Spovedania

Naøiune, naraøiune, ficøiune Mult fie-mi iertat glasul cel dogit cu care, degraba si fara minte, revars in lume cuvinte de scadere si ocara, grai de sub patrafir plutonierul Borsila, dar lumina vorbelor dumitale, parinte, trezeste in mintea mea intrebari ce nu ostoiesc a ma inghionti cu adverbe relative intru aflarea adevarului si-a limpezirii cugetului meu. Deci, adauga plutonierul stergandu-si cu patrafirul transpiratia de pe fruntea ingusta, crestetul chel si ceafa lata ce releva un spirit inalt, indraznesc a te intreba parinte: in temeiul carei legi ma prigonesti pe mine cu asemenea canoane? Anul trecut cand ti-am relatat cu lux de amanunte, ca pe un proces verbal, cum am....(cenzura tainei spovedaniei)... porcul lui Grigore de la barul non-stop, mi-ai spus ca la asemenea pacat: „se da de pomana un porc, caruia ii aprinde doua lumanari la urechi si se uda copitele cu apa, caci daca nu am apa pe lumea cealalta, ramatorul rama si imi va gasi apa”. In negura nestiintei mele despre aceste taine, am ascultat... dar apoi, facand reconstituirea marsavei mele fapte, mi-am pus intrebarea asupra sufletului meu greu incercat, am chibzuit indelung si-apoi mi-am adus aminte de ce zicea mosu’ meu, fost jendar la unguri: sa nu dai de pomana la tigani, ca-ti fura cioara puii. Si iara, rascolind eu intre ramasitele neamului lui Grigore, am aflat ca un verisor de-a lui din partea bunicii era caldarar cu vechi state de plata la noi. De aceea, i-am dat numa’ un mosor de ata si nu peste gard ca: cine da ata de pomana face punte pe lumea cealalta si trece in rai. Iar cand se da de pomana, sa nu se dea peste gard, caci acea pomana nu este primita pe lumea cealalta. Da’ iar m-am gandit, dupa cum m-ai invatat, ca daca nu faci pomana pe lumea asta, n-ai ce manca pe lumea cealalta. Asa am gandit si bine am facut, ca orice se da omului de pomana nu se pierde, ci le capata in cealalta lume indarat numai sa nu dai rogojina de pomana, ca sa ai cu ce-ti face adapost pe lumea cealalta cand o fi vreme rea. Astea, chiar daca in interiorul meu supusenia si lama cruda a inteligentei mele se ingramadesc spre a iesi la suprafata, tot a fost musai sa ti le spun. Si iar ma intorc si iar te-ntreb: in temeiul carei legi in vigoare ma supui pe mine la un astfel de canon? Ca vechile vorbe spun asa: cand te intalnesti cu popa, iti merge rau; sau, cand iti iese popa inainte, are sa te bata cineva. Apoi bine au zis mosii nostri, ca anul trecut dupa spovedanie, m-a luat sefu’ la niste scatoalce pe baza pacatelor marturisite sfintiei tale. Acestea fiind spuse, rogu-te, sfintia-ta sa consemnezi astfel marturisirea mea: in timpul serviciului meu, nu s-a intamplat nimic deosebit. Si sa-mi dai sa semnez procesul verbal sau cum ii spui dumneata.... Emanuel LUCA