Stadionul de atletism din Baia Mare - sub ciulinii indiferentei

Construit intr-o halda de excavatii, stadionul de atletism plateste si azi tribut nepasarii si dezinteresului. In afara de schimbarea zgurii, in ultimele doua decenii nu s-a intamplat nimic. Proiectat a face parte din zona sportiva polivalenta a orasului, stadionul de atletism s-a nascut ca urmare a mutarii din zona Garii a fostului teren de fotbal Constructorul. Lucrarile de amenajare au durat doi ani, pamantul excavat, desupra caruia s-a construit stadionul care s-a lasat de cateva ori, motiv pentru care constructia a trebuit reluata. Dupa darea in folosinta, in 1982, nici unul din proiectele de modernizare nu s-au mai realizat. Localizat intr-o groapa, urmau a se construi tribune ancorate direct pe pamant insa in asteptarea surselor de finantare, stadionul a fost inprejmuit cu sarma. Initiativa a fost zadarnicita de cei care mergeau vara la plaja in locul in care trebuiau sa-si desfasoare activitatea atletii. In cativa ani, gardul a disparut cu totul (cine ar fi trebuit sa fie paznic nu se stie) si a fost inlocuit cu un altul, care a avut aceeasi soarta. Directia de Sport a Judetului Maramures (DSJ), in administrarea careia se afla terenul, s-a limitat la a schimba periodic zgura (ultima data in 1999), cea mai importanta lucrare efectuata vreodata la stadion! In 1994, printr-o hotarare guvernamentala, arena a fost trecuta in administrarea Liceului cu Program Sportiv Baia Mare (LPS). Rationamentul a fost ca LPS nu-si putea achita datoriile fata de DSJ si fiindca s-a considerat ca astfel sportivii liceului se pot antrena mai bine. Cateva foste dormitoare ale unui santier de constructii din anii ’70 s-au transformat in vestiare. Azi, nici acestea nu mai apartin sportului. Revendicate dupa 1990 de AGECOM, vestiarele au revenit DSJ, dar printr-o afacere dubioasa au fost vandute unor firme particulare si destinatia le-a fost schimbata (spatii comerciale). Vina este pasata dintr-o directie in alta. “Vestiarele au fost vandute, nu stiu de cine. Nu cunosc amanunte. Noi le-am folosit pana in 2002. Stiu ca actualul proprietar, un italian, este cu acte in regula”, a declarat Petru Albu, directorul LPS, cel care le avea in administrare incepand din 1994. “Am dat vestiarele LPS-ului ca sa-si faca unele venituri pentru a se intretine. Printr-o inginerie financiara, cladirile au ajuns in posesia unor privati”, a replicat Zamfir Mesaros, director adjunct al DSJ. Lucrul cert e ca vestiarele nu mai sunt folosibile pentru sport. Peste toate, LPS are angajat un om care ar trebui sa aiba grija de intretinerea stadionului, insa modul in care isi indeplineste datoria ne face sa zimbim amar. Nimanui nu-i pasa ca in centrul orasului un stadion moare sub ciulinii indiferentei? Cronologia bazei de atletism l 1980 - terenul este repartizat pentru construirea unei baze sportive de catre o hotarare a Consiliului Popular Judetean l 1982 - se da in folosinta actualul stadion l 1982 - se realizeaza lucrari de drenare a apei, dar arena nu poate fi conectata la reteaua de canalizare a orasului l 1983 - terenul este ingradit cu plasa de sarma l 1990 - AGECOM solicita vestiarele, dar acestea revin DSJ l 1992-1993 - exista o initiativa a Federatiei Romane de Atletism pentru dotarea cu o pista sintetica conditionata de sprijinul autoritatilor locale (acestea nu au sprijinit ideea) l 1994 - terenul de atletism este dat in administrarea Liceului cu Program Sportiv l 1996 - vestiarele se instraineaza unor firme private l 1999 - are loc ultima lucrare de intretinere (aducerea a 50 tone de zgura de la Targoviste si schimbarea acesteia) l 2002 - sportivii nu mai sunt lasati sa foloseasca utilitatile vestiarelor. Zamfir Mesaros: „Nu au fost bani suficienti!” Zamfir Mesaros, director adjunct al Directiei Judetene de Sport ne spunea referitor la stadionul de atletism: “Lucrari de modernizare nu s-au facut fiindca nu au fost bani suficienti. Am incercat mai demult incercuirea stadionului cu gard de sarma, dar acesta a fost furat (de vina au fost cei care vroiau sa mearga la plaja). DSJ nu mai administreaza terenul de mai bine de 10 ani. In 1994 printr-un decret (pe care-l consider o greseala) a fost atribuit LPS-ului ca sa se antreneze sportivii clubului. Oricum aveau datorii mari. Ei trebuiau sa intretina baza si sa se ocupe cat de cat de teren. Acum, pentru asigurarea continuitatii pregatirii sportivilor, ei s-au antrenat din noiembrie pana in martie pe beton, pe culoarele salii sporturilor, desi e daunator pentru sanatatea lor. Am facut tot ce e posibil sa-i ajutam. Nu stiu cum s-au instrainat vestiarele, cert e ca au intrat in posesia unor persoane fizice (nu noi ne ocupam de ele atunci). I-am ajutat cum am putut pe cei din LPS, in 1999, chiar am adus 50 tone de zgura de la Targoviste (cu eforturi financiare), desi nu era treaba noastra. E nevoie de multi bani pentru a se reface stadionul.” Al cui e stadionul? “Nu putem investi in stadionul de atletism pentru ca nu este al nostru. Atunci cand el va intra in proprietatea Primariei, altfel se va pune problema. Vestiarele au ajuns la oameni care vor raul sportului. Nu aveam cum sa le vand, pentru ca nu erau ale nostre! Avem om care pregateste stadionul, dar el nu-l poate pazi seara si noaptea de tigani.” - Petru Albu, director Liceul cu Program Sportiv Baia Mare “Transferul terenului la LPS mi s-a parut ilogic, dar de vreme ce ei il administrau, trebuia sa se si ocupe putin de el. E adevarat ca ei au avut mereu mari probleme financiare, de aceea i-am si ajutat cu zgura.” - Zamfir Mesaros, director adjunct DSJ Maramures Claudiu BABAN