Sporturi colorate

Primavara s-a instalat (si) oficial in oras. Astenia de primavara pare ca are mai mult succes la fotbal decat la celelalte sporturi. Desi initial planuisem un material despre fotbal, am decis amanarea acestuia, observand numarul mare de materiale critice, dar obiective care au aparut deja la adresa fotbalului baimarean. In asteptarea rezultatelor mai bune am decis sa vedem cum au ajuns echipele noastre sa isi poarte culorile pe care acum, cu mai mult sau mai putin succes, le poarta. Ne-am gandit ca cei care ar trebui sa stie cel mai bine ar fi conducatorii cluburilor, constienti fiind de dragostea pe care o poarta absolut dezinteresat echipelor lor. Vicepresedintele HCM, Liviu Bala, a marturisit ca nu numai ca nu stie de unde, dar nici nu s-a gandit vreodata la asta. In schimb, a stiut cine ar putea sa fie mai la curent cu istoria clubului si, cateodata, asta e suficient pentru un manager. Daniel Kotecz, directorul sportiv al clubului, a declarat ca s-a ajuns la culorile actuale rosu-albastru printr-o intamplare. In 2001, odata cu schimbarea finantatorului s-a decis achizitionarea de echipament nou si se pare ca doar aceste culori erau disponibile si s-a renuntat la culorile oficiale initiale, care erau galben albastru. Cu aceeasi ocazie s-au creat emblema pe alb-albastru si mascota. Dar, de asemenea, cand echipamentul e obtinut ca urmare a unor sponsorizari, nu se fac nazuri si este acceptat indiferent de culoare. Fara prea mult farmec, povestea culorilor HCM-ului. Presedintele FC-ului, Petru Andronic, desi a facut un mic interogatoriu al persoanelor de care era insotit nu a stiut decat ca culorile au fost alese in vremuri imemoriale de catre “mosi stramosi” si sunt mostenire din partea minerilor. Cat despre sponsori care sa sustina clubul cu echipament, acestia nu exista. Domnul Viorel Maier, presedintele Minaurului, a fost cam singurul conducator de club care stia bine cum sta treaba cu culorile. “Gandeste-te la Minaur. Minele de aur. Galbenul, portocaliul vin de la aur, iar negrul, evident, de la mine. Culorile au fost alese in urma cu foarte multi ani.” Am intrebat si cativa prieteni, sefi, toti mari sustinatori ai echipelor de fotbal Steaua sau Dinamo, cum au ajuns foarte celebrele lor simpatii sa poarte culorile rosu albastru, respectiv alb rosu. Nici macar unul din ei nu a stiut. Am decis, repede, sa renunt sa insist pana nu ma aleg cu o penalizare. Inspectia, bat-o vina! Saptamana trecuta am fost la Colegiul National ”Vasile Lucaciu”. Am vazut oameni interesati de sport si copii care desi elevi ai unui liceu teoretic savurau ora de Educatie Fizica. Mi-a venit nesabuita idee sa vad care e situatia la Liceul cu Program Sportiv al orasului. Am gasit repede pagina lor web si am accesat-o. M-a bucurat ce am vazut, desi se pare ca pagina nu e actualizata de cativa ani buni. Multe sporturi. Campioni. Profesori multi de sport. Am incercat sa merg acolo, sa fac un portret al liceului. Sa aflu cum se pregatesc copiii. Sa vad ce echipamente se folosesc, in ce sali se antreneaza. Ma interesa si ce spun profesionistii despre legatura dintre performantele sportive ale copiilor si poluarea orasului. Cand am ajuns prima oara la liceu, era agitatie mare. Directorul, Petre Albu, era vizibil afectat de o inspectie la care liceul tocmai era supus. M-a amanat pentru cateva ore mai tarziu. Politicos, promit sa revin si, naiv, chiar o fac. Ma prezint, din nou, la liceu la invitatia dansului, dar surpriza. Nu are timp din nou. Motivul, din cate am inteles eu, era amintirea unor birouri pline de hartii pe care inspectorii le solicitasera. Marcat si eu de marea trauma pe care prezenta inspectorilor din Minister a produs-o asupra conducerii liceului, am plecat cu promisiunea ca ma voi intoarce saptamana urmatoare. George Ginguta george.gingura@gmail.com