Dialoguri virtuale / Punct şi începem de la început

Întrebare: Poate că în momentul de faţă părerea lui John Maynard Keynes este extrem de actuală.

Răspuns: Într-adevăr, susţinea că pieţele nesupravegheate şi lăsate să funcţioneze la buna întâmplare pot fi distructive. El susţine teoriile intervenţioniste ale guvernului ca fiind soluţii posibile de a traversa cât mai „omeneşte” criza, prin diferite măsuri fiscale şi monetare (politica de împrumuturi bancare, controlul evoluţiei preţurilor, subvenţionarea unor sectoare de activitate etc.). Bineînţeles este mai dificilă situaţia când guvernul nu are sediul în propria-ţi ţară.

R.: Practic, se induce fenomenul „banilor ieftini”, fapt ce conduce la o cerere crescută, oferta încearcă să echilibreze cererea, „economia se supraîncălzeşte, (vorba unora, „duduie”), după care banii „se scumpesc” şi apare crahul financiar, cu ecouri imediate în economie şi iată că jocul este terminat, recesiune-criză-recesiune etc.

R.:Finalul este acelaşi, un control şi mai mare asupra vieţii economico-financiare. Se vorbeşte în unele cercuri de necesitatea unui „guvern financiar mondial” sau de o „nouă ordine mondială” .

Î.: Care sunt vectorii de opinie chemaţi să realizeze aceste tendinţe?

R.: Sunt mulţi şi puternici. Practic, cuprind întreaga sferă a societăţii şi care au o audienţă şi capacitate de persuasiune totală, fiind vorba de companiile cele mai bogate (care pot plăti pe oricine este dispus să intre în horă), mediul academic (care poate educa în acest sens viitoarea intelectualitate), media de toate felurile (care ştie să spună ce place multora), persoane în posturi decizionale, inclusiv s-a creat şi o nouă religie, mulată pe această gândire.

Î.: Se poate vorbi de un fel de a gândi, pentru a se crea o asemenea situaţie?

R.: Fondul ideatic al generării acestor situaţii se găseşte în construcţia triadei hegeliene, teză-antiteză-sinteză. Este un exerciţiu practicat nu numai în zilele noastre, el este tipic dictaturilor mascate în „blana” democraţiei.

R.: Pe un limbaj neacademic, este o construcţie mentală şi atitudinală, prin care unei afirmaţii i se opune contrariul şi în final se emite o ipoteză care subsumează ambele păreri. Este o construcţie mult criticată şi care a produs de-a lungul timpului numai îndoieli şi acolo unde adevărul este evident. Este soluţia pentru explicarea păcatului.

R.: Băncile caută să se „recapitalizeze”. Este situaţia din prezent din România. Banca Naţională a României a redus dobânda de referinţă. Acest lucru ar fi trebuit să se manifeste prin dezgheţarea procesului de creditare. Fapt ce nu s-a petrecut. Cum în România majoritatea băncilor sunt cu capital străin, desigur acestea se vor preocupa de situaţia „băncilor mamă” şi nicidecum de „băncile fiice”, inclusiv din România, deşi s-au primit promisiuni că acest lucru nu se va întâmpla.

Î.: România se zbate de câţiva ani pentru a ieşi din această plasă. Populaţia este supusă unor suplicii care par a nu se sfârşi. Ce se poate face?