Dialoguri virtuale / Criza alimentară

Întrebare: Ţările Uniunii Europene au particularităţi care să ne facă să nu ne îngrijorăm?

Răspuns: Un răspuns indirect a fost dat de manifestaţia de amploare care a avut loc în data de 18 aprilie 2012 în Italia. Participanţii au dorit să atragă atenţia guvernanţilor asupra faptului că zilnic un italian se sinucide din cauza situaţiei economice a ţării şi îngrijorării apropierii situaţiei lor de cea a Greciei. Cred ca italienii nu se sinucid din cauza mâncării multe.

Î.: În general, în Uniunea Europeană, care este ponderea din total populaţie a căror venit provine din agricultură?

R.: Din datele furnizate de Eurostat, cifra ar fi de 7%

Î.: Care este situaţia din România?

R.: Din datele furnizate de ţara noastră Uniunii Europene rezultă o pondere de trei ori mai mare decât media uniunii.

Î.: Cum se explică această diferenţă?

R.: Concentrarea exploataţiilor este cu mult mai mare în altă parte, tehnologiile folosite sunt în faţa celor noastre şi gradul de dotare tehnică a lor este avansată faţă de a noastră. Făcând o sumă a motivaţiilor, toate conduc la o productivitate a muncii superioare.

Î.: Care sunt şansele noastre?

R.: Să conştientizăm că pământul este o valoare deosebită. Este un dar pe care l-am primit, nu a fost creat de noi, deci, nefiind al nostru, să-l respectăm şi să-l păstrăm.

Î.: Vă exprimaţi o oarecare îngrijorare?

R.: Da. În ultimii 23 de ani am irosit această avere prin înstrăinarea ei. Sunt multe suprafeţe cu noi proprietari, care au dobândit aceste terenuri posedând „contracte de buzunar”. Efectul acestor tranzacţii se va vedea curând, atunci când stimulentele vor fi acordate altora şi nu celor cărora acest bun le-a aparţinut cândva şi care l-au risipit, pe bani de nimic sau dintr-o „dragoste faţă de zestre” lasă pământurile nelucrate.

Î.: Ar mai fi şi alte temeri?

R.: „Joaca” cu plantele modificate genetic.

Î.: În această conjunctură ce să facem?

R.: Să învăţăm să gătim, la felul de bază, răbdări prăjite sau să ne trezim din „beţia” iluziei.