'Stangul' de aur al romaniei

Ladislau Bölöni este una dintre cele mai importante personalitati ale fotbalului romanesc, motiv pentru care multe intrebari se nasc in jurul carierei sale. La cateva dintre acestea am aflat raspunsurile. Reporter: Carei persoane ii datorati cel mai mult, pentru ceea ce ati ajuns in fotbal? Ladislau Bölöni: As putea sa vorbesc de mai multe persoane, pentru ca orice fotbalist primeste multe influente in procesul lui de formare. Daca ar fi totusi sa aleg, as putea spune ca au avut un rol foarte important in viata mea, din acest punct de vedere, tatal meu si regretatul antrenor Tiberiu Bone. Rep.: Inca din perioada junioratului ati fost curtat de mai multe echipe mari din tara. De ce ati ramas acasa, la ASA Tg. Mures? L.B.: De fapt, nu am ramas chiar acasa. Am plecat la Targu Mures. Practic, m-am intors la Targu Mures, pentru ca aici m-am nascut. M-am despartit de Tarnaveni, de copilarie si am ajuns la Targu Mures. Ceva din interior mi-a spus sa nu plec la Craiova sau la alte echipe care au vrut sa ma transfere atunci. Nu am fost atras de aceste mari cluburi. Cred ca s-a ales varianta Targu Mures, pentru ca era aproape de Tarnaveni. Fratele meu era deja student acolo, fratele mamei lucra acolo, asa ca exista un anumit control asupra mea, care eram inca un adolescent. Mai era si scoala, dorinta de a obtine o diploma, pentru ca nu vroiam sa ma bazez doar pe fotbal. Toate au jucat un rol important. Rep.: Intre 1970 si 1980, ASA a fost o echipa foarte buna. Ce i-a lipsit pentru a castiga titlul de campioana? L.B.: Cred ca nu am meritat sa castigam titlul, chiar daca din punct de vedere valoric eram o echipa foarte buna. Pentru a obtine un titlu nu ajunge sa fii bun, e nevoie de mai multe elemente. Niciodata nu a dominat in cadrul clubului, si poate nici in forul nostru interior, cu adevarat, ideea de a castiga titlul. Nici macar in momentul in care eram pe primul loc. Parca nu exista acel sentiment ca trebuie si putem sa castigam campionatul. Cel putin asta a fost impresia mea, pentru ca nu i-am intrebat pe colegi ce cred despre acest lucru. Ca sa fi castigat un titlu ar fi fost nevoie de o mare implicare din partea conducerii echipei, a orasului. Doream sa jucam cat mai bine, cat mai frumos si, evident, sa invingem, dar nu am avut niciodata obiectivul clar de a castiga campionatul. Carte de vizita S-a nascut in 11 martie 1953, la Targu Mures. Este absolvent al Facultatii de Medicina, specialitatea Stomatologie. Are 108 selectii in nationala Romaniei. A jucat pe postul de mijlocas la echipele Chimica Tarnaveni, ASA Tg. Mures (78 de jocuri), Steaua Bucuresti (25), Racing Jet Bruxelles (5), US Creteil si US Orleans. A antrenat echipele Nancy (Franta) si Sporting Lisabona (Portugalia), cu ultima castigand Cupa si Campionatul Portugaliei in sezonul 2001-2002. A fost antrenor al nationalei Romaniei (2000-2001). Actualmente este antrenor principal al echipei Stade Rennes, care activeaza in prima divizie a campionatului francez de fotbal (are contract pana in anul 2008), are un salariu de 800.000 de euro pe an. Perforatorul de “macaroane” Rep.: Ce ati simtit la golul pe care l-ati marcat Italiei, in 1983? L.B.: A fost un moment de bucurie intensa, o traire interioara care e greu de comparat. Cred ca un astfel de sentiment nu poate fi exprimat de cuvinte si nici macar de diferite gesturi pe care multi fotbalisti le practica (ridicarea tricoului, tumbele, dansul). E un amestec de sentimente, ca o explozie. Avand in vedere importanta acelui meci si faptul ca jucam impotriva unei campioane mondiale, bucuria a fost, evident, extrem de intensa. Bineinteles ca in zilele urmatoare am fost insotit de un sentiment de mandrie, de satisfactie, dar simteam si o jena, pentru ca in jurul meu era o simpatie mai mare decat pana atunci. Rep.: Momentul de varf al carierei? L.B.: Au fost mai multe, e greu sa le asez intr-o anumita ierarhie. A fost o mare bucurie sa fiu selectionat in echipa nationala, am trait momente greu de povestit in meciurile jucate cu ASA, am simtit o mare satisfactie cand am ajuns recordman de selectii la echipa nationala, a fost golul cu Italia, calificarea la Campionatul European din 1984. Imi amintesc ca dupa 1970, calificarea la Europene a fost prima calificare la un mare turneu final. Jucam atunci intr-o grupa in care nimeni nu ne dadea prea multe sanse, cu Italia, Suedia, Cehoslovacia. Sunt multe momente pe care nu le pot uita. Sigur, la nivel de club, cea mai mare satisfactie a fost castigarea Cupei Campionilor Europeni, in 1986, la Sevilla, urmata de castigarea Supercupei. “A darui este mai nobil” Rep.: De ce ati ales Medicina? L.B.: Nu a existat un moment in care sa iau o decizie ferma, sa ma gandesc ca vreau sa fac Medicina. La materiile reale, cum era matematica, am cam pierdut sirul lectiilor, din cauza absentelor generate de antrenamente, meciuri, cantonamente. Nu am fost in nici un caz un fenomen la matematica. Nu am avut probleme, dar nici nu era febletea mea. Nu eram omul care se descurca la capitolul Motoare sau cu diferite probleme tehnice (si astazi, daca trebuie reparat ceva in casa, mai degraba sotia este cea care repara, pentru ca eu nu ma pricep deloc). In Medicina aveam multe exemple din familie. Fratele meu era deja medic. M-a influentat asta, in mod special, nu un sentiment de vocatie. La Targu Mures era o universitate de medicina. Alternativele ar fi fost, poate, Ingineria sau Dreptul, ori acestea nu ma interesau. Rep.: Sunteti implinit? L.B.: Am dorit intotdeauna sa reusesc in ceea ce fac, indiferent ca a fost vorba de fotbal sau altceva. Reusita a fost obiectivul meu si am facut tot ce am putut pentru a o atinge. Al doilea lucru pe care l-am urmarit a fost sa ofer bucurie si altora, pentru ca sentimentul de a darui este mai nobil, mai profund si iti aduce mai multa satisfactie decat acela de a primi. “Eram zero la limba franceza!” ”Cand am sosit la Targu Mures, cunosteam deja orasul. Nu foarte bine, dar il stiam. Eu fusesem plecat cu lotul de tineret, aproape 3 luni, iar campionatul era deja inceput. A fost o adaptare relativ usoara, pentru ca am fost primit bine de colegii de la ASA, de cei de la liceul Papiu. Am facut, in general, o impresie buna la scoala, mai putin la limba franceza, pentru ca eram zero la aceasta disciplina (rade). In ceea ce priveste fotbalul nici nu am avut, de fapt, prea mult timp pentru acomodare. Am facut meciuri bune si totul a fost in regula.” Florin MARCEL