Sport extrem - Rafting în munti

Un grup de temerari, membri ai clubului Paranord, au lansat o noua provocare amatorilor de senzatii tari. În Maramures, raftingul este de departe cel mai nou si mai periculos sport. Relieful pitoresc din Muntii Maramuresului a început sa fie explorat de cativa temerari de la clubul Paranord care practica de ceva vreme raftingul. Pentru necunoscatori, acesta consta în coborarea în caiace pe ape repezi de munte, prin zone deosebit de putin accesibile. Accidentele sunt la ordinea zilei, fiind nevoie de multa pricepere si experienta pentru a stapani barca în suvoaiele nervoase ale apelor sau pentru a evada din micile cascade, saritori sau rotoare care îti ies în cale. Cei aproximativ 16 practicanti ai acestui sport au început cu niste barci rudimentare de pescuit de provenienta ruseasca, pe care aproape le-au distrus la prima experienta la Targu Lapus, în Cheile Lapusului. „Prima data am plecat cu 5 barci si am reusit sa ne rasturnam toti. Raul era plin de bagaje, saci si echipament. Marea majoritate le-am recuperat în aval, dar o camera si un aparat foto digital zac si acum undeva pe fundul apei”, explica prima experienta Tiberiu Toth, unul dintre cei mai înflacarati practicanti ai raftingului, care poarta înca urma primului accident - arcada stanga sparta. Meritul principal al dezvoltarii miscarii îi revine presedintelui clubului Paranord, Gheorghe Muresan, cel care a procurat echipamente adecvate si barci profesionale, speciale pentru acest sport. Valea Viseului, a Marei, raul Lapusel sau Cavnicul sunt cele mai bune locatii pentru eventualii doritori, însa doar atunci cand raurile sunt umflate din cauza ploilor. Raftingul nu este indicat pentru cei care nu au o minima pregatire în domeniu si un echipament adecvat, riscul de accidente fiind foarte mare. „Practic detii foarte putin controlul, apa te duce unde vrea ea, poate sa te bage dedesubt sau sa te rastoarne. În cazul în care nu mai poti sta în barca, încerci macar sa te prinzi de ea sau sa cobori cu picioarele înainte, caci nu stii niciodata ce este pe fundul apei: crengi, copaci, pietre. Nu este indicat sa mergi pe un traseu necunoscut, e cea mai mare capcana în care poti sa cazi”, spunea initiatorul miscarii, Gheorghe Muresan. Acum, în Romania mai sunt cateva cluburi de rafting (la Oradea, Petrosani, Vatra Dornei si Piatra-Neamt), însa nici unul nu este atat de diversificat: zbor, rafting si schi. Fapte de „arme” Cele mai periculoase zone sunt cele în care raurile trec prin sate, deoarece oamenii arunca tot felul de obiecte în albie, motiv pentru care accidentele sunt foarte probabile l Pe raul Mara, unul dintre rafteri a trecut la cativa centimetri de o bara de metal care i-ar fi putut strapunge corpul l Nu lipsesc momentele hazlii, pe Valea Streiului, la o partida de rafting, unul dintre echipaje s-a rasturnat într-un loc foarte urat mirositor, aveau sa afle apoi ca acolo era locul de deversare a apelor reziduale ale orasului Hateg l Nici Sasarul nu a fost ocolit, însa datorita poluarii sale, deocamdata aceasta va ramane o experienta unica l Unul dintre cele mai spectaculoase locuri îl reprezinta Cheile Lapusului, acolo unde o data intrat, nu mai exista cale de întoarcere. Daca în mod normal traseul se face în 6 ore, pe anotimp ploios se poate ajunge chiar la 3 ore l În cele cateva expeditii pe care le-au facut, maramuresenii au reusit „performanta” de a rupe vreo 50 de vasle. Tiberiu Toth: „Cele mai intense senzatii!” Tiberiu Toth este unul dintre practicantii convinsi ai sporturilor extreme: „am început cu niste barcute rusesti, pe raul Lapus, si a fost un dezastru total, dar nu ne-am descurajat. Am facut rost de echipament adecvat si acum putem spune ca ne descurcam. Nu e un sport foarte ieftin, o barcuta pentru doua persoane ajunge pe la 700 de euro, o vesta de neopren - alte 200, o casca si vasle - vreo 80 de euro. La asta se adauga cheltuielile cu masina pentru deplasari, însa se merita. Traiesti cele mai intense senzatii. E un fel aparte de a face turism pentru ca vezi totul dintr-o alta perspectiva, vezi fundul curtilor taranesti de pe Mara, de exemplu, valtorile sau mici urme ale industriei taranesti. Totul arata altfel, vazut din barca si din mijlocul apei. E un sport foarte dur si adesea se lasa cu accidente, orice mica greseala este speculata de apa, asa ca nu poti sa te apuci de acest sport fara o pregatire adecvata. Spre exemplu, pe Crisul Repede, colegul meu de barca si-a rupt doua coaste, iar eu mi-am spart arcada, desi aveam amandoi costum de protectie si casca. E bine de stiut ca în anumite locuri trebuie sa cedezi în fata naturii, iei barca, te duci pe mal 100 de metri si reiei parcursul.” Despre rafting „Senzatia este de adrenalina 100%. Este de departe cel mai horror lucru pe care îl poti face vreodata. În 16 ani de parasutism am servit adrenalina pe paine, însa raftingul e categoric cel mai intens. Te solicita extraordinar.” - Gheorghe Muresan, initiatorul raftingului în Maramures. „Dupa prima experienta de rafting am venit cu arcada sparta, saptamana urmatoare m-am lovit la un picior, asa ca înainte de urmatorul week-end sotia ma implora – Nu-i asa ca acum te duci sa zbori?” - Tiberiu Toth, practicant de sporturi extreme. „Echipamentul e atat de complex, încat în momentul în care alergam pe margine dupa o barca în Maramuresul istoric, cineva m-a întrebat unde mi-e motocicleta.” - Gheorghe Muresan, marturisiri din expeditii. Claudiu BABAN claudiu@gazetademaramures.ro