Succesorul lui Putin

“Care este cel mai important lucru pentru noi?”, a intrebat presedintele rus Vladimir Putin in discursul sau din mai, despre starea natiunii. “Dragostea!”, a tipat o voce din public. “Corect, in Ministerul Apararii oamenii stiu care este cel mai important lucru “, a adaugat liderul de la Kremlin, in timp ce camerele de luat vederi erau atintite spre ministrul apararii Sergei Ivanov. La inceput, nu s-a stiut cine a fost autorul replicii, desi ulterior, ministrul apararii a recunoscut ca s-a lasat condus de primul impuls. “Am reactionat spontan. Intr-adevar, dragostea este cel mai important lucru “, marturiseste azi Ivanov, citat de The Economist, amintind de John Lennon. Ulterior, incidentul a fost integrat urgent in discutia despre succesorul lui Putin la Kremlin. Trebuie spus ca autoritarismul lui Putin face ca singura necunoscuta la Moscova in ziua de azi sa fie identitatea acestui succesor. Preferatul Opacitatea discursurilor lui Putin i-a indemnat pe curiosi sa incerce sa descifreze ce se ascunde sub aparente si in discursurile presedintelui. Discursul despre starea natiunii, axat pe problemele sociale si pe reforma din armata, a confirmat doi principali candidati, Dmitry Medvedev (prim vicepresedinte, responsabil pe probleme sociale) si Serghei Ivanov (vicepresedinte, responsabil pe probleme de aparare), in conditiile in care ambii oficiali au fost investiti in aceste functii anul trecut si se bucura de vizibilitate la televizor. Dragostea nu este primul lucru care le-ar trece prin minte celor care l-ar observa pe Ivanov. Multe personaje din elita aflata la putere in Rusia impartasesc o parte din trecutul lui Putin la Sankt Petersburg sau in cadrul KBB, in cazul lui Ivanov fiind vorba de ambele experiente. In ceea ce il priveste pe Ivanov, acesta sustine ca intelege temerile pe care unii le formuleaza cu privire la trecutul sau in KGB, dar insista ca sunt nefondate. Chiar daca ar fi asa, viziunea geopolitica a acestui om care vorbeste o engleza fluenta si detine un anumit farmec bizar, alimenteaza temerile privind viitorul Rusiei, provocand anxietate opozitiei liberale. Sa luam problema sensibila a revolutiilor “colorate” din Georgia (2003) si Ucraina (2004). Aceste revolutii, sustine ministrul rus al apararii, au fost finantate de “tari occidentale”, pe care oficialul rus refuza sa le numeasca. Daca Ucraina va intra in NATO, asa cum spera noua conducere de la Kiev, “acest lucru va cauza mai multe probleme relatiilor bilaterale”, crede Ivanov. Spre exemplu, argumenteaza oficialul rus, un regim fara vize cu un stat membru al NATO este greu de imaginat. Statele vecine ex-sovietice, insista ca acesta, trebuie sa inceteze sa se bazeze pe subsidiile oferite de Rusia (cum ar fi gazul ieftin), pentru a cauta ajutor la ceea ce acesta numeste “cealalta parte”. Aceste afirmatii fac loc unei a doua idei importante sustinute de Ivanov, privind faptul ca “razboiul rece s-a terminat”. Trebuie spus ca unele din temerile sale legate de comportamentul puterilor occidentale, cum ar fi posibila amplasare de scuturi anti-racheta in Europa Centrala, par rezonabile. Ivanov vede in lobby-ul strain din interiorul Rusiei o amenintare importanta la adresa securitatii statului. Criticismul facut din afara tendintei anti-democratice de conducere a Rusiei izvoraste, crede acesta, dintr-o aversiune fata de noua putere capatata de Moscova. In anii ‘90, cand Rusia era vulnerabila, nimeni nu se gandea sa o critice, sustine Ivanov, afirmandu-si totodata scepticismul fata de “raspandirea democratiei in lume”, in conditiile in care unele democratii care primesc azi ovatii nu sunt de fapt democratii”. Pentru Ivanov, Rusia este una din putinele “democratii suverane”, capabile de a lua decizii autonome. Chestionat in privinta problemelor Rusiei, Ivanov tinde sa ofere o litanie de raspunsuri familiare, argumentand ca aceste probleme vin din afara, ca ele afecteaza si alte state sau ca unele dintre acestea nu reprezinta niste probleme reale. Violenta din Cecenia si din Caucazul de Nord este vazuta ca parte a unei instabilitati generale, drept o consecinta a colapsului Uniunii Sovietice, mai degraba decat rezultatul politicii Rusiei. Chiar daca exista incalcari ale drepturilor omului in Cecenia, desi Ivanov nu vede dovezi puternice in aceasta privinta, cele din Afghanistan si Irak, sustine el, sunt mai dure. Abuzurile din armata rusa, sunt, de asemenea, exagerate, in opinia lui Ivanov, caci, in fond, comportamente neadecvate “exista in orice armata”. „Controlorul” Potrivit unor analisti, pentru alegerea succesorului lui Putin decisive vor fi performantele celor doi principali candidati din urmatorul an. Principala sarcina a lui Ivanov - reforma fortelor armate - , recrutarea noilor componenti, reducand serviciul militar de la 2 ani la 1 an, l-ar putea face nepopular. In plus, lipsa de consideratie din partea publicului i-ar putea afecta imaginea, mai ales ca se spune ca unii oficiali de la Kremlin s-au declarat foarte circumspecti in privinta lui Ivanov. Pentru moment insa, Ivanov nici nu admite, nici nu dezminte ambitiile sale prezidentiale. In ceea ce il priveste pe Putin, nu se asteapta ca acesta sa isi faca publica preferinta, spre exemplu, alegand un nou premier pana anul viitor. Daca ar face vreo miscare inainte, Putin si-ar compromite abilitatea de a tine sub control clanurile rivale de la Kremlin, in conditiile in care demiterea procurorului general a fost considerata de multa lume drept un mod de a echilibra aceste clanuri. Mai este timp si pentru aparitia unui candidat-surpriza, asa cum s-a intamplat in 1999 cu Putin, dupa cum nu este improbabil ca acesta sa renunte la decizia de a nu schimba constitutia, astfel incat sa poata candida pentru un al treilea mandat. Unii din oficialii de la Kremlin sustin aceasta ultima varianta, avand in vedere temerile ca popularitatea lui Putin ar fi greu de trecut asupra unui nou venit. Un lucru este insa sigur: Putin se va implica in desemnarea succesorului sau. Trebuie spus ca oponentii lui Putin, cum ar fi primul sau premier, Mihail Kasyanov, care intentioneaza sa candideze pentru prezidentialele din 2008, sunt hartuiti in mod constant. Kremlinul are pana si propriile sale grupuri de tineri care sa contracareze potentialii revolutionari, iar mass-media aservita puterii, in special televiziunea, face dificila impunerea oricarui rival. Igor Shuvalov, unul din oficialii de la Kremlin aflati in preajma presedintelui, explica strategia sefului sau cu o candoare induiosatoare: “presedintele intelege ca oamenii se uita la televiziune; televiziunile pot sa spuna ce vor, cu conditia sa nu spuna nimic rau despre presedinte. Un asemenea control este necesar, pentru a aduce la Kremlin oameni potriviti. Este felul lui de a actiona.” The Economist