Stapanii labelor

Intrucat terminase de strivit tigareta fina, pe jumatate fumata,isi aseza tacticos geanta de pielein fata, parca pavazaimpotriva amurgului ce statea sa-linconjoare.incepu sa se dezbraceincet, prea lenes ca sa mai admita ca e costeliv, mai degraba preocupat sa-siimpature corect siin ordine hainele de firma. Ramasese gol exactin momentulin care amurgul veni sa-i ceara sa se predea. Asezat turceste la cativa centimetri de cenusa tutunului care miroseainca atat de bine, barbatulincepu un ritual straniu. Primele doua bobite facute din ceara din urechi le arunca la distanta, folosindu-se de catapulta degetului mic; urmatoarele, mai mari, leintinse ca niste icre de sturion pe tartina gambei sale stangi, naclaind-o.isi folosi apoi aratatorul si degetul mare pentru a presa/Intinde un muc cules cu delicatetea unui fochist.isi ridica fesa dreapta pentru aimpusca un part, se adapa cu aer si reusi sa ragaie,incepu sa horcaie pentru a-si aduna de-un scuipat galben spre urias ce cocolosi o lacrimioara, si pe final se apuca sa-si suga un molar. Nimeni nu stia de ce un om cu pregatirea lui – Oxford, si de pe o asemenea pozitie – presedinte al unei banci, se descarca la fiecare doua saptamaniintr-un ritual barbar, la marginea unui iaz,in amurg.intre ipoteza ca se descarca de morga si relele lumiiin care traia si zvonul ca tanjea, pentru cateva clipe, sa fie otelar, ramanea certitudinea ca tigaretele sale costau undeva la 1.000 de dolari cutia. Imi doresc uneori lucruri periculoase: sa nu fiu rational sau sa arunc chingile conventiilor sociale ce ne omoara. Sa las aerul asta de desteptu’ lu’ peste din poza acestui text si sa dau cu cipilica de pamant de bucurie ca s-a gasitin sfarsit cineva - Baselu’ – care sa vorbeasca despre realitatile unei prese putrede (si cate ar mai fi de spus!). Sa-miinfing degetele duhnind a motorinain gura si sa ma apuc la fluierat social-democratia asta de toata jena. Sa scuip pe televizor, ca un mitocan, atunci cand vad cum ne iau de prosti niste sinistre labe-triste ce-si spun politicieni. Asta cu scuipatulimi vine de la prima senzatie pe care am avut-o atunci cand am aflat de respingerea ordonantei privind in-fiintarea DNA. I-am si vazut. Nevinovati, feciorelnici, usor uimiti deintrebarile presei – cei de la Putere. Veseli, mustind de veseli, vomand de veseli – cei de la PSD. Conform celor votate de aceste jalnice figuri, DNA trebuie sa seintoarcain timp, pierzand, nu-i asa, si dreptul de a ancheta parlamentari sau ministri. Sa seintoarca dosarele la Parchetul lui Botos, spunea strengareste tatuka Iliescu, ca doar si lelea din cartierul Sasar s-a prins cum e cu blocarea prin sertare. Ranjetul de satisfactie al acestor stapani ai labutelor este cumplit. Ei chiar stiau ce semnal da respingerea ordonantei DNAin ochii Europei si ai SUA, dar acesti imbecili vagonetari ai vietilor noastre au preferat sa-si acopere trecutul, lovindin viitor. Mi-am pregatit fotoliul deinjurat, am pregatit cateva expresii noi de la prietenul Clampau din Sasar, lasati jigodiile senatoriale sa vina la mine. F orza Baselu’! Forza DNA! Dan PARCALAB dan@gazetademaramures.ro