Dialoguri virtuale / Criza alimentară (prima parte)

Întrebare: Cum este caracterizat secolul XXI ?

Răspuns: Secolul permanentelor crize.

Î.: Care sunt crizele care se anticipă?

R.: Trăim criza economică şi financiară, se vorbeşte de iminenţa crizei alimentare, după care ar urma criza apei.

Î.: Cum s-ar manifesta criza alimentară?

R.: Expertizele nu vorbesc de o criză cantitativă, ci de o criză a preţurilor produselor alimentare. Spre exemplu, aproximativ 3 milioane de locuitori ai planetei trăiesc din echivalentul a 2 dolari pe zi sau chiar mai puţin, în condiţiile în care: preţul global al alimentelor a crescut cu 36% în ultimele 18 luni; din vara anului 2010 preţurile produselor de larg consum din grâu s-au dublat; dacă preţul petrolului continuă să fie ridicat, vom asista la preţuri la alimente mult mai mari, iar unele forme de producţie nu-şi vor mai avea rostul.

Î.: Care ar fi semnele crizei alimentare?

R.: Sunt mai multe: o treime din terenurile agricole îşi pierd stratul de sol vegetal, propice culturilor, mult mai repede decât procesul natural de înlocuire; tot mai multe culturi sunt orientate spre biocombustibili; masele de apă de pe toată planeta se epuizează într-un ritm accelerat, în special din straturile acvifere care nu se înlocuiesc pe măsura consumului; apariţia unor noi boli; poluarea (accidente nucleare, poluarea solului cu metale grele, reziduri petroliere etc.) scoate din producţie suprafeţe însemnate; în 30-40 de ani, lumea nu va mai avea suficient fosfor pentru a satisface cererea agricolă, se folosesc tehnologii vechi de 20 de ani sau chiar mai mult, care au randamente scăzute.

Î.: Care este situaţia României ?

R.: După un studiu recent, România este văzută printre victime, aflându-se pe locul 12 în lume într-un top al vulnerabilităţii la creşterea preţului alimentelor.

Î.: Cum se susţin asemenea afirmaţii?

R.: Iată câteva: importul pentru agricultură (seminţe, îngrăşăminte chimice, utilaje), coroborat cu preţul transportului, conduce la importul de preţuri ridicate din UE; peste 70% din produsele alimentare se importă; 3,5 milioane de hectare sunt nelucrate; din 1,2 milioane de fermieri, cea mai mare parte lucrează în ferme de subzistenţă.

Creşterea preţului gazului cu 5% pentru agenţii economici, cu începere din 2012, va conduce la majorări de preţuri la unele produse de bază. O slabă absorţie a fondurilor europene pentru agricultură, ceva mai mult de 3%; din “grânarul” Europei s-a ajuns la un important importator al Europei.