Stairway to heaven

A murit Vasile Dobra. In urma sa, poezie, ger, prieteni… l Nicolae Scheianu: Semana cateodata cu Hemingway inainte sa-si propteasca pusca sub barbie. Stia ca madama de funingine umbla si ea mereu pe trotuarul neinsorit de vis-a-vis, la preumblare cu el, si ca timpul o sa inghete intr-o zi si pentru el, asa cum s-a intamplat si se va intampla cu totii. Prietenul meu Vasile Dobra, poetul Vasile Dobra - cu care nu am vanat lei, ci ne-am voiajat pe diverse coclauri - a inghetat intr-un timp numai al lui, ascultandu-si cu un suras de faraon, fantasmele si visarile. Un poet important al Maramuresului (si al altor judete care l-au declarat cetatean) a trecut in lumea fara margini de dincolo, unde totul trebuie sa fie o imensa coala tocmai buna de scris si de tiparit in tiraje naucitoare. N-a reusit sa faca turul trahirurilor pariziene, dar a survolat Vaserul cu zeppelinul. Tabara de pe Vaser nu va mai fi niciodata la fel fara el. S-a dus acum sa-l intalneasca pe Radu si sa rezolve problema cu OZN-urile. Un pod pe Vaser, cu sina de tren cu ecartament mic ii va purta numele. Avem datoria asta in memoria lui, asa cum avem datoria sa-i pastram vie memoria si sa-i invatam poemele. Dumnezeu sa-i odihneasca nelinistile! l Valeriu Sabau: Imprevizibil - de la un capat la altul - Vasile Dobra (Costel - pentru prieteni) si-a dat „masura” pamanteana intr-un mod aparte. Nascut intr-o zi de duminica, a chibzuit ca trebuie sa se exileze in Ceruri tot intr-o duminica. Prin el insusi, Costel a fost o Poezie indragita de toate femeile. Lui Vasile Dobra, Cel care L-a chemat in Gradina Sa, i-a daruit talentul de a sti de unde anume se poate extrage radacina patrata a lucrurilor memorabile. Din imediatul in care ne-a lasat, adica. Indragostit de calatorii fiind, nu-i pot „comunica” altceva decat sa aiba parte de cele mai fascinante itinerarii in Vesnicie. l Alexa Gavril Bale: Un semn al Apocalipsei ce probabil se apropie este moartea ce, tot mai des, secera poeti: Ion Stratan din Ploiesti, Valeriu Bargau din Hunedoara si iata, Vasile Dobra din Maramures. Dumnezeu isi retrage emisarii din lume. Prea mult i-a imbiat pe oameni cu poezie, dar ei s-au lepadat de ea. Bisericile sunt tot mai goale, cartile de poezie tot mai uitate. La masa lui Vasile Dobra, boema baimareana gasea o vorba buna, un cuvant cu adanc inteles. In ceruri el canta acum poetilor prea devreme dusi din fluierul sau de zapada.” - l Adela Naghiu: Dupa Sarbatori o sa-ti dau niste carti! - mi-a promis prietenul Vasile Dobra (Hemingway - cum il alintau colegii de cenaclu), pe la jumatatea lui decembrie, fara sa stie cate ierni incap intr-o zi de ianuarie si ca viata e atat de scurta ca de-abia ne-ajunge pana la moarte... si nici moartea n-are carte de vizita, s-o poti anunta politicos c-ai prefera o intalnire discreta, la o ora tarzie. Nu sunt indurerata, nu vreau sa plang... as vrea sa scriu... asta pentru ca-mi spunea mereu: Poti ajunge o mare poeta... dar pentru asta mai trebuie sa... scrii. Scriu batrane si sper sa-ti placa poemele mele, chiar daca ele vor pedepsi, din cand in cand si moartea ta... l Ioan Marchis: Dobra, calatorul, omul cu mistria si poezia sub brat. Omul a carui coloana vertebrala a fost un fluier de zapada. Iubea genul si nu particularul. Asa era poetul de indraznet in puterea de a iubi. Era si mai indraznet in puterea de a se ierta si de a ne ierta pe noi, prietenii lumii lui. A trebuit atat de mult sa calatoreasca pentru a intelege ca infinitul iubirii e in el si impreuna cu prietenii lui, poetii de nord si de aiurea. Ah, Vasile Dobra, cum te-ai dus pe dunga lunii sa aluneci si sa ne minti ca ai murit… ah!, Vasile Dobra… Vasile Dobra s-a nascut la 22 decembrie 1943, in satul Sasar, Maramures. Absolvent al Scolii de aviatie si al Scolii de tehnica de constructii. Tehnician constructor. A lucrat in Israel, Kasahstan, Irak, Maroc. Debuteaza cu versuri in Familia, in 1972. Colaborari la Tribuna, Steaua, Luceafarul, Archeus, Graiul Maramuresului, Glasul Maramuresului, Clipa, Nord Magazin. Volume: „Femei care m-ar fi putut iubi”, „Fluier de zapada”, „Karakum. Salonul numarul 8” si „Geografia tristetii”.