Studiu șocant al FMI: Efectele economice ale pandemiei pot dura decenii

Un studiu recent al Fondului Monetar Internaţional (FMI) demonstrează că efectele economice ale pandemiei Covid-19 ar putea fi doar începutul unei lungi perioade de recesiune economică, care ar putea persista cel puțin o generație.

„Lunga mahmureală economică post-pandemie”. Așa se numește cea mai recentă analiză al Fondului Monetar Internaţional (FMI). Iar pronosticul este unul sumbru: în timp ce colapsul economic în materie de comerţ, producţie şi locuri de muncă pare să înceapă să fie recuperat odată cu ameliorarea pandemiei, datele istorice arată că efectele economice ar putea persista pe termen lung, cel puţin pentru o generaţie.
Printre consecinţele pe termen lung ale pandemiei asupra activi­tăţii economice, FMI subliniază „o perioadă prelungită de rate reale ale dobânzilor persistent scăzute - simptomatice stagnării seculare” care ar putea dura două decenii sau chiar mai mult.

„Totuşi, unul dintre factorii pozitivi este că perioadele susţinute de costuri de finanţare scăzute sunt asociate cu salarii reale mai mari şi creează spaţiu amplu de mane­vră pentru guverne să finanţeze măsuri de stimulare care să contracareze pagubele economice cau­zate de pandemie”, arată studiul FMI, care evidenţiază că este importantă de studiat perspectiva economică a anilor viitori deoarece aceasta va da formă – „într-o manieră încă neînţeleasă” - politicilor fiscale şi monetare.
Studiul FMI face o analiză, în timp, până la ciuma neagră din anii 1300, pentru a studia efectele economice pe termen mediu spre lung ale unei pandemii, cu menţiunea că oamenii nu supravieţuiau ori­cum până la bătrâneţe pe vremea respectivă.
Documentul evidenţiază că mortalitatea Covid apare dispropor­ţionat la populaţia vârstnică, care în general nu mai activează pe piaţa muncii şi care tinde să economisească mai mult decât populaţia tânără, cu efect asupra balanţei investiţii-economisire. Analiza arată că de-a lungul istoriei scrise au existat cel puţin 15 pandemii mari cu cel puţin 100.000 de decese.

Balanţa investiţii - economisire deter­mină rata „naturală” sau reală a dobânzilor. Practic, rata de economisire va creşte în urma incidenţei acestui şoc, aspect confirmat de altfel de evoluţiile din trimestrul întâi - inclusiv în România, rata de economisire la nivelul populaţiei a urcat la 16,6%, maxi­mul din ultimele decenii.
„Rata naturală este un barometru economic important. De exemplu, pe măsură ce populaţiile devin mai frugale, oferta relativă de bani (economisirea) creşte; când ritmul de creştere încetineşte, investiţiile devin mai puţin atractive - în ambele cazuri, rata naturală scade pentru a restaura echilibrul. (...) Pandemiile au efecte de lungă-durată asupra ratelor de dobândă”, arată studiul, care mai punctează că rata reală de dobândă post-pandemie a fost cu 1,5 puncte procentuale mai mică aproximativ 20 de ani după incidenţa unei crizei sa­nitare de proporţii pandemice. În perspectivă, declinul este comparabil cu cel experimentat de la mij­locul anilor 1980 până în prezent.
În plus, convergenţa ratei reale de dobândă spre nivelul pre-pande­mie a mai durat încă două decenii.
Spre deosebire, în urma crizelor financiare rata reală de dobândă scade şi rămâne scăzută undeva între 5 şi 10 ani.
Studiul mai arată că pierderea locurilor de muncă (distrugerea factorului muncii) fără o distrugere a capitalului duce la o rebalansare a raportului muncă/capital în fa­voarea muncii şi la creşteri ale ni­velului salariului real din economie.
Conform estimărilor FMI (pe baza evoluţiilor în urma pandemiilor anterioare), salariul real creşte gra­dual, astfel încât după 40 de ani de la incidenţa crizei sanitare este cu 10% mai ridicat.

Realizatorii studiului mai arată că spre deosebire de pandemii, răz­boaiele - care rezultă, de asemenea, în pierderi masive de vieţi omeneşti - distrug şi capitaluri: echipamente, structuri, pământ, recolte ş.a.m.d. Pierderea capitalurilor în războaie tinde însă să împingă dobânzile în sus, nu în jos, iar acestea rămân la niveluri elevate pe o perioadă de 30-40 de ani, cu efecte economice puternice.
De asemenea, scăderea costurilor de finanţare este amplificată po­tenţial de creşterea economisirii de către populaţia care supravieţuieşte pandemiei, care poate fi mai frugală din precauţie.
Realizatorii cercetării mai susţin că marile pandemii ale istoriei ulti­mului mileniu sunt, de asemenea, asociate cu scăderi ale randamentului la active. În orice caz, dacă trendul istoric pe care se bazează analiza prinde formă după finalul pandemiei Covid-19, „stagnarea seculară ar fi o grijă pentru politicile monetare şi fiscale de stabilizare pentru următoarele două decenii sau mai mult”.
Totodată, nivelul redus al costu­rilor reale de finanţare va permite guvernelor să diminueze datoria publică, care va creşte semnificativ în 2020.
Pe de altă parte, experţii FMI atrag atenţia cu privire la câteva caracteristici ale actualei pandemii care ar putea contracara scăderea ratei reale de dobândă pe termen mediu.
În primul rând, rata efectivă de mortalitate este mult mai mică comparativ cu alte pandemii din trecut, iar sistemul medical este mult mai pregătit să intervină.
În al doilea rând, spre deosebire de crizele sanitare anterioare, pandemia coronavirus afectează îndeosebi persoanele în vârstă, care nu mai participă pe piaţa forţei de muncă şi tind să economisească mai mult faţă de tineri.
În al treilea rând, programele fiscal-bugetare şi de venituri fără pre­cedent implementate de la de­­clan­­şarea pandemiei vor determina creşterea semnificativă a datoriei publice, ceea ce ar putea conduce la acumularea de presiuni pentru majorarea costurilor reale de finanţare
În încheierea analizei, experţii FMI previzionează un nivel redus al costurilor reale de finanţare pe termen mediu, ceea ce oferă marjă ridicată de manevră pentru inter­venţia agresivă cu politici fiscal-bugetare pentru a contracara consecinţele crizei sanitare.

„Rata naturală este un barometru economic important. De exemplu, pe măsură ce populaţiile devin mai frugale, oferta relativă de bani (economisirea) creşte; când ritmul de creştere încetineşte, investiţiile devin mai puţin atractive - în ambele cazuri, rata naturală scade pentru a restaura echilibrul. (...) Pandemiile au efecte de lungă-durată asupra ratelor de dobândă”.