Steaua diminetii

Carte de vizita Maia Morgenstern s-a nascut la 1 mai 1962, in Bucuresti. A studiat la Academia de Arta si Film intre 1981-1985. A jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt pana in 1988, dupa care, vreme de doi ani, a fost actrita la Teatrul Evreiesc de Stat. Din 1990 este actrita a Teatrului National din Bucuresti. Are trei copii: Tudor Aaron, Eva Leea Cabiria si Ana Isadora. Dintre filmele in care a realizat roluri de exceptie trebuie amintite: „Balanta” (1992), „Cel mai iubit dintre pamanteni” (1993), „Privirea lui Ulise” (1995), „Omul zilei” (1997), „Triunghiul mortii” (1999), „Dark Prince: The True Story of Dracula” (2000), „Patimile lui Hristos” (2004), „Orient Expres” (2004) si „15” (2005). Numele Morgenstern se traduce in ebraica prin „Steaua diminetii”, un alt nume dat Fecioarei Maria, personajul pe care Maia Morgenstern l-a jucat in „Patimile lui Hristos”. Mel Gibson, un devotat romano-catolic, a luat in considerare, printre altele, si acest detaliu ca fiind semnificativ pentru alegerea ei in acest rol. Maia Morgenstern este, indiscutabil, o actrita mare, cu o mare personalitate. Nu se fereste sa spuna ceea ce gandeste, chiar daca risca sa „jeneze” anumite sensibilitati, ca si atunci cand a afirmat ca ideea virginitatii mamei lui Iisus nu apare in celebrul film al lui Mel Gibson si ca a jucat rolul mamei lui Iisus si nu pe cel al Fecioarei Maria. Reporter: Ati jucat la Atena „Lysistrata”. Cum v-ati simtit jucand in tara celor care au „inventat” teatrul? Maia Morgenstern: E adevarat, dar am jucat la Atena nu doar in „Lysistrata”, ci si in „Electra” si in filmul domnului Teo Angalopoulos, „Privirea lui Ulise”. In primul rand a fost o emotie extraordinara, un sentiment de mandrie si de recunostinta, pentru ca acolo unde se afla leaganul culturii, leaganul teatrului, am fost invitata sa particip la spectacole, am fost invitata sa joc in piese de teatru. Rep.: Care este cel mai tulburator lucru care i se intampla unui actor pe scena? M.M.: Cel mai tulburator lucru poate sa fie diferit pentru fiecare actor in parte. Depinde de ce simte, si de personalitatea lui. Pentru mine, este un moment extraordinar si merita orice; si recunoastere, si suisuri, si coborasuri, si stagnare cateodata, de ce sa n-o recunoastem? Totul se estompeaza in momentul in care pe scena sau pe platoul de filmare exista comunicare. Exista ceva foarte subtil si aproape ca nu gasesc cuvintele pentru a-l defini. N-o fi matematica, sa stii precis ca doi si cu doi fac patru. Exista comunicare, exista transmitere, ceva care te motiveaza si te determina sa spui „Clipa ramai!” Nu se intampla prea des si poate ca, cu cat mai rar este acest moment, cu atat invatam sa-l pretuim mai bine. Mi-e si teama de cuvinte... Rep.: Vorbeati la un moment dat de o competitie intre actrita Maia Morgenstern si mama Maia Morgenstern. Cine credeti ca va castiga, finalmente, competitia? M.M.: Of... Pentru a exista un castigator, trebuie sa existe si un pierzator. Nu tin partea nici uneia dintre concurente... Despre „Patimi” si spiritul gregar Rep: S-a tot scris si vorbit despre un posibil mesaj antisemit al filmului lui Mel Gibson. Exista vreun dram de adevar in toate astea? M.M.: Nu, asa cum poate foarte bine sa constate oricine vede filmul. Nici pomeneala! Este un film cu un puternic strat social, este o alegorie poate a tot ce se intampla astazi. Vorbeste despre manipulare, despre o presiune a unui popor si felul cum poate fi manipulata constiinta publica. Vorbeste despre spiritul gregar care, atunci cand omul este flamand, indiferent de rasa acestuia, se poate manifesta. Controversa privind un posibil mesaj antisemit al filmului lui Mel Gibson este provocata si orchestrata in mod deliberat, iar aceasta actiune, asta am mai spus-o, isi are originea in ignoranta. Rep.: Ati ramas la parerea ca „Patimile lui Christos” este un film politic si nu unul care se adreseaza crestinatatii? M.M.: E adevarat. Acest film nu se adreseaza numai crestinatatii, se adreseaza intregii umanitati. Chiar si un ateu are de invatat ceva din acest film: vede cum un om nevinovat este condamnat de liderii care manipu leaza mase de oameni saraci si terorizati. Pana la urma, e o problema a fiecarui spectator cu constiinta sa si este poate cel mai bun exemplu de spiritualitate. Rep.: E adevarat ca v-ati inceput cariera la Teatrul Evreiesc de Stat, dupa ce ati cazut examenul la IATC? M.M.: Evident. Am cazut cu zgomot! Cu note... N-am avut media suficient de mare pentru a intra din primul an. Am intrat in al doilea. Un public inteligent, un public subtil Rep.: Ati fost de doua ori, in decurs de numai o saptamana, in Baia Mare. V-ati facut o parere despre publicul baimarean? M.M.: Este un public extraordinar si spun asta cu mana pe suflet. Este un public inteligent, un public subtil. Dar care este mirarea aicea, doar e un public care s-a bucurat de montarile lui Liviu Ciulei. Lucrurile sunt foarte clare: publicul baimarean este unul avizat, dornic de teatru, subtil, cu un foarte dezvoltat simt al umorului si cu o sensibilitate extraordinara. Asta am putut sa o constat. E un public care stie sa-si respecte actorii. M-am bucurat si de o primire extraordinara a conducerii Teatrului Municipal din Baia Mare. Chiar a fost un moment de aleasa prietenie intre noi. Rep.: Se vorbeste despre o eventuala plecare a dumneavoastra de la National. E adevarat? M.M.: Nu. Asta nu-i adevarat si eu nu voi intretine nici un fel de stare de conflict. Cu atentie, cu minutie, ma voi ocupa de existenta si de drumul meu artistic. Nu ingadui nimanui sa-mi stopeze un moment sau o colaborare extraordinara in devenirea mea artistica, dar astea sunt lucruri general valabile. Repet, nu este vorba despre nici un conflict, dar exista anumite prioritati, anumite lucruri foarte importante pe care tin sa le fac. Optiuni si argumente * Teatru sau film? Da! * Comedie sau drama? Da! * Teo Angelopoulos sau Mel Gibson? Din nou, da! * Vin alb sau vin rosu? Cred ca bere... * Muntele sau marea? Marea. * Egipt sau China? Amandoua. Cu pasiune si cu tot sufletul! Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro