Cum cumperi de la Stat si revinzi Statului acelasi „produs” de patru ori mai scump? Din cauza gradului de dificultate al acestei operatiuni, va propunem sa-l intrebati pe cel care a gasit raspunsul: Viorel Zoicas, controversatul om de afaceri nominalizat in topul celor mai bogati 300 de romani. Noi va vom dezvalui doar marca „aspiratorului” folosit de Zoicas: SC CONROM SA. Si o poveste cu o cladire care a fost vanduta pe bucati aceluiasi cumparator. Un cumparator fraier, numai bun de tepuit: Statul roman.

Dupa momentul decembrie ’89, controversatul om de afaceri Viorel Zoicas a castigat la „loteria constructiilor” o sumedenie de imobile si terenuri care aveau sa-i aduca o avere impresionanta, cifrata astazi la peste 5 milioane de dolari (la vedere). Multe dintre acestea au fost achizitionate prin tactica sugativarii de actiuni la sume derizorii, cauzate de oferta generoasa venita in urma „Cuponiadei”. In principal, au fost vanate actiunile fostelor mari intreprinderi socialiste care beneficiau de baze si dotari impresionante, actiuni aflate in posesia unor muncitori mai putin „vizionari” la disponibilitatile economiei de piata.

Pentru acest deziderat, Zoicas si-a reunit fortele cu alti doi satmareni: Ioan Vasile Tamasan (ex-director al fostei societati socialiste Unio Satu Mare) si Ioan Craciun.

Miliardarul datornic

Trioul Zoicas-Tamasan-Craciun, „deghizat” in SC CONROM SA, a acaparat nu numai intreprinderile respective (Unio Satu Mare, Trustul de Antrepriza Generala de Constructii Montaj Maramures - devenit AGECOM -  etc.), ci si profituri sigure. Lozul castigator al satmareanului aclimatizat in Maramures a fost intregit de strategia prin care s-a descotorosit de o parte dintre cladirile luate de la Stat sau construite pe terenuri care au apartinut Statului, si pe care le-a vandut celui mai fraier partener de afaceri: tot Statul. Numai ca la sume consistente.

Performanta patronului AGECOM a fost posibila si prin larghetea cu care organele de control i-au permis sa acumuleze datorii imense la bugetul de Stat. Pentru exemplificare, in 2002, controlorii Directiei de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Maramures au constatat ca SC CONROM SA Baia Mare avea abateri financiare (contributii neachitate catre bugetul de Stat si cel local) de peste 2,4 miliarde de lei vechi (toate sumele din acest articol sunt exprimate in lei vechi, n. red.). Colegiul Jurisdictional a obligat societatea la plata. Numai ca la nici un an, in vara lui 2003, AGECOM, proprietate a aceleiasi CONROM SA,  avea o creanta de peste 21 de miliarde de lei numai la bugetul CASS, fiind cel mai mare datornic care a intrat in procedura de esalonare. Practic, strategia lui Zoicas pare a se fi bazat pe neplata datoriilor la bugetul de Stat si stingerea partiala a acestor creante prin schimburi “in natura”, multe din bunurile oferite Statului fiind  supraevaluate.

Urmeaza povestea fostului sediu al societatii AGECOM SA, pe care Zoicas l-a vandut pe bucati Statului (in perioada 2000-2004), cu ametitoarea suma de peste 40 de miliarde de lei, desi aceeasi cladire fusese evaluata in martie 1998 de specialistii economici ai intreprinderii la doar 10 miliarde de lei!

Si acum, scenariul! In 2000, Zoicas a vandut o mica parte din cladire (parterul si etajele I si II din sediul de astazi al AJOFM) cu peste 3,2 miliarde de lei. In 2001, a incercat sa mai vanda Statului (respectiv Inspectoratului Teritorial de Munca) inca trei etaje din aceeasi cladire cu 11 miliarde de lei. Nu a reusit. Insa la doar cateva luni de la „esec” a vandut aceeasi parte din cladire, aceluiasi „partener”, Statul, cu 30 de miliarde de lei (dupa ce initial o inchiriase timp de 7 luni cu 1 miliard de lei)! In iulie 2004, Zoicas a vandut etajul IV de pe scara A din aceeasi cladire cu inca 6 miliarde de lei. Iar in noiembrie 2004, vinde si ultima parte (etajele III si IV din scara B). Inutil sa mai precizam cui. Fraierului de Stat.   

Informatia de aur

Cladirea in cauza e situata pe strada Hortensiei din Baia Mare si astazi adaposteste sediile Casei Judetene de Pensii Maramures (CJP) si a Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca Maramures (AJOFM). In martie 1998, pe cand cladirea formata din demisol, parter si patru etaje apartinea SC AGECOM SA (pe atunci, cu capital mixt - de Stat si privat), specialistii economici ai societatii, respectiv Alexandru Merlas (directorul economic) si Gheorghe Voinescu (seful compartimentului Patrimoniu-Investitii), au evaluat cladirea la 10 miliarde de lei. In 29 octombrie 1999, Zoicas devine actionar majoritar la AGECOM si, in patru ani, reuseste sa vanda cladirea cu peste 50 de miliarde de lei. Halucinant? Nu, real.

Primul beneficiar a fost AJOFM care in 2000 achizitioneaza 673 mp din cladirea lui Zoicas (si 298 mp teren aferent) cu peste 3,2 miliarde de lei (la acea vreme, echivalentul a aproximativ 170.000 dolari).

Primul potential beneficiar a celei mai importante parti a cladirii a fost Inspectoratul Teritorial de Munca Maramures. In 1999, conform legislatiei, Inspectoratul de Stat pentru Protectia Muncii Maramures a fuzionat cu Camera de Munca (pana atunci sub tutela Directiei Judetene de Munca si Protectie Sociala), formand o noua institutie: Inspectoratul Teritorial de Munca Maramures (ITM).

Pentru ca fiecare dintre cele doua entitati care fuzionasera functionau in spatii diferite (Inspectoratul, pe strada 22 Decembrie, intr-o locatie inchiriata de la Cooperativa “Constructorul”, iar Camera de Munca intr-un camin de nefamilisti situat pe strada Hortensiei, care apartinea firmei AGECOM) s-a decis comasarea intr-o singura locatie. A fost aleasa varianta mai centrala si mai spatioasa: cladirea de pe strada Hortensiei. ITM a solicitat conducerii AGECOM, patronata de Zoicas, prelungirea contractului de inchiriere. Dupa ce initiase primele presiuni (propunand o chirie de cateva ori mai mare decat cea initiala), Zoicas s-a opus prelungirii contractului de inchiriere, pretextand ca doreste schimbarea destinatiei cladirii in hotel. Astazi ne putem da seama ca pretextul facea parte dintr-un scenariu minutios elaborat. 

In martie 2000, Zoicas propune Ministerului Muncii compensarea creantelor pe care AGECOM le avea la bugetul de Stat cu toata cladirea (3.361 mp) si terenul aferent (3.270 mp).

In mai 2000, dupa ce antenele sale au captat “unde emise de sub chipiu”, care il instiintau pe Zoicas ca Ministerul Muncii va aloca o suma de bani pentru ca institutiile din teritoriu sa-si achizitioneze sedii proprii, afaceristul a propus conducerii ITM sa cumpere ultimele trei etaje ale unei alte cladiri ce-i apartinea. E vorba despre sediul firmei AGECOM, de pe strada Hortensiei, sediul actual al Casei Judetene de Pensii si al AJOFM.

Fiindca AGECOM avea mari datorii catre bugetul de Stat, in general, si catre Ministerul Muncii in special, Zoicas a propus stingerea datoriei prin compensare. Conducerea ITM nu a agreat propunerea din mai multe considerente: spatiul propus de Zoicas era ipotecat la West Bank; din contract lipsea clauza de servitute de trecere (Zoicas urmand sa le inchirieze ulterior scarile de acces!); la acea vreme, solutia compensarii era discutabila din punct de vedere  al legii.

Prima strigare: 31,5 miliarde

In august 2000 a venit confirmarea oficiala a intentiei Ministerului Muncii de a oferi 10 miliarde de lei pentru achizitionarea sediului ITM Maramures. Achizitia urma sa fie facuta prin licitatie publica deschisa, fara preselectie. Pretul nu a fost facut public, dar includea atat terenul, cat si cladirea.

La licitatie s-au depus trei oferte: SC AGECOM, SC GASTROROM si Ioan Bot & Vasile Nico (persoane fizice, proprietarii unei jumatati de cladire situata pe strada George Cosbuc, langa Spitalul Judetean). Ofertele au fost urmatoarele: AGECOM, 31,5 miliarde lei (pentru ultimele trei etaje din actualul sediu al Casei de Pensii Maramures) - cea mai mare oferta; Nico & Bot, 9,7 miliarde lei, GASTROROM (care oferea partea de etaj a Complexului Tracia - Semiluna), cu 5,3 miliarde lei. Oferta AGECOM a fost respinsa pentru ca imobilul era ipotecat, iar oferta GASTROROM pentru ca societatea avea diverse datorii catre bugetul de Stat, iar cladirea nu corespundea pentru sediul unei institutii publice. Si licitatia s-a amanat.

A doua strigare: 11,7 miliarde!

La urmatoarea licitatie, in 18 septembrie 2002, s-au prezentat AGECOM, Nico & Bot, GASTROROM (retrasa ulterior) si Vasile Buciuman & Gheorghe Pop (proprietarii celeilalte jumatati din cladirea de pe strada George Cosbuc). AGECOM a fost acceptata la licitatie, desi avea mari datorii la buget, pe considerent ca acestea erau in procedura de reesalonare. De data aceasta, solicitarile financiare ale firmelor au fost altele (“informatia” pretului avansat de catre Ministerul Muncii, transpirase): AGECOM a solicitat 11,7 miliarde lei, Buciuman & Pop - 9,9 miliarde lei, iar Nico & Bot - 9,85 miliarde lei. Pentru fiecare oferta s-a acordat un punctaj, in functie de pretul solicitat, dimensiunea spatiului, situatia terenului, termenul de predare “la cheie”, vechimea imobilului.

Cei sapte membri ai comisiei de licitatie (care a inclus reprezentanti ai Ministerului si ai Directiei de Finante Publice) au acordat 75 de puncte tandemului Pop & Buciuman, 75 de puncte firmei lui Zoicas si 85 de puncte tandemului Bot & Nico. Licitatia a fost castigata de ultimii. Zoicas a contestat rezultatul (contestatie care i-a fost respinsa), desi spatiul propus de el prezenta serioase deficiente (era mult mai vechi, acoperisul nerenovat, terasa prezenta infiltratii de apa etc.).

Sub protectia anonimatului, angajati ai ITM au declarat ca Zoicas a declansat un atac de intimidare, Vasile Pop (directorul economic al firmei AGECOM) intrand ulterior licitatiei in vechiul sediu al ITM, injurand si amenintandu-i pe cei prezenti ca ii “va aranja”. Presiuni pentru ca ITM sa inghita “galusca AGECOM” s-au mai dus si pe cai ministeriale (despre unul dintre ministrii vremii se spunea ca nu ar fi facut un lobby dezinteresat, ci bazat pe un comision substantial, care batea spre 1 miliard de lei) si parlamentare (se spune ca un deputat trandafiriu din fosta legislatura, “le-a pus in vedere” celor de la ITM ca AGECOM “trebuie” sa castige licitatia). Dar atunci nu a fost sa fie.

A treia strigare: 30 miliarde!

In 2002, datoriile lui Zoicas la CAS ajunsesera la 49 de miliarde de lei. Pentru stingerea creantei, afaceristul ii propune directorului Casei Judetene de Pensii, la acea vreme Gavril Miclea, acelasi lucru pe care cu putin timp in urma, il propusese directorului ITM, Anton Muresan: sa-i dea cea mai mare parte din respectiva cladire (demisol, parter, etajele I-III din scara A, plus 1.000 mp de teren din jurul cladirii). 

Numai ca inainte de compensare, Zoicas il “convinge” pe Miclea sa-i inchirieze respectiva portiune de cladire. Si pentru 7 luni primeste un “mizilic” de aproape 1 miliard de lei. Sa-i ajunga de-o tigara, de-un suc…  Apoi, Miclea a facut dosarul compensarii, pe care l-a inaintat Casei Nationale de Pensii. Propunerea lui Zoicas a fost evaluata de catre Leontina Balint, evaluator acreditat de Agentia Nationala a Evaluatorilor, la… 30 de miliarde de lei. Printre motivatiile evaluatorului s-au luat in considerare si “iluminat natural, prin ferestre (…), orientare E-V foarte favorabil (…) veniturile pe care le poate aduce investitia”. Dosarul a fost avizat si Pensiile s-au mutat intr-o cladire refuzata cu putin timp in urma de o alta institutie a Statului din acelasi minister. Cu toate ca pe atunci, Zoicas era gata sa o vanda cu 11 miliarde.

Peste doi ani, Zoicas repeta figura cu compensarea, propunand in schimb etajul IV (380 mp), ultimul pe care-l detinea in cladire. Aceeasi Leontina Balint semneaza un raport de evaluare a bunului propus de Zoicas. Suma: 6 miliarde de lei. Bani platiti (compensare) de Stat, desi spatiul nu e folosit nici astazi, necesitand reparatii importante.

S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Mai ales ca in acea cladire, Zoicas nu mai are nici o bucata de vanzare.

P.S.: Numai ca terenul din jur, tot al afaceristui e. E?

Molestare, sechestrare, intimidare

In 2001, omul de afaceri Viorel Zoicas a sechestrat o ziarista (Romana Chisu) care fotografia sediul AGECOM (de pe strada Trenului) pentru a ilustra un articol din Ziua de Ardeal (precizam ca ziarista se afla pe strada, in afara portilor intreprinderii). Impreuna cu cativa angajati, Zoicas a incercat sa-i smulga ziaristei aparatul de fotografiat, a sechestrat-o in interiorul societatii si i-a telefonat comandantului Politiei caruia i-a cerut sa intervina pentru „a rezolva problema”. Ziarista a depus plangere penala pentru lipsire de libertate, lovire, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. La randul sau, Zoicas a depus plangere penala pentru incalcarea de proprietate (!) si atentat la propria imagine. In studiul prezentat oraganismelor internationale pentru protejarea libertatii de exprimare concluzia era urmatoarea: molestare, intimidare, sechestrarea unui jurnalist - caz flagrant de incalcare a libertatii de exprimare. Dar lectia nu a fost invatata si pe mosia lui Zoicas, actele de agresiune asupra ziaristilor au revenit. In timpul documentarii articolului, l-am cautat pe patron la sediul AGECOM. Nu era, dar am fost intampinati de directorul economic Vasile Pop (colericul din episodul cu injuraturile din ITM): „cine ti-a dat voie, ba, sa intri aici? Cum faci tu, poze, ba?” Apoi, irascibilul ne-a scurtat vizita: „esti pe proprietate privata, iesi afara!” Decat sa „iesim inauntru”, am preferat sa plecam.

Cine e Viorel Zoicas?

S-a nascut in urma cu 50 de ani in judetul Satu Mare, locuieste in Baia Mare. Este un apropiat al primului sef al SRI, Virgil Magureanu, contribuind substantial la constructia casei acestuia din comuna Giurtelecu Hododului (judetul Salaj). Inainte de 1989, Viorel Zoicas lucra la o societate de constructii din Negresti Oas. Dupa ’89 s-a asociat cu Ioan Vasile Tamasan (ex-director al fostei societati socialiste Unio Satu Mare) si cu Ioan Craciun si, prin intermediul firmei SC Conrom SA Baia Mare, au cumparat actiunile fabricii, reprofilata ulterior in producatoare de componente pentru submarinele britanice si pentru Mercedes. Zoicas este presedintele Consiliului de Administratie al Unio, societate care are profit de peste 15 milioane de dolari pe an (in 2004 profitul firmei a fost de 17 milioane de euro). Cei trei detin 76,8% din Unio Satu Mare. Tot in perioada post-decembrista, a ajuns in conducerea Trustului de Constructii si Montaj din Baia Mare, achizitionat ulterior si rebotezat AGECOM. Zoicas mai este asociat cu Tamasan in societatile: AGECOM SA Baia Mare (constructii, stabilizari de maluri, inchideri de perimetre miniere, prelucrari mecanice etc.), Bai Termale Hermes SRL (comuna Acas, jud. Satu Mare), VGI Metal Baia Mare (confectii din metal si lemn), Dancrisi Baia Mare (constructii si transport), SC Esential (prelucrarea lemnului) etc. Casatorit cu Rodica Zoicas, economist, careia i-a incredintat conducerea catorva dintre afacerile familiei.

Catalin VISCHI, Ciprian DRAGOS