Spitalizari, maladii Si alarme false

Ioan Paul al II-lea, Papa cu cea mai mediatizata stare a sanatatii Chiar si in traditia rezervata a Vaticanului, Ioan Paul al II-lea este Papa despre a carui stare de sanatate au existat cele mai multe informatii in mass-media. S-a vorbit despre dificultatile sale de a se misca si vorbi, despre suisurile si coborasurile formei fizice si mai ales despre lupta pe care o duce de mult timp un om care nu a vrut sa-si ascunda simptomele si efectele maladiei. Multi au spus ca tocmai sanatatea sa subreda este o marturie foarte puternica de forta interioara si credinta. Cu toate acestea, daca ne intoarcem in timp observam o anumita “cautare mediatica” a Suveranului Pontif bolnav. Primele indiscretii privind o maladie grava de care ar suferi Papa dateaza din 1981. La vremea respectiva era un om robust si sportiv, care a vrut piscina la Castel Gandolfo (resedinta de vara a Papilor) si care, atunci cand urca pe munte, ii istovea pe tinerii din escorta sa. Atentatul Din cauza ranilor provocate de atentatul din 13 mai, refacerea la clinica Gemelli s-a incheiat la 3 iunie, dar la 20 iunie a fost internat din nou, in urma unei infectii cauzate unui cytomegalovirus. La 5 august, Ioan Paul al II-lea a fost supus altei mici interventii chirurgicale, iar la 14 august a fost externat. S-a scris ca, in realitate, Papa suferea de o forma de leucemie acuta. In 15 iulie 1992, la 11 ani de la prima internare, Papa a revenit la clinica Gemelli, pentru a fi supus unei interventii chirurgicale de extragere a unei tumori de dimensiunile unei portocale mari. Natura maligna a fost exclusa. In ianuarie 1993, National Catholic Reporter a sustinut ca, in realitate, in intestinul Papei s-a gasit o tumora maligna. La 11 noiembrie 1993, Ioan Paul al II-lea s-a impiedicat si a cazut. Internat la Gemelli a suferit reducerea unei luxatii la umarul drept. Chiar si acest banal incident a facut sa se vehiculeze ipoteze dramatice (s-a vorbit de tensiune oscilanta, stari de lesin si pierderi temporare ale memoriei). La 29 aprilie 1994, Papa a fost din nou internat. Alunecase in baie si isi fracturase un femur. In cursul unei interventii chirurgicale, chirurgul Fineschi a inlocuit capul de femur cu o proteza. In august, Suveranul Pontif era deja la munte, existau relatari despre excursii, dar la 21 august, cand a coborat la Cogne treptele altarului, ziarele au scris de o “grimasa de durere” pe chipul sau. Parkinson Fractura femurului a ocazionat avansarea ipotezei ca Papa ar suferi de maladia Parkinson. O recunoastere partiala a existat in septembrie 1996, atunci cand, in cursul unei vizite in Ungaria, purtatorul de cuvant al Vaticanului a vorbit despre o maladie extrapiramidala. Profesorul Crucitti urma sa confirme acest diagnostic indirect, mentionand problemele neurologice ale Papei. La 14 septembrie, la revenirea din Ungaria, un buletin medical il declara suferind de apendicita. La 8 octombrie, a avut loc interventia chirurgicala, dar tumora maligna nu rezulta din analizele medicale. Dupa 1996, maladia Parkinson nu a mai fost negata de surse oficiale. Cu timpul a devenit “maladia Papei”: urma sa-i provoace o invaliditate progresiva si sa se manifeste printr-un tremur tot mai accentuat al mainii, astfel ca in 2001 a fost inventat un amvon mobil, de sprijinit pe bratele fotoliului sau, pentru a tine fixe paginile discursurilor (chiar daca dificultatea de a vorbi, impotriva careia uneori a depus eforturi dramatice de vointa, a facut sa se scurteze lungimea interventiilor sale). Daca Papa a avut intotdeauna o vedere buna, de la o vreme i-a scazut auzul, astfel ca, in mare secret, i-a fost aplicat un foarte mic aparat acustic, mai intai la urechea dreapta, apoi la ambele. Efectele evolutiei maladiei au fost agravate de consecintele unei artroze care i-a afectat genunchiul drept. Daca in primii ani dupa interventia la femur parea sa fie suficient ajutorul bastonului, faptul ca s-au adaugat efectele altor maladii a dus la imobilizarea sa. Astazi Acum, lumea catolica traieste o noua ingrijorare. Papa a fost internat la clinica Gemelli, in urma unei crize respiratorii. “Sindromul gripei de care a fost afectat Sfantul Parinte s-a complicat cu o laringo-traheita acuta si o criza de laringospasm. Din acest motiv s-a decis internarea de urgenta la clinica Gemelli, in 1 februarie, la orele 22,50”, a afirmat Navarro Vals, purtatorul de cuvant al Vaticanului care a dezmintit stirea conform careia Papa s-ar afla la sectia de Reanimare. Sindromul gripei s-a manifestat cu o virulenta deosebita duminica, 31 ianuarie, dupa predica Angelus, in cursul careia Papa a fost silit la fiecare cuvant sa se odihneasca. Aceasta este problema principala legata de evolutia maladiei de care sufera, si de pozitia incovoiata la care este constrans. O mare dificultate de a oxigena plamanii. Desigur, o infectie a cailor respiratorii face situatia deosebit de delicata, mai ales la o persoana in varsta (84 de ani) care sufera si de alte afectiuni. Sunt deja doi ani de cand Papa este obligat sa isi petreaca aproape tot timpul asezat sau culcat pe “micul tron” mobil, stare care nu ajuta la ameliorarea capacitatii sale respiratorii. Dar de ce o internare de urgenta? In asteptarea clarificarilor medicilor trebuie mentionat ca o decompensare grava legata de caile respiratorii este cosmarul celor care au in maini sanatatea Sfantului Parinte. O “laringo-traheita acuta” poate deschide calea unor complicatii care merg de la bronsita la pneumonie. Este cert ca Sfantul Parinte nu a dorit deloc a opta internare la clinica Gemelli. Intre propunerea medicului sau si plecarea spre clinica, tenacele Wojtyla a spus de mai multe ori “nu”. Dificultatea de a-l convinge pe Papa i-a impiedicat pe colaboratorii sai sa examineze o strategie de informare a presei. Stirea internarii s-a aflat in urma unei indiscretii spitalicesti, iar de la Vatican au venit numai precizari. Tacere la Vatican Trebuie sa se tina seama insa si de agitatia puternica ce a existat la etajele superioare ale Palatului apostolic, in cursul serii de 1 februarie. Chiar luand drept autentica versiunea “precautiei” nu este greu sa-ti imaginezi tensiunea traita de persoanele care au fost nevoite sa ia decizia internarii, precedata de un consult al medicilor Vaticanului cu cei de la clinica Gemelli. E cunoscut voluntarismul puternic al Papei, iar cei din anturaj ii stiu bine refuzul de a merge la spital. Deci trebuia convins, si odata facut acest lucru, trebuia organizata internarea. Nimeni nu s-a mai gandit la ziaristi sau la informarea postului Radio Vatican. Un ziarist de la varful ierarhiei statiei emitatoare papale a interpretat drept linistitoare aceasta neinformare. “Daca ar fi existat temeri reale, ne-ar fi chemat” De mult timp, medicii care il ingrijesc pe Papa insista pe langa persoanele din anturajul apropiat (infirmiere, secretari, cameristi) sa nu il lase singur in nici un moment. Cel mai mare pericol al maladiei Parkinson este sufocarea, ce poate fi provocata de simpla inghitire a apei sau chiar a salivei. Maladia afecteaza miscarile si functiile organismului: de aici pericolul de cadere si blocare a deglutitiei. Iar guturaiul si tusea pot constitui o urgenta serioasa. Prin urmare, se poate conchide ca internarea Papei a fost una “din precautie” (asa cum suna varianta oficiala), decisa intr-o situatie de urgenta reala. De ce sufera Papa? Laringospasmul (sau spasmul glotei) este contractia momentana sau prelungita a musculaturii laringelui, care implica o variatie in volumul cavitatii laringelui. Poate fi consecinta unor diferite patologii, in primul rand laringita, laringo-faringita si laringo-traheita. Consecinta laringospasmului este reducerea aerului care strabate laringele, din cauza restrangerii corzilor vocale. Se produce astfel un fel de sufocare, inspirarea este dificila, actele respiratorii sunt reduse, fata este palida, are o expresie angoasata si survine o tuse de tip “latrator”. In cazurile grave, cu spasm prelungit, trebuie sa se faca de urgenta interventii terapeutice sau o eventuala traheotomie. ROMPRES