Strategul pacii

Este retragerea israelienilor din Gaza inceputul unei noi ere intre statul ebraic si palestinieni? Cine vor fi mediatorii si cum isi vor adopta strategia? A inceput „razboiul strategic” intre Washington si Beijing? Incotro se indreapta centrul de gravitate al lumii? Sunt doar cateva dintre intrebarile la care mediteaza Henry Kissinger, fost secretar de Stat al SUA si laureat al Premiului Nobel pentru pace.

Carte de vizita

Henry Kissinger a fost consilier national pentru Securitate, secretar de Stat al SUA, laureat al Premiului Nobel pentru pace. A fost strategul destinderii cu URSS si al unei cotituri epocale: normalizarea relatiilor dintre China si SUA. Vremuri indepartate, intre 1969 si 1977, dar, spre deosebire de alti fosti mari ai politicii, el nu a iesit niciodata cu adevarat de pe scena. Din anii ‘80 pana in prezent, Kissinger a continuat sa fie unul dintre protagonistii de la Washington care conteaza. Republican convins, dar stimat de democrati, intelege foarte bine dinamicile politicii internationale; acele dinamici pe care le analizeaza cu profesionalism si informatii (foarte multe informatii).

Reporter: Sa pornim de la Irak: razboiul s-a terminat de peste doi ani, dar atentatele continua...

Henry Kissinger: Trebuie sa intelegem ca ceea ce noi numim terorism este comis de islamisti radicali si este indreptat impotriva Occidentului, dar si impotriva Islamului moderat. Viitoarea stabilitate a lumii depinde in mod crucial de capacitatea noastra de a infrange extremismul islamic. Oricare ar fi fost, in trecut, motivele de disensiune dintre SUA si unele tari europene, acum este nevoie de o abordare comuna si de o strategie unitara. Impresia mea este ca, dupa atentatele de la Londra si Madrid, tarile europene au inceput sa inteleaga ca ele insele sunt niste tinte si ca nu vor sa traiasca constant sub presiune. Asadar, acum sunt dispuse sa isi consolideze cooperarea cu SUA. As fi preferat o solutionare a problemei Saddam prin recurgerea la alte strategii, dar in situatia actuala trebuie sa se mearga pana la capat, este un imperativ. Daca am esua in Irak si la Bagdad s-ar instaura un guvern teocrat extremist, radicalii ar primi un impuls foarte puternic cu consecinte destabilizatoare pentru toata lumea islamica.

Rep.: Cum poate castiga Europa batalia impotriva Al-Qaida?

H.K.: Pentru a infrange terorismul, America si Europa trebuie sa se puna de acord asupra mai multor aspecte. Primul se refera la finantarea teroristilor, care provine din unele tari-cheie: este nevoie de o monitorizare sistematica pentru intreruperea acestor fonduri. In al doilea rand, fortele de politie si serviciile secrete trebuie sa se coordoneze intr-un mod si mai strans. In al treilea rand, trebuie elaborat un program comun de sprijinire a musulmanilor moderati pentru a dezvolta conceptia, pozitiva, despre un Islam moderat; un program care sa includa si un plan unitar cu privire la viitorul Palestinei; dar va fi un proces lent care, in cele din urma, ii va reduce pe extremistii islamici la acelasi nivel cu criminalii.

Care sunt „regulile jocului”?

Rep.: Totusi, Tony Blair a anuntat recent ca vrea sa schimbe regulile jocului...

H.K.: Blair a evidentiat faptul ca Marea Britanie nu poate fi infranta in numele multiculturalismului. Musulmanii in Europa trebuie sa fie tratati cu respect si trebuie sa poata beneficia de aceleasi drepturi democratice ca si ceilalti cetateni. In acelasi timp, sunt necesare masuri severe impotriva celor care vor sa distruga institutiile si valorile societatii in care traiesc. Aceasta este o problema pe care fiecare tara trebuie sa o infrunte individual, dar in principiu impartasesc masurile anuntate de Blair. Totusi, identificarea Islamului moderat in Orientul Mijlociu nu este simpla. De pilda, Arabia Saudita este un aliat crucial al SUA, dar promoveaza wahabismul sau o viziune integrista despre Islam. Acum Bush ii cere Riad-ului si unei alte tari cruciale, Egiptul, sa se democratizeze: cu ce sanse de reusita? Guvernul saudit poate fi considerat moderat, dar societatea saudita nu. Iar guvernul de la Riad, prin optiune sau din incapacitate, nu a facut tot ceea ce trebuia pentru a slabi si a-i infrange pe extremisti. Egiptul a sprijinit cu convingere solutii moderate in Orientul Mijlociu. Acum SUA au un obiectiv pe termen lung: ar vrea sa vada aceste doua tari indreptandu-se pe calea democratiei, dar la Washington exista opinii divergente cu privire la sansele de succes ale acestui proces. Consider ca nu este usoara concilierea, simultan, a operatiunilor in Irak si introducerea democratiei in Egipt si in Arabia Saudita.

Credibilitatea serviciilor secrete

Rep.: Alta tara fundamentalista este Iranul: guvernul de la Teheran a inceput sa reia productia de uraniu. Ati scris ca America trebuie sa ia in considerare o actiune militara. A sosit momentul?

H.K.: Am spus ca pericolul proliferarii nucleare vizeaza intreaga omenire si pana acum am fost norocosi ca armele atomice nu au fost folosite; dar ar fi o ineptie sa credem ca existand duzine de tari cu arme de distrugere in masa, acestea nu vor fi utilizate niciodata si ca nu vor putea cadea in mainile teroristilor. Tinand cont de gravitatea amenintarii, nu se poate exclude din principiu posibilitatea unei actiuni militare, dar nu cred ca acest moment a venit si eu sper in continuare ca exista spatiu pentru tratative cu Teheranul.

Rep.: Pe cine sa credem, tinand seama de erorile de apreciere comise in Irak in legatura cu armele lui Saddam?

H.K.: Nu pot accepta faptul ca, date fiind sursele de informatii de care dispune fiecare tara, nu se poate obtine un cadru de ansamblu precis si realist al situatiei. Ca atare, ma astept ca cele trei tari europene care conduc tratativele si SUA sa ajunga la o concluzie impartasita.

Rep.: Considerati ca serviciile secrete pot recupera acea credibilitate care astazi apare atenuata?

H.K.: Da, si este fundamental ca aceasta sa se intample.

Il Giornale