Strania lume a lui Iliesc, magarul ce a vrut sa devina cal

In acea uluitoare zi, obositele pleoape ale magarului Iliesc tresarira scurt in momentul in care Roji, trufasa gaina golasa, slobozi guturalul anunt al depunerii oului in patul de iarba uscata din dreapta podului. Galinaceea avea pretentii de vedeta, deoarece pe vremuri voise sa plece in lume ca sa devina soprana, dar se indragostise de Pupi al ei, cocosul ce-o scutura intr-o Kama Sutra unica in comuna. O lance de lumina suna scurt la soneria diminetii si carnatul Aurica profita, pentru a icni scurt, incercand sa scape de mustatile soricelului Ghituca, ce-i gadilau burtica lenesa, aruncata peste fosta coada de matura de care atarna la uscat. Inca o noapte trecuse cu bine, asa ca Aurica se apuca febril sa-si numere familia. Georgel, Eftimie si Bubu - fratii carnati - plescaira scurt, semn ca erau bine. Dinspre adolescentul Ghertoi, varul caltabos, se auzi doar clasicul oftat, explicabil, avand in vedere ca era acoperit cu o pagina din Playboy. Si trupul de slanina sarata al bunicul Gherghina parea a fi in regula, mai ales ca povestea pentru a 514-a oara despre nedreptatea care i se face avand pensia jumatate din cea a fostilor sai colegi, „niste nomenclaturisti din carne macra”. La final de sir, Aurica isi dadu seama ca exista o problema, vazand cu coada matului pe scorpia de soacra-sa, jambonul Severica, cum isi lafaie soldurile ei pesediste, mandra de operatia estetico-fomista a gospodarului. „Vedea-o-as sfarsind in tigaie”, se pomenira rostind, in acelasi timp, carnatul Aurica si magarul Iliesc. Nici macar nu se privira, lucru firesc, din moment ce se ignorau dispretuitor de la moartea lui Solomon, bravul porc. Iliesc dadu trist cu coada prin colbul curtii, amintindu-si tragica zi in care-si pierduse prietenul, dar privirea ii cazu scurt pe ceas – parul de la intrarea in vie – si isi dadu seama ca e vremea sa ia micul dejun. Apuca sa se spele pe copite in baltoaca in care o deranja pe rata Ghizi, inainte de a incepe sa rontaie pagina din Evenimentul Zilei pe care o ochise de multa vreme, plimbandu-se singurica prin sant. Cunoscator fiind, recunoscu textura fina a hartiei, o adevarata desfatare a papilelor, nu gretosenia fada a ziarului Independent, cu care avuse o neplacuta experienta langa gardul fostului CAP. Si, parca pentru a face ziua si mai uluitoare, o farama din poza fostului presedinte Iliescu prinse a se certa (pe maselele magarului Iliesc) cu niste rebele litere, ce se incapatanau sa spuna adevarul. Intrucat nu tineau cont de trupul lor sfielnic de cerneala, chelia sau nasul fostului presedinte (nu se mai stie exact partea anatomica) se enervara separat si impreuna, confirmand ca batranelul spusese despre unii ziaristi ca sunt niste magari. Halaimasul era in floare in fascinanta lume a magarului Iliesc, numai inchipuiti-va! Umbra lui Cozma la Cozia se pupa cu stafia porcului Solomon deasupra ceasului solar de la intrarea in vie, jambonul Severica completa adeziunea la PD pentru a prinde o functie de sefa-n grajd, caltabosul acneic Ghertoi icnea din ce in ce mai scurt sub apasarea lui „Miss Februarie”, slaninosul de Gherghina isi socotea pensiuca de-o Viagra, Aurica isi dirija fratiorii carnati in „Marsul Matului”, ce incerca sa acopere trilurile dezlantuite ale nimfomanei Roji, iar chelia lui Ion Iliescu urla comunistoid la litere, ziaristi si maselele derutatului magar Iliesc. Nu e de mirare ca, satul pana peste urechi de balamuc, acesta din urma isi dori, brusc, sa devina cal. Nu exista o zana a magarilor, dar exista autorul, asa incat am decis ca e spre binele povestii sa ii fac pe plac. Dar, intrucat nu este un film american, ci mai degraba frantuzesc, cadrele de sfarsit il arata pe fostul magar Iliesc, actualul cal Iliesc, sfarsind prin a pleca, peste o vreme, la lada de gunoi a istoriei, pardon, la fabrica de mezeluri a unui italian democrat. Iar genericul de final, care curge precum cel din „Razboiul Stelelor”, e si mai scurt (vad ca v-ati ridicat deja in picioare): „Iliescule, am citit intr-un tablou – cine zice, ala-i bou”. Apoi, imi cer si eu scuze, desigur. Tabloului. Dan PARCALAB