura si in Ponita, sa intrati in randul artistilor la o poveste, un pahar de horinca si depanari de amintiri. Si de vreti, va asteptam cu mare drag sa vedeti cum vad fotografii locurile noastre, cum sculptorii dintr-un mniez de lemn ori piatra si fan sculpteaza, cum muzicanti din toata tara, cu multe instrumente, tin isonul celorlalti artisti, cum pictorii aduc culori la noi si pe noi ne duc in culori si cum actorii se imbraca in haine prelucanesti, isi iau vorbele de pe scena, personajele, papusile si le transforma pe toate prelucaneste. Si pe langa toti, olarul ne va spune povestea lutului odata cu mainile ce vor naste din el oale si ulcele. Si iara om sedea la o poveste, un pahar de horinca si un depanat in amintiri.” Alaturi de chezasi au fost: Primaria Copalnic Manastur, Consiliul Judetean Maramures, Asociatia Modus Vivendi, Hotel MARA, Bizo, Cetina, Ferma Zootehnica, SC.Veva SRL, Fragus, Roxar Prod. Com., Tiliafarm, Crucea Rosie, SC. Prelucana SRL, Moara lu’ Nemtucu, Brutaria Baia Sprie, Florin Nechita, Augustin Coroian, Maralibris. Iar la sfarsitul taberei, cautarea din noaptea de inceput si-a gasit locul in spectacolul de poezie de la SURA. Si totul fara tarabe si mici ministri. „Ce misto is oamenii in satul asta! Da, is mai buni. Serios is alfel. Am intalnit in sfarsit taranul acela frumos si cald pe care imi doream sa il intalnesc. Badiuca Ion, mai zi o data cantecul cela. (e noapte si badiuca Ion si badea Ionuc is inca in tabara la o poveste. Si un pahar de horinca). «La fereastra mandrii mele, mandrii meleee, rasarit-o lighidilidombai logodilihenghel doua steleee»”. Stefan Bisztricki Florian