Stenograma haloperidolului

La fostul DPC se intampla lucruri curioase, ciudate si greu de explicat. Nicolae Boitor, directorul adjunct, cel care se ocupa de partea de protectie a copilului, a gestionat partinitor cazul copiilor intoxicati cu Haloperidol, am spune noi. De aceea va prezentam discutia avuta cu angajatii Centrului de pe Dragos Voda. Discutie care releva culpa medicala. Cazul „Haloperidol” de la Centrul de pe Dragos Voda a facut suficiente valuri pentru ca pe la toate Casele de tip familial si pe la Centrele de primire a minorilor problema medicamentelor sa fie in atentia celor care conduc aceste institutii. Dupa cum am scris saptamana trecuta, in urma unei anchete interne, educatoarea Ecaterina Sorban a fost data afara, iar ceilalti “actori” au primit avertismente finaciare ori in scris. Nu am inteles de ce asistenta medicala, Nina Avram, a primit o sanctiune minora, din punctul nostru de vedere, doar o reducere de 5% a salariului. Se spune ca Avram este sotie de medic si, probabil, a beneficiat de clementa (avand in vedere ca seful comisiei de Disciplina, cel care a verificat povestea e tot sotie de medic - spun gurile rele). Dupa cele constatate de comisia de Disciplina, cea mai interesanta schimbare in derularea evenimentelor care au dus doi copii in sectia Urgente a Spitalului Judetean, cu intoxicatie cu medicamente, a fost ca nu este vorba de o intoxicatie cu medicamentul Haloperidol, ci de o tableta de Levomepromazin! Noi sustinem ca medicamentul in cauza este Haloperidol, conform declaratiilor celor care s-au ocupat de copii in acea zi. Convorbire edificatoare Nina Avram: Avem doi copii cu Levomepromazin si avem unul cu Rispolept. Am fost la Cluj cu copilul acesta si ei au prescris Rispolept (tratamentul initial era cu Haloperidol). Maria Roatis, contabila: Cum cine ne-a trimis? Medicul de specialitate. Credeti ca mergem noi asa, de capul nostru? Nicoleta Bruj: Acum este doamna doctor, dar a fost domnul Roman. Cum s-a intamplat cu cei doi copii? M.R.: Acuma v-a explicat doamna educatoare ca dansa banuieste ca, cum io am pus in ceasca de iaurt… F. cred ca a dat la ei. N.B.: Eu nu am administrat nici un Haloperidol la nici un copil. Nici eu si nici colega mea (Ecaterina Sorban, n.red.) Eu am rugat-o pe bucatareasa… M.R.: Dar tu i-ai dat la bucatareasa! N.B.: Da! Eu i-am dat la bucatareasa sa-i dea la F. N.A.: Ii administram cum putem. In cana cu apa i se pune, de exemplu 6 picaturi de Haloperidol… Se da in picaturi… N.B.: Si mai ales la F. i se da in prezenta lui. E foarte suspicios, ii copil de clasa a saptea si nu il poti pacali. Acuma o avut o deviere de comportament de o speriat pe toata lumea si eu am apelat in ziua respectiva la Jandarmerie si o venit domnii si doamna Avram i-a administrat medicamentul in prezenta lor ca nu a vrut sa ia copilul tratamentul… seara am apelat la bucatareasa (…). Aceasta este o parte a discutiei cu angajatele de la Centru. Este limpede ca lacrima ca s-a administrat Haloperidol, este clar ca asistenta medicala stia de acest tratament, ca educatoarea Bruj urma sa-i administreze picaturile periculoase si ca medicamentul a ajuns pe mainile bucataresei. Un lant al slabiciunilor in care victime au cazut doi copii din Centrul de pe Dragos Voda. Culpa medicala! Cine poate sa garanteze ca cei doi copii, pe termen lung, nu vor avea de suferit din cauza unei intoxicatii “minore” cu un medicament periculos? Haloperidolul este greu de dozat, o spun medicii si nu se administreaza numai sub supraveghere medicala de specialitate. Ceea ce nu s-a intamplat la Centrul in cauza. Lejeritatea cu care ne-au relatat cele intamplate demonstreaza ca acesta situatie nu este singulara. La sfarsitul discutiei cu angajatele a aparut si seful de Centru, Traian Oros. Am purtat si cu acesta o discutie pe aceeasi tema. Oros a recunoscut ca este vorba de o neglijenta, stia ca e vorba de Haloperidol, ne-a si spus ca picaturile trebuie date cu grija. In concluzie, vinovati sunt toti cei de acolo, nu doar o educatoare (care nu a fost in ziua aceea de serviciu, dar care si-a schimbat declaratiile din motive necunoscute). Schimbarea declaratiilor nu le absolva de vina, mai ales pe asistenta medicala, care ar fi trebuit sa stie ca acest medicament nu se lasa la indemana oricui. E cert ca ne aflam in fata unei culpe medicale. Transferul Nataliei Ca in Casele de tip familial si in Centrele fostului DPC este o problema legata de medicamente ni s-a confirmat dintr-o “tranzactie” care s-a facut intre doua Case: cea de pe strada Olteniei si cea de pe Grivitei. Cele doua sunt sub “comanda” Nataliei Miron. Dupa aparitia articolelor referitoare la Cazul „Haloperidol”, intre cele doua Case s-a facut un schimb de medicamente. Se spune ca in Casa de pe strada Oltului era un stoc mare de medicamente si, avand in vedere ca urma un control (la Haloperidol, Levo etc.), asistentul medical a “scapat” de un stoc de medicamente, probabil incomod. In procesul verbal prin care s-a facut transferul de medicamente am gasit urmatoarele: exista o cutie cu Papaverina, medicament din clasa stupefiantelor. Din medicamentul Fenitoin (medicament care nu se mai fabrica de ceva vreme) erau 19 cutii, Romparkin - 10 cutii, plus 35 tablete si inca 2 cutii care contineau un medicament ce se prescrie la boala Parkinson. Mai era pe lista un flacon de Fenobarbital (alt medicament care nu se mai fabrica de vreo patru ani), Haloperidol existau 10 flacoane (desi am aflat ca acolo nu exista nici un copil cu prescriptie pentru acest medicament, fapt care nu am reusit sa-l verificam), Fenobarbital de 10 miligrame - 19 cutii si Fenobarbital de 100 miligrame - 40 de cutii. Din informatiile noastre, in Casa de pe strada Oltului sunt doar 9 copii, iar aceasta cantitate mare de medicamente nu se justifica. Claudiu Lucaci, asistentul medical al Casei, a declarat: “sa nu credeti ca medicul de specialitate este Dumnezeu (in comparatie cu medicul de familie la care sunt arondati)… Nu le dam Fenobarbital de trei ori pe zi. Asa credeti? Nu! O jumatate de tableta dimineata si o jumatate seara. Sunt agitati si trebuie sa le dam ceva. Nu exista alt tratament (?). Am incercat sa nu le dam nimic, dar nu a dat rezultate.” Fals, domnule! Vorbiti cu un psiholog si veti auzi opinia sa. Pana atunci, asteptam ca masurile lui Nicolae Boitor sa nu fie jumatati de masura. Ganditi-va ca este vorba de copii cu handicap, de prunci care nu stiu ce inseamna o mangaiere, dar stiu cum este sa visezi cu Fenobarbital, Levo, Haloperidol si alte asemenea „bunatati”. Vom reveni. Nicolae TEREMTUS