Stelian Blagoslov, artistul care „frământă” metalul

Poți îmblânzi fierul? Unii sculptori realizează opere de artă din fier folosind o mulțime de aparate, tehnici care îi ajută să manevreze bucăți de fier pentru a realiza opere. Dar mai există o tehnică de lucru. Iei o bucată de fier și o modelezi cu mâna, fără ajutorul utilajelor de ridicat, polizat, îndoit și ajustat. Stelian Blagoslov este un artist băimărean care „frământă” metalul, la propriu. Ies din mâinile pricepute ale artistului băimărean lucrări incredibile, care transmit un mesaj, o poveste, transmit emoție. Și vorbim de fier, de resturi de fier, acel material inert, dur, mat. Urmează o poveste despre transformarea fierului în artă, în lucrări care pot fi expuse în interior, în exterior, pe un dulap sau în parc, piațetă ori în mari expoziții. Și ce poveste!

Stelian Blagoslov este un artist atipic. Inginer metalurg la bază, dar crescut la Liceul  de Artă din Baia Mare, cu foaia de desen, cu creioanele, dese­nând de mic de toate și orice, cu dorința de a fi un artist, așa cum te poți gândi atunci când ești școlar, când toate sunt posibile, iar visurile se împletesc cu desenele.

Ne-am întâlnit cu artistul băimărean la o poveste despre tot și toate. L-am întrebat cum a început să lucreze fier și de ce. Stelian Blagoslov și-a aprins o țigară, a tras cu sete din ea și a început să vorbească, să ne povestească cum visurile s-au împletit cu fierul. Când vorbește, gesticulează. Cu mâinile cu care frământă fierul modelează și cuvinte. Povestea a curs lin, din copilărie spre începuturile „frământării” fierului...

„Nu am terminat Liceul de Artă, pentru că s-a întrerupt exact când aș fi ajuns acolo. Și trecerea s-a fă­cut la matematică-fizică, dintr-un considerent oarecum subiectiv. Tatăl meu, căruia îi port un mare respect, mi-a spus să merg să învăț ceva serios, pentru că nu credea că din artă o să pot trăi. Am terminat Liceul 1 (actualul Liceu «Lucaciu»), după care am făcut Politehnica la Cluj. În acea perioadă, liceele vocaționale se desfiin­țaseră, iar admiterea la facultățile de artă era o aventură chiar şi pentru cei foarte talentați, pentru că locurile erau mult prea puține. Și așa, nu am făcut artă. Am urmat ingineria pentru că, în acele vremuri, ingineria era una dintre cele mai «tari» opțiuni. Erai, cum s-ar spune, realizat dacă absolveai Politehnica. Dar dragostea pentru desen a început în copilărie. A fost o pasiune. Poate de aceea pot spune că perioada de la Liceul de Artă a fost cea mai frumoasă din viața mea. Acolo am găsit niște copii extraordinari. Aveam plăceri comune, simțeam într-un anume fel... Nu m-am mai întâlnit cu așa ceva. A fost extraordinar și m-a urmărit toată viața. Plăcerea asta de a face ceva cu mâinile a existat tot timpul. Din păcate, a venit 1989 și toate s-au dat peste cap. Eu eram inginer metalurg, iar din 1994-1995 până prin 2005 nimeni nu a mai avut nevoie de ingineri. Când au revenit cererile pe aceste func­ții, am constatat că sunt depășit. Se lucra în Autocad, iar eu eram inginer de planșetă. Și atunci au început căutările. O perioadă am activat în presă, doar pe partea artistică. Am cochetat, am făcut caricatură de presă, am făcut grafică. Un lucru mai puțin știut de lume. Am avut primul studio de tatuaje din Baia Mare. În 1997. Nu erau încă legile foarte limpezi. A fost o investiție interesantă, Mi-am adus doar scule profesionale din Belgia și vreun an jumate din asta am trăit. A urmat perioada în care am activat în vânzări, asigurări de viață, dar mi-am deschis și un atelier de confecții metalice”, a spus Stelian Blagoslov.

Între timp, Blagoslov a scos un album pe care l-a realizat în ultima perioadă și povestea a avut și exemplificări ale unor opere realizate de artist.
„În atelierul pe care l-am deschis s-a produs reîntâlnirea mea cu metalul. Am avut foarte mulți clienți care și-au dorit lucrări unicat, lucrări din fier forjat, lucrări din metal bătut, lucrări din metal torsionat. Pentru mine a fost o provocare să încerc să personalizez. Că era o balustradă, un gard, o poartă, dorința mea a fost să fie ceva aparte, un pic mai deosebit, să fie lucrat, să îmi pun amprenta, să las ceva în urma mea.
Aici a apărut momentul în care mi-am spus: «Stai un picuț! Gardul e afară, balustrada poate înăuntru, ai urcat scările, dar ce ar însemna să fac niște lucrări care să mă reprezinte?». A fost momentul în care am trecut către activitatea de creație.
Bineînțeles, atunci când începi să faci astfel de lucruri, îți pui întrebări. Cum o să fii perceput? Unde te poziționezi față de ce se întâmplă în jurul tău? Nu am știut niciodată dacă voi fi bun”, a mărturisit Blagoslov.

Acesta a fost începutul. Atelierul a fost deschis în 2006.
„Dar, pe partea asta de creație am început cam prin 2014. În 2017, s-a produs o ruptură. Nu m-am mai ocupat de lucrări în construcții, de ce făceam înainte, ci doar de creații. Iar lucrările le-am făcut singur. Eu nu lucrez decât singur. La început, am realizat lucrări pentru prieteni. Am norocul că sunt băimărean, aici m-am născut, am crescut și cunosc foarte multă lume. Dar a fost destul de greu la început. Să vă explic. Mie, când îmi vine o idee, fac schiță, oriunde aș fi. După aia mă întreb dacă schița poate fi transpusă în ceva din metal. E mai ușor față de tehnicile cu care se lucrează. Eu nu torn, majoritatea sculptorilor lucrează cu material turnat, fac mulaje din lut și le toarnă. Eu, nu, asamblez bucăți de metal. Am fost o viață întreagă fascinat de forme, de frumos și mai întotdeauna atras de lucrurile sau stările mai aparte. Plecând de la forme, continuând cu ideea că e foarte important să încerci, să experimentezi și să ai dorințe, încercând să găsești mo­dalități de exprimare, de  comunicare cu cei care te înconjoară, m-am trezit într-o bună zi modelând bucăți de metal, încercând să le dau forme, să transmit niște stări, gânduri sau dorințe. Sursa mea de materie primă este foarte diversă. De la depozite de fier vechi, țevi, chestii din astea, până la materiale procurate de la prieteni. Mă duc la prieteni care au secții unde se lucrează structuri metalice și fac rost de bucăți de metal care pentru mine reprezintă ceva, dar pentru ei nu au nicio semnificație. Eu văd o bucată dintr-o piesă viitoare. O formă, o curbă... Am și lucrări abstracte. Dar stilul meu este minimalist. Nu fac lucrări de anvergură. Însă, încerc să transmit ceva, să dau o trăire. Pentru mine e foarte important ca lucrarea pe care o  fac să producă plăcere celui care o cumpără. Nu sunt, nu cred că voi ajunge în viața asta la stadiul în care cineva să cumpere o lucrare de-a mea doar pentru că e semnată Blagoslov. Nu, deocamdată nu!  O altă parte importantă a activității mele e că lucrările mele nu se potrivesc oricărui interior, nu se potrivesc oricărei tipologii de clienți. Sunt unii care îmi spun: Și gratis să mi-o dai...nu îmi trebuie. Eu nu îmi pun o bucată  de fier în casă. Sunt cărora le place marmura, lemnul...
Dar am încercat să fac lucrări... De exemplu, eu pun și culoare pe metal, ceea ce nu este uzual. Am lucrări care sunt oglindă, care le oxidez, care le țin în ploaie pentru a obține o patină. În concluzie, nu mă înscriu neapărat într-un curent. În general, fac ce-mi place. De foarte puține ori am lucrat la comandă. Am încercat să fac ceva ce simt. Și trebuie să spun că lucrările își găsesc clienții. Nu clienții vin să cumpere anumite lucrări. Nu! Am peste o sută de lucrări, de la 40 de centimetri, la doi metri. De la cinci kilograme până la 120 de kilograme”, a spus artistul băimărean.

Stelian Blagoslov nu este tipul de lucrător cu fier. Adică, unul înalt, cu mușchi, care poate mânui ciocanul fără probleme.
„De multe ori îmi este greu. Neavând forța fizică pe care ne închipuim că o are fierarul, uneori e greu. Eu nici nu am scule profesionale. Eu doresc să lucrez totul din mână. Sigur, atunci când nu pot, mai apelez la prietenii care au utilaje specifice prelucrării metalului. Apoi, eu nu sudez decât clasic. Mulți mă întreabă de ce nu folosesc tehnologiile noi, argon și altele. Nu! Nu vreau. Simt că trebuie să lucrez. Aceste piese trebuie să aibă o bucățică din mine, din munca mea, din dorința mea de a spune ceva. Eu nu lipesc două bucăți de tablă și spun că e o mare șmecherie”, a explicat artistul băimărean.

Stelian Blagoslov a intrat în Asociația Artiștilor Plastici „Alexandru Șainelic”. „Am încercat să intru în UAP, dar aici ești con­diționat de absolvirea unui institut de artă, ceea ce eu nu am. Pe mine nu mă încurcă, doar că nu ajung să expun în unele locuri care sunt frecventate de anumiți iubitori de artă. Am avut participări la expo­zițiile organizate de Asociația din care fac parte la Biblioteca Județeană. Dar am expus în Spania, într-o galerie privată, în Cluj, tot într-o galerie privată, am lucrări care au ajuns în SUA, în Anglia. Chiar dacă nu fac parte din UAP, am avut ocazia ca lucrările mele să fie văzute. Și, spre marea mea bucurie, în ultimii doi ani, tot mai multă lume mă caută.
Am expus în tot felul de spații, în restaurante, în magazine de haine, la Cozac. Am avut expoziție în aer liber, un sezon întreg, la Baraj, la club Simared. Am acum o expoziție de vreo trei luni la restaurantul «La pălincie». Pentru mine este foarte important ca lucrările mele să fie văzute, iar mesajul meu să fie înțeles. Sigur, pot fi voci care critică acest mod de expunere. «Hai dom’le, pui lucrări într-o crâșmă?»
Da, le expun, pentru că omul vine acolo să se simtă bine, iar eu vreau ca oamenii să vadă lucrările mele atunci când se simt bine”, a spus Stelian Blagoslov.
Artistul băimărean crede că un rol foarte important în activitatea unui artist o are comerciantul, cel care vinde lucrările respectivului artist.

„În comerțul cu artă, din punctul meu de vedere, actul artistic nu are aproape nimic în comun cu valoarea lucrării. Comercianții de artă urcă valoarea unei lucrări.
A evalua un act artistic este foarte greu. Am studiat, am răsfoit «n» cataloage de artă. Nu poți să faci o evaluare...Sunt acești critici de artă...nu știu în ce măsură un critic de artă poate să facă o evaluare foarte corectă, pentru că sunt mulți care nu au ținut în viața lor un
creion în mână sau o pensulă sau o daltă, un ciocan. Și, dacă vrei să trăiești din ce lucrări faci, trebuie să ai o galerie care te promovează, oameni care se pricep la acest comerț cu lucrări de artă. Asta e partea financiară a activității artistice” a spus Blagoslov.

Am continuat discuția cu artistul băimărean încă zeci de minute. Am vorbit vrute și nevrute despre lucrările sale, despre artă, în general, despre pictori băimăreni, despre ce înseamnă un act artistic. Stelian Blagoslov lucrează în vânzări și realizează lucrări de artă pe care le vinde prin mai multe modalități. În ultima perioadă, și-a realizat un site, are pagină de facebook și lucrări expuse pe mai multe situri de specialitate. Ar dori să lucreze doar artă, dar în zilele noastre este mai complicat. Speră ca lumea, iubitorii de frumos să calce locurile unde expune și, de ce nu, să cumpere lucrări. Doamne ajută!

Epilog

L-am întrebat pe artistul băimărean dacă a vândut o lucrare realizată într-un loc unde nu s-ar fi așteptat.

„Am o lucrare care se numește «Epilog». Un om cu mâna întinsă, cu un picior bolnav, care are țepi față de restul lumii.
E o lucrare care reprezintă o perioadă din viața mea. Este un guler care ne transmite că acest personaj a fost, poate, cineva, are o decență. Lucrarea asta mi-a fost foarte dragă. A fost expusă la Simared, deci nu într-o galerie de artă, dar am expus-o și în galerie de artă. Aici, la Simared, se află de două zile și a fost văzută de un domn. Lucrările mele au etichete cu numele  meu. S-a dus la recepție și a cerut numărul meu de telefon. M-a sunat și mi-a spus că a văzut lucrarea și vrea să o cumpere. Mi-a cerut un preț. I-am spus și,
după 10 secunde de tăcere, mi-a transmis: «Vă rog să o luați de acolo. Vreau să iau lucrarea»”.