Stelele din inima lui Belodedici

La palmaresul lui, ar putea avea aere, departe de el insa o astfel de atitudine. Politicos, putin timid, desi si-a pus ghetele-n cui, Miodrag Belodedici pastreaza in ochi sclipirea aceea, neastamparul care l-a propulsat pe postul de libero la Steaua Bucuresti si apoi pe culmile fotbalului. Rep.: Cine l-a descoperit pe Miodrag Belodedici? Miodrag Belodedici: Cine m-a descoperit? Pai, pot sa va spun ca m-au descoperit la 14 ani, intr-un sat, langa un oras care se chema Moldova Noua, un oras minier cum e si zona aceasta, Cavnic, Baia Mare, Baia Sprie. Dupa ce am terminat opt clase, m-am inscris mai departe in clasa a noua si m-am dus sa ma inscriu la fotbal. Mi-a placut fotbalul si m-am dus sa ma inscriu. Asa m-au descoperit. A fost un antrenor, care se numea Olimp Mateescu, cu dansul am inceput sa ma antrenez la grupa de copii. Rep.: Aveti in palmares o performanta destul de greu de egalat, doua cupe ale campionilor cu doua echipe diferite. Care a fost drumul spre aceasta performanta? M.B.: Imi amintesc foarte bine, mie mi s-a intamplat un lucru..., ceva foarte deosebit, senzational, ceva care numai in vise credeam ca se va intampla, cand eram mic. Ca orice copil, visam ca alerg, ca joc la echipa mea de club, sa marchez goluri. Ma uitam la marii jucatori ca la niste zei. Mie mi s-a intamplat un lucru extraordinar. M-am nascut intr-un sat la granita cu sarbii. Pe timpul acela, la televizor erau patru programe sarbesti. Ne uitam si era o echipa care se numea Steaua Rosie. Am deschis ochii si am vazu-o pe Steaua Rosie. Urmarind-o, in timp ce cresteam, vedeam si programul romanesc si am am auzit de Steaua Bucuresti si mi-a placut si Steaua Bucuresti, foarte mult. Aveam doua stele, doua stele la care visam sa joc. Si am reusit, am ajuns sa joc si la unii, si la altii, mai mult, am reusit sa castig Cupa Campionilor europeni si cu unii, si cu altii. Am avut doua stele in suflet, doua stele pe umar, cand am plecat din tara eram locotenent. Rep.: Care a fost principiul urmat de jucatorul Miodrag Belodedici? M.B.: Sa stiti ca la inceput nu m-am gandit sa imi impun reguli, am inceput din placerea de a juca fotbal. Cu asta incepi, iti place sa joci fotbal, te duci cu prietenii, te duci cu echipa si nu iti dai seama de reguli, de principii, te duci din placere la inceput. Asa m-au observat si pe mine, au vazut ca joc bine si m-au promovat. Incet, incet, devine o obligatie si dupa aceea cand intri in sistem, in echipa, incepe sa fie o munca. Interesul personal a tinut nationala acasa Rep.: Cat de mult conteaza talentul in raport cu antrenamentele? M.B.: Talentul... conteaza, dar si antrenamentul trebuie sa fie serios. Trebuie, evident, si talent nativ. Nimeni nu poate sa explice talentul. Un baiat, daca-l vezi ca joaca bine fotbal, el nu o sa stie sa iti explice de ce joaca bine fotbal, iar cel care-l priveste, ce poate sa iti spuna decat ca e talentat. Daca vrei sa ajungi un jucator bun prin munca, atunci zi de zi trebuie sa lucrezi. E multa munca, sa vrei sa faci fotbal si pe langa asta sa vrei sa te mai si distrezi si sa mai faci si altceva... poate sa mearga, dar nu ajungi unde trebuie sa ajungi. Ca sa ajungi unde trebuie, e nevoie de foarte multa munca si foarte multa suferinta. Numai noi stim, care am jucat fotbal si am simtit. Suferinta pentru ca incepi un antrenament si tu trebuie sa ridici pulsul la 180 si trebuie sa tii pulsul o ora la 180. A doua zi, iar, te relaxezi si iar. In fiecare zi la fel. Cateodata e foarte greu, mai vii obosit, mai vii ingandurat, n-ai chef de antrenament si antrenorul iti da de lucru si tu trebuie sa asculti, zi de zi. De asta avem toti inimi mari, mai mari decat un om normal si e foarte greu; fara suferinta nu cred ca se poate face fotbal de performanta. Rep.: Ce a franat nationala Romaniei in ultimii ani? De ce am lipsit de la atatea turnee mari? M.B.: Daca privim situatia Romaniei in ultimii ani, situatia politica, sociala, economica, eu cred ca asta a franat nationala, a franat-o dezordinea generala care s-a produs imediat dupa revolutie, a franat-o dezinteresul fata de sport, fata de cultura. Interesul personal a fost pe primul loc, asta a franat nationala. „Asimilarea este galopanta” Adultii trebuie educati Rep.: Ce sfaturi le dati tinerilor jucatori? M.B.: Sincer, mai degraba le-as da sfaturi la parinti si la oamenii mai in varsta de care trebuie sa ai grija. Aicea avem noi probleme, nu cu copiii, copilul, cum il cresti, asa il ai, cum il obisnuiesti, asa il ai. Adultii trebuie educati, ei trebuie sa se puna de acord si sa aiba mai mult timp pentru ei. E foarte greu, stiu, avem doua milioane de oameni plecati in strainatate, multi dintre ei sunt parinti si avem copii la loturile de juniori la care se vede o scadere din cauza ca parintii sunt absenti. Copiii sunt talentati, dar lipseste ceva, se vede pe ei ca nu sunt la fel cu cei care au familia aproape. Rep.: Cum arata vacanta de vis pentru Miodrag Belodedici? M.B.: Eu am vazut tot ce mi-am dorit sa vad si vacanta de vis pe care mi-o ofer in fiecare an este cea petrecuta in locul unde m-am nascut. Este satul meu, acolo sunt in fiecare vara. Optiuni si argumente Mamaliga sau supa de pui? Eu sunt ciorbar. Eu mananc mult cu lingura. Masina sau bicicleta? Bicicleta, urasc masinile. Prefer sa ies la o plimbare cu bicicleta, imi place natura, ma impresioneaza mai mult un copac batran, inalt decat orice constructie moderna din lumea asta. Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro