SPORT

* Scandal
Oficiali in ringul justitiei

* Premiere la “Memorialul Angelco Sarbovan”
Meritatul pretext

* APORSTROF

* Licente, taxe, abonamente obligatorii si... lege incalcata!
Frauda “federalilor”

* Scandal
Oficiali in ringul justitiei

Coflict la varf in boxul romanesc! Ion Pop, arbitru international AIBA, il actioneaza in instanta pe managerul general al Federatiei Romane de Box, Rudel Obreja, fiind ca l-a exclus abuziv din Biroul Federal. Mai mult, legalitatea convocarii adunarii generale extraordinare de sambata este contestata de unele cluburi de box, printre care si cele din Maramures.

La Federatia Romana de Box scandalurile se tin lant, in timp ce numarul medaliilor de la competitiile importante tinde spre zero. Ultima isprava ii are in rolurile principale pe Rudel Obreja (managerul general al Federatiei), si pe Ion Pop (ex-presedintele Colegiului General al Arbitrilor). Pop a fost destituit de Obreja si, ca urmare, l-a actionat pe manager in instanta sub actiunea de fals, uz de fals si uzurpare de calitati oficiale. Acesta ii contesta calitatea de manager general, functie care conform statutului, nu exista. “In statutul FR Box, functia de manager general nu exista. S-a incheiat un contract intre Obreja si Almas (ex-presedintele FRB, n.red.) in doua exemplare, fara a fi prezentate Biroului Federal. Deci, Obreja nu are nici o functie oficiala in boxul romanesc. Apoi, a convocat Adunarea Generala Extraordinara punand pe Ordinea de zi alegerea unui nou presedinte, cand Statutul prevede clar ca presedintele se alege din patru in patru ani si doar in Adunari ordinare. Ori, ultimele alegeri au fost in decembrie 2001, iar locul lui Almas trebuia luat de vicepresedintele Viorel Zamfir. Am fost eliminat abuziv, Obreja nu avea nici o autoritate fata de arbitri”, a precizat Pop. Pop mai contesta si dreptul de a candida al celor patru propusi pentru functia de presedinte, deoarece toti au demisionat din Federatie in acest mandat si, conform Statutului (atat de invocat de baimarean), nu mai au voie sa candideze. Obreja nici nu stia ca a fost actionat in judecata de Pop. “Abia acum aflu de la dumneavoastra. E dreptul lor sa o faca. Sa va reamintesc ca acum 6 luni domnul Pop era sub masa, sub pat, a adus boxul nostru pe butuci. Pe acest domn Pop eu l-am propus in box si acum el ma da in judecata?”, a declarat Obreja. Acesta nu a comentat decizia catorva cluburi (printre care si cele doua din Maramures) de a nu participa la Adunarea Generala de sambata, 20 noiembrie. Nicolae Bud, maramuresean si el, secretar general al FRB are o atitudine rezervata. “Autoritatea Nationala pentru Sport trebuia sa ia o pozitie in aceasta privinta. Ar trebui sa le dea de gandit modul in care se forteaza organizarea acestei adunari generale extraordinare. Ceea ce s-a intamplat la alegerea conducerii COR e de neimaginat”, a spus Bud. Pana atunci, boxerii trag ponoasele, iar foloasele, cei manati de interese obscure.

Precedentele

Tensiunile de la varful boxului romanesc nu dateaza de ieri, de azi, iar consecintele nu s-au lasat prea mult asteptate. Boxerii romani s-au intors fara nici o medalie de la Mondialele din Croatia si, in aeroport, cu unul dintre antrenori duhnind a miresme bahice. O singura medalie la Olimpiada si mereu conflicte la nivelul conducerii au accentuat criza in care se afla boxul. Sa mai adaugam ca desi pe continent se organizeaza un campionat european scolar, federatia de specialitate nu a inclus manifestarea in programul competitional. In aceste conditii, “circul” iscat la alegerile Comitetului Olimpic Roman, cand Rudel Obreja l-a scos afara din sedinta pe Nicolae Bud, se incadreaza intr-o anormalitate devenita litera de lege in boxul nostru. Daca mai amintim si de lipsa banilor, avem tabloul complet al unui dezinteres apocaliptic pentru acest sport care ne-a adus, totusi, atatea impliniri.

Ion Pop: “Sunt prea multe ilegalitati!”

Ion Pop, arbitru internatioanal AIBA din 1998 si participant in calitate de arbitru-expert si membru al juriului la campionate mondiale si europene, se arata extrem de indignat de pozitia Federatiei. “Eu mi-am depus candidatura atat pentru functia de membru in Biroul Federal, cat si pentru cea de vicepresedinte. Conform Statutului, am facut o adresa, insa comisia de validare, din care faceau parte si unii care candidau, nu a validat-o. Cred ca a fost interpretat gresit Statutul. In 17 noiembrie am trimis o adresa, dar nu am primit nici un raspuns. Consider asta o limitare a dreptului de a alege si de a fi ales. Am discutat si cu domnul Bud care mi-a confirmat ca adunarea este nestatutara, stie, intelege… dar trebuie tinuta, mi-a spus. Comisia de cenzori ar trebui sa faca raportul anual, dar de la ultima adunare au trecut abia cateva luni, iar anul contabil se termina la 31 decembrie. Sunt prea multe ilegalitati aici. La precedenta adunare s-a discutat despre modificarea Statutului, iar schimbarile au fost prinse intr-o brosura editata de FR Box, dar care nu a fost supusa aprobarii Biroului Federal. Acele propuneri sunt ale unor persoane interesate, propunerile noastre nu au fost luate in seama. Deocamdata, nu particip la aceasta adunare generala”, a precizat Pop.

Pareri despre conflict

“Am reusit pe ultima suta de metri sa calific trei spotivi la olimpiada si sa scot chiar o medalie. Acum 6 luni, domnul Pop era sub masa. A nenorocit boxul.” – Rudel Obreja, manager general al FR Box “Inca o dovada ca de la sublim la ridicol, calea e atat de scurta. ANS observa ce se intampla si nu face nimic, nu ia nici o pozitie clara. E ciudat ca din formula de profesionisti a lui Obreja s-a retras tocmai Adrian Fetecau. E o chestiune delicata.” – Nicolae Bud, secretar general al FR Box “Faptul ca in urma lui Armas nu a ramas, conform Statutului, un vicepresedinte e o incalcare grava de Statut. Am depus o serie de plangeri penale, iar majoritatea ne-au dat dreptate, dar in ziua de azi, nu ma mai mira nimic. Nu se respecta nimic.” – Ion Pop, arbitru AIBA

Claudiu BABAN





* Premiere la “Memorialul Angelco Sarbovan”
Meritatul pretext

La un pas sa nu se mai dispute din cauza problemelor financiare, la sfarsitul saptamanii trecute, “Memorialul Angelco Sarbovan” a strans pe podiumul de la Sala Polivalenta Lascar Pana aproape 40 de sportivi si sportive (dintre care jumatate de la CSM Baia Mare).

CSM Baia Mare, DSJ Maramures si Fundatia Prietenii boxului maramuresean au fost organizatorii “Memorialului Angelco Sarbovan”, gala constituindu-se ca o festivitate de premiere a boxerilor baimareni medaliati in 2004. Din cauza lipsei fondurilor nu se va organiza o competitie propriu-zisa, ci doar meciuri cu caracter demonstrativ. Partenerii de ring ai boxerilor antrenati de Grigore Man vor fi sportivi de la cluburi din Satu Mare, Zalau si Sighetu Marmatiei. “Practic, in fiecare intalnire se va infrunta cate un pugilist de-al nostru cu reprezentantii celorlalte cluburi. Va fi o ocazie foarte buna pentru a premia, in masura in care putem, rezultatele foarte bune din acest an, cel mai fructuos din istoria clubului. Rezultatele vin si ca urmare a conditiilor deosebit de bune de pregatire pe care le avem”, a declarat Man. Un sezon extrem de lung, care a debutat in februarie, se va incheia cu aceasta gala si cu incununarea celor 35 de medalii obtinute la toate categoriile de varsta, atat la masculin cat si la feminin. Pentru premierea merituosilor se pare ca au fost alocate 50 de milioane de lei (din partea Consiliului Local), destul de putin comparativ cu munca depusa. “Mihaela Marcut ia medalia de bronz la europene si o premiez cu 3 milioane de lei? E bataie de joc fata de munca, dar continuam sa speram ca vom fi ajutati”, a opinat optimist antrenorul baimarean. Despre recent incheiatele Campionate Nationale (disputate la Targu Jiu), Grigore Smetanca, proaspat medaliat cu bronz, crede ca putea sa se califice in finala, “cu putin noroc”, dar considera medalia de bronz o recompensa meritata dupa un an de munca. “Sunt multumit ca am fost selectat la lotul national si am reusit sa fiu vicecampion in Cupa Romaniei datorita antrenorului meu, Grigore Man. Sper sa cuceresc o medalie la campionatele mondiale din 2005”, a spus Smetanca. Si fetele au obtinut rezultate de invidiat, Mihaela Marcut cucerind bronzul la “europene”, iar Adriana Hosu, la aceeasi competitie, un loc 4 (in ceea ce priveste boxul feminin, CSM Baia Mare este considerat printre cele mai bune cluburi din tara). Diana Gherghel, campioana nationala de junioare la categoria 70 kg, spera sa invinga in meciul de la la “Memorial” si, in 2005, sa fie inclusa in lotul national. Ana Maria Pruna crede ca boxul feminin se va afirma la fel de mult precum cel masculin. “Nu e un sport atat de greu pe cat pare, depinde foarte mult de organism si de vointa”, a mai declarat Pruna. Cu 35 de medalii obtinute in 2004 si cu 5 sportivi cooptati in loturile nationale, CSM Baia Mare incheie un sezon fructuos, care obliga clubul sa mentina ridicata stacheta si in viitorul apropiat. Doar de CSM depinde modul in care va gestiona capitalul uman pe care-l are la dispozitie, iar competitii precum “Memorialul Angelco Sarbovan”, daca vor fi bine promovate vor aduce spectatorii si sponsorii langa “nobila arta”.

Claudiu BABAN





* APORSTROF

Nationala de fotbal s-a facut de rusine in fata Armeniei. Selectionerul “catindat PSD” e incapabil sa dea explicatii, dar s-ar vrea in continuare in fruntea echipei. Chiar daca si-a scris, formal, demisia. Nici Nastase nu l-a mai sunat, sa se bage-n seama, asa, electoral. Poate-si numara ouale. N-am sa scriu despre antrenor, caci nu mai e demn. Insa voi elogia doua legende ale sportului mondial care ne vor incinta zilele acestea pentru ultima data. Au fost mereu in umbra, mereu locotenenti, dar, probabil fara ei, baschetul nu ar fi avut stralucirea de azi. John Stockton, cel mai bun pasator din toate timpurile, si Scottie Pippen, eternul secund al lui Jordan. Doi muritori ce nu au cracnit in a sprijini starul, indiferent cine a fost acesta (Karl Malone sau Michael Jordan). Doua nume peste care timpul va trece, dar fara de care nu am fi avut un “Air Jordan” sau un “The Mail Man”. Doi oameni pentru care baschetul a fost o religie, doi regizori intr-o piesa mereu spectaculoasa. Cei care-si pretuiesc valorile stiu sa le pregateasca o iesire frumoasa din scena. Emotie si splendoare, flori si regrete!… Mai avem mult de invatat!

Claudiu BABAN





* Licente, taxe, abonamente obligatorii si... lege incalcata!
Frauda “federalilor”

Cu cativa ani in urma, UEFA a stabilit trei categorii de licente, obligatorii pentru toti antrenorii de fotbal: licenta PRO (care permite antrenorilor sa pregateasca loturile nationale si divizionarele A), licenta PRO A (pentru antrenorii echipelor divizionare B, C, din esaloanele inferioare si secunzi la Divizia A) si licenta PRO B (pentru cei care antreneaza divizionare B, C si echipe din centrele de copii si juniori).

In functie de licenta la care aspira, un antrenor trebuie sa indeplineasca anumite criterii legate de experienta si cunostinte. Conditia esentiala, insa, pentru obtinerea licentelor acordate de Scoala Federala de Antrenori, condusa de Mircea Radulescu, ramane cea a achitarii unei sume de bani. De aici incepe jocul (nu de fotbal, ci al intereselor).

Cuvantul magic: “acolo”

Pentru a da o aparenta de profesionalism si de credibilitate, Scoala Federala de Antrenori organizeaza din doi in doi ani cursuri pentru antrenorii care vor sa-si pastreze sau sa obtina una dintre cele trei licente. Licenta este valabila timp de doi ani, dupa care cursurile se reiau dupa aceeasi procedura. Ca sa nu-si piarda licenta, antrenorii sunt obligati, de doua ori pe an, sa se deplaseze intr-unul din marile orase ale tarii (cursurile sunt organizate pe zone), o a treia deplasare fiind obligatorie la Bucuresti, la Casa Fotbalului, unde se sustine un examen. Cursurile nu reprezinta altceva decat un pretext pentru a se obtine usor niste bani. Nici un antrenor nu poate spune ca si-a imbogatit cunostintele la aceste cursuri, toti fiind constienti ca important este, de fapt, doar sa achiti taxa. In aceste conditii, nici examenul nu este unul serios, el reprezentand mai mult o formalitate. Una platita… In teorie, cursurile se tin din doi in doi ani. In practica, lucrurile nu stau chiar asa. In decembrie 2003, antrenorii au fost convocati la cursuri. Oamenii au achitat constiincios taxa de 200.000 de lei, si-au luat licenta si s-au declarat multumiti, ca si cei care au incasat banii. Numai ca, dupa doar zece luni, respectiv in octombrie 2004, antrenorii au fost chemati din nou sa se... perfectioneze. Aproximativ 150 de antrenori din judetele Maramures, Satu Mare, Salaj, Cluj, Arad, Bihor, Alba si Mures s-au prezentat cuminti la cursurile tinute la AJF Cluj. Din Maramures au fost prezenti sase antrenori: Marin Sabou, Radu Pamfil, Ioan Bregariu, Muresan Ioan, Goia Anton si Meker Josef. La fel de cuminti (nimeni nu a protestat, pentru ca nici unul nu risca sa-si piarda licenta), antrenorii au achitat taxa, ridicata de data aceasta la 500.000 de lei! O crestere de 150% spune multe despre inflatia care domina lumea antrenorilor din Romania… Mai trebuie amintit faptul ca toti antrenorii prezenti la Cluj urmareau obtinerea licentei PRO B. Pentru celelalte doua licente taxa e mai mare. Un calcul simplu spune ca, in cele trei etape necesare obtinerii licentelor, antrenorii din intreaga tara scot impreuna din buzunare o suma care depaseste 3 miliarde de lei! Cireasa de pe tort e data de faptul ca pentru sumele achitate, nimeni nu primeste nici o chitanta(!), asa cum ar fi legal. Pana la urma, nici un antrenor nu poate demonstra ca si-a platit taxa. La ultima intalnire de la Cluj, banii au fost stransi de doi tinerei, despre care nimeni nu stia daca sunt angajati ai AJF Cluj sau ai FRF. Dupa achitarea sumei, antrenorii s-au adunat intr-o sala in care s-a desfasurat minunatul curs. “Facem prezenta, desi sunt convins ca toti ati trecut pe acolo (pe la “caserie” – n.red.)…”, si-a inceput misia Viorel Cojocaru, secretarul Comisiei Tehnice a Scolii Federale de Antrenori, condusa de Mircea Radulescu.

Abonament obligatoriu

Am reusit sa obtinem niste raspunsuri aproximative la cateva intrebari care se impuneau. “Taxa este de 12 euro. Este un curs de perfectionare care se desfasoara din 2 in 2 ani. In iarna o sa mai facem niste cursuri cu ei (“ei” fiind antrenorii care se vor scobi din nou prin buzunare, n.red.)”, a declarat Viorel Cojocaru, care a continuat haotic sa explice cum sta treaba cu chitantele: “Da’ cum sa nu se elibereze chitanta? Dumneavoastra... cred ca cine v-a informat v-a informat total gresit. Antrenorul care a platit taxa este luat in evidenta, vine la Federatie si i se elibereaza chitanta, pentru ca cei care au luat banii nu au putut (!) sa ia cu ei chitantierul la Cluj. Nici nu era normal sa-l ia (?). Ei au facut la Federatie un decont pentru toata suma de bani care a fost. Toate aceste lucruri se fac absolut legal, cu chitanta… Taxa nu noi am fixat-o, nu noi o percepem si nu noi beneficiem de ea, ci Ministerul Tineretului si Sportului si Centrul National de Formare si Perfectionare a Antrenorilor.” Cojocaru ori a ramas afectat de rezultatul de la Erevan, ori e de rea credinta. Chitante nu s-au eliberat nici anul trecut, nici anul acesta si, foarte probabil, nu se vor elibera nici anul urmator. In plus, din taxa de 12 euro, antrenorii au achitat deja 17,5 euro (!) si urmeaza o noua convocare in iarna si o noua suma de achitat. Oricum, “federalii” incalca legea, chitantele fiind obligatorii, nu facultative si nu se elibereaza retroactiv. Umbland asa, ca Iordanescu prin Armenia, pe site-ul Scolii Federale de Antrenori, am mai gasit o informatie interesanta: dosarul celor inscrisi la aceste cursuri trebuie sa cuprinda si o dovada ca respectivul este abonat la revista “Antrenorul”! Am aflat de ce antrenorii sunt obligati sa achite alte sute de mii pentru o publicatie in care am gasit de cate patru ori semnaturile lui Mircea Radulescu si Viorel Cojocaru. “Pentru ca aceasta revista este singurul mod de a tine legatura intre tehnicienii din Romania si care au ocazia sa aiba niste documentatii din exterior si pot sa-si puna la punct niste lucruri metodice privind instruirea si toate celelalte. Eu zic ca nu este o revista daunatoare unui antrenor. Important este sa o citeasca”, a afirmat Viorel Cojocaru. Rasfoind revista, am constatat ca Viorel Cojocaru are dreptate atunci cand afirma ca aceasta nu este... daunatoare.

Revista de ras

Din pacate, am remarcat si ca antrenorii nu prea au ce invata din respectiva publicatie. Din cele 62 de pagini, 11 sunt rezervate Regulamentului privind statutul antrenorului de fotbal (regulament pe care, oricum, il au toti antrenorii); una pentru a prezenta un “Ghid al antrenorului de fotbal - copii si juniori”, scris de un colectiv coordonat de nimeni altii decat Mircea Radulescu si Viorel Cojocaru; traducerea unei analize de 5 pagini a partidelor desfasurate la ultimul Campionat Mondial (sursa: revista “Trainer” – Germania); traducerea unui interviu cu Luis Felipe Scolari, antrenorul Braziliei (sursa: revista “Report and statistics – 2002 FIFA World Cup”), intins pe 4 pagini... si lista ar putea continua cu alte miraculoase materiale, din care orice aspirant la titlul de antrenor poate “invata”: lista cu absolventii din iunie 2003 sau componenta diferitelor comisii si subcomisii ale Scolii Federale de Antrenori, in care se repeta, ostentativ parca, doua nume: Mircea Radulescu si Viorel Cojocaru. Cojocaru a incercat s-o scalde, explicand ca exista reviste de specialitate si in alte domenii, cum ar fi Invatamantul sau Sanatatea. Afirmatia este corecta, dar pacatuieste prin omisiune, pentru ca nici un profesor si nici un medic nu sunt obligati sa se aboneze la revistele respective. Adevarul este ca “mirifica” publicatie “Antrenorul” mai aduce niste bani unor indivizi care sustin ca se pricep la fotbal si la antrenori. Cu toate acestea, nimeni din Scoala Federala de Antrenori nu se pronunta cu privire la prestatia pesedistului Anghel Iordanescu, un jenant care le e sef pe undeva pe la FRF.

Ioan BOTIS