SRI, in justitie!

Complexul de agrement al SRI (o modesta cabana de 640 metri patrati) a fost organizat in decorul feeric al fostelor clocitoare de oua din comuna maramureseana Cicarlau. Care a fost ratiunea, nu va putem raporta. Insa pentru teren si casa batraneasca pe structura careia a fost ridicat Complexul, exista un complex proces in instanta. Niste mostenitori naivi cred (de 11 ani!) in justitie. Prima miscare a batranei a fost sa-si elibereze o ureche din batic si sa se aplece, parca pentru a putea auzi mai repede. Matusa, zic, unde-i cabana sereiului? Ma felicit pentru reflexul neconditionat prin care am evacuat din intrebare expresia „complex de agrement”. Se indreapta de sale, ii zice cainelui isteric „taci, ma!”, si ma priveste ca pe un extraterestru, clatinand din cap: „eee, din Bucuresti veniti?” M-am felicitat inutil. Cobor, oprim motorul. Poate o fi de vina huruitul, sau chiar vorbim alta limba? „Tanti, e p-aicea o cabana, o casa, ceva, pe unde s-aduna grangurii din Baie?” Face marunt din buze. Priveste dealul, si zice: „nu stiu, bunica. Is niste avicole, mai incolo…” Avicolele sunt cateva hale, acum niste ruine, despre care aflu ca au apartinut fostei societati comuniste multilateral dezvoltate Avicola. „Se faceau oua…” Aha, dar unde-i secretul Complex de Agrement al SRI, despre care documentele consemneaza ca se intinde pe o suprafata de 640 de metri patrati? L-au ascuns sub pamant? Hai la primarie. Comuna Cicarlau … isi cazeaza autoritatile in aceeasi cladire cu politistii. „’geaba domnule, cand o intrat unu’, pa fond’ funciar, cu toporu’ in birou’ asta, n-o venit nimeni. S-or ascuns tati. Am pus io mana pe scaun si i-am zis: ce vrei ma? Pune toporu’ jos s-om vorbi! Si l-o pus, ca n-o avut incotro. Aici, in Cicarlau, mari probleme am avut cu pamantu’… Se cearta frate cu frate pentru o palma de pamant.” Dar cu pamantul pe care sta Complexul de Agrement, ce-i?, il intreb pe fostul primar Victor Viorel Moraru. „Io nu stiu nimic, o fost demult tare. P-atunci eram ocupat cu oamenii, cu imparteala, n-aveam noi timp de SRI. Nici nu ma intereseaza cine o reclamat, ca dupa ’97, cand n-am mai fost aici (acum e viceprimar, n.red.), si pe mine m-or reclamat incoace-incolo, mi-or facut plangeri penale de-am fost la Procuratura, la Politie… Stau drept, ca n-am facut nimic nelegal.” Bine, da’ cu pamantul pe care si-a ridicat SRI complexul de agrement? „Actele is la arhiva, da’ cat imi amintesc va zic. Complexu’ e in Cicarlau Vii, asa i se zice p-aici la locul ala. Inainte de a veni comunistii, pamantul si casa, casa normala, fara etaj, o fost al unui om. Apoi, dupa ce i-a fost luat terenul si casa, acolo o fost o gradinita. De fapt, un loc unde veneau copiii in vacanta (tabara, n.red.). Dupa Revolutie, mostenitorii (familia Corodan) or revendicat… Apoi nu stiu ce s-a mai intamplat.” Cum? Se ridica o constructie de trei niveluri in sat si nu o vede nimeni, nu intreaba primarul cine construieste, ce autorizatii are? „Ce pot sa va zic? Primaria nu a acordat nici o autorizatie de constructie. Ne-am pus intrebari, cum nu? Am fost si la judet si mi s-a spus, neoficial, bai, taci ca pamantul ala a fost scos din patrimoniul comunei prin hotarare de guvern si i-a fost dat la SRI”, spune Moraru. Nimeni de la SRI … n-a venit la primar sa dea binete: buna ziua, io sunt SRI si va raportez ca ne-am gandit sa devenim vecini? „Sincer, io, in tot timpul acesta nu l-am cunoscut numai pe topografu’ de la SRI.” Ha-ha-ha, hai dom’ Moraru, serios! Cine era „topograful SRI”? „Pai, unu Chirilov, asta era topograful lor.” Conform casetei de mai sus, Serviciul ne-a tratat cu ecou si tacere. Sintetizat, informatiile acumulate ar suna cam asa: in 1994, cand SRI era sub lupa ochelarilor „Sarpelui” Virgil Magureanu, iar sectia judeteana Maramures sub obladuirea colonelului Gheorghe Moldovan, s-a luat decizia ridicarii unui complex de agrement. Locatia aleasa a fost una feerica, firesc, avand in vedere scopul (agrement). Asa ca a fost ochit un deal aflat la vreo 14 km de Baia Mare, intr-un decor deosebit: langa cotetele fostelor gaini socialiste, in damful unei… ciupercarii (pentru „computeristi” a se citi: balegar). Pentru implinirea scopului a fost ales un proiectant, in persoana lui Ovidiu Ciorna (SC Ambient SRL). Omul a lucrat cu materialul clientului, adica a facut proiectul pe vechea structura. Extinderea n-a fost nici o problema, nu ne indoim ca nici autorizatiile necesare. Care a fost algoritmul prin care a fost ales ca proiectant Ciorna? „La securisti (rade)? Da, eu am facut proiectul. Partea de executie a revenit unei firme de Stat, din cate imi amintesc. Cum am ajuns eu sa fac proiectul? Am fost recomandat de un constructor cu care am lucrat, nu doresc sa-i fac public numele, pentru ca n-are nici o legatura cu institutia respectiva. Din cate stiu, s-a construit pe un teren care apartinea SCIPOMAR-ului. Acolo exista o casa veche cu mansarda. Da, exista trei niveluri: demisol, parter, etaj si mansarda”, spune proiectantul. In 1995 a fost ridicata o cabana modesta, in suprafata de 640 metri patrati, cu „un etaj ingropat” (demisolul, evident, invizibil in fotografie). Alaturi, un teren de tenis, cu bitum si fileu ofilit, probabil de sanchi. Feerie. In acest timp, „Sarpele” a parasit corabia, colonelul Moldovan a fost ejectat din Serviciu si condamnat cu suspendarea executarii pedepsei pentru ascultarea ilegala a telefoanelor unor lideri UDMR (a fost salvat in extremis de documente parvenite din interiorul SRI, pe filiera unui grup „secret” autointitulat Condorul). Iar mostenitorii? Mostenitorii se mai lupta inca in justitie pentru ceea ce le apartine, sau, hai sa nu fim naivi!, pentru ce le-a apartinut. Vom reveni? Un telefon la SRI „Alo…” Doua secunde de tacere, apoi, de la celalalt capat al firului, imi aud ecoul, cu o rezonanta modificata. Parca as fi ofiter SRI. Zic: „Buna ziua”. „Eul” metamorfozat repeta mecanic: „Buna ziua”. Or avea robot telefonic?, am nimerit bine?, poate-am sunat la vreun magazin alimentar?, ma intreb… Intre timp ma recomand si spun poezia („scriu un articol care implica institutia dumneavoastra si, conform uzantelor, v-am contactat pentru a va cere pozitia referitoare la…”). Dupa alte doua secunde de pauza zice: „Sa ma gandesc, unde sa va fac legatura?” Aha, n-au robot telefonic, vorbesc cu unul viu! Imi imaginez ca se scarpina-n cap si apoi apasa un buton, la intamplare (sau probabil in biroul colegului care-l enerveaza). Se aude „Alo”, repet poezia. „Va rog, sunati peste 2-3 minute”, spune. „OK, revin”. „Sa traiti!” Traiesc. De aceea, dupa time-out-ul solicitat, revin. Poezia, apoi, brusc, eul meu devine eul lui: „Va rugam sa contactati biroul de presa al Serviciului Roman de Informatii de unde veti primi raspus la solicitarile dumneavoastra. Va multumim.” Hopa, alta viata… Deci, pana la urma si-au gasit hartia pe care era notita despre „cum se procedeaza in cazul in care vreun tampit se plictiseste si nimereste din greseala la noi” (adica la „ei”). Transparenta, cum zicea domnul Timofte. Pai, Marius Bercaru, purtatorul de cuvant al SRI, se gandeste inca la raspunsul la „complexa” intrebare pe care i-am adresat-o in urma cu vreo sase luni. Deci, nu se face sa-l inoportunez cu alta dilema. Cum ar fi aceasta, referitoare la cum a crescut un complex de agrement al SRI pe terenul unei persoane private, fara ca aceasta sa-si dea acordul. Catalin VISCHI catalin@gazetademaramures.ro