Spiritul academic al operei unui eminent economist, Marin Dinu

         Știința și cultura românească au suferit o grea pierdere prin trecerea în eternitate a prof. univ. dr. Marin Dinu. În plină forță creativă, cu o excepțională și nedezmințită capacitate de muncă, în condițiile în care multe proiecte erau în curs de finalizare, la vârsta de 73 de ani, a lăsat moștenire o operă consistentă din sfera științelor economice, operă care a deschis noi drumuri spre aprofundarea cunoașterii legităților din domeniile decisive ale existenței umane dintotdeauna, de la asigurarea bunurilor care definesc progresele individuale și la scară națională, până la satisfacerea celor mai de seamă cerințe spirituale la nivel individual și societal.

Datele sale biobibliografice esențiale, carierele care l-au propulsat în miezul transformărilor social-economice din deceniile de la cumpăna secolelor XX-XXI sunt deosebit de elocvente. Fiu de țărani, născut pe meleagurile de pe malul drept al Oltului, în comuna Ghimpețeni, a parcurs, cu strălucire, treptele formării sale intelectuale, afirmându-se ca absolvent, în 1973, al Academiei de Studii Economice București, ca un cadru universitar de excepție, ca un cercetător pasionat și, deopotrivă, ca lider al studențimii din generația anilor ʼ70 din secolul trecut, ca deosebit de talentat ziarist, ca un om de știință cu vocație și convingeri puternice.

În paralel cu activitatea didactică și de cercetare științifică, s-a remarcat prin modul deschis, novator în care și-a exercitat atribuțiile de membru în conducerea unor publicații pentru tineret, în special la revistele „Viața studențească” și „Amfiteatru”.

Datele statistice reci și seci dau doar măsura cantitativă a unei opere vaste. A fost autorul a peste 50 de cărți, îndeosebi din sfera economiei, a peste 40 de cursuri universitare, postuniversitare și postdoctorale (inclusiv la Academia Română), a 131 de studii indexate ISI, coautor a 62 de comunicări publicate în baze de date internaționale, precum și a sute și sute de articole din presa cotidiană și săptămânală, dovedindu-se un fin receptor al realităților, un analist de marcă și un vizionar, ancorat deopotrivă în actualitate și antemergător în întâmpinarea viitorului. Participarea la realizarea a 22 de mari proiecte de cercetare și de pregătire universitară a consolidat puternic prestigiul său de teoretician de anvergură internațională și de practician inspirat, adversar al dogmelor, al închistării și promotor al ideilor curajoase, deseori „înotând împotriva curentului”. A fost, indiscutabil, creator de Școală Economică în adevăratul sens al cuvântului, în domeniile de cel mai mare interes public, precum Economia României, Economia europeană, Economia tranziției, Epistemologia economică, Politicile economice și Globalizarea. Ca decan al Facultății de Economie și, apoi, de director al Departamentului de Economie și Politici Economice, membru al Senatului Universitar al ASE și-a înscris numele la loc de frunte în calitate de dascăl performant, de formator al tinerelor generații de economiști în maniera care îi era proprie, îmbinând erudiția cu exigența, respectul față de tradiții cu îndrăzneala celui care s-a „specializat” în construcția de drumuri pe căi nebătătorite.

De fapt, vocația constructivă a fost o caracteristică esențială a întregii sale vieți, de la fondarea publicației postdecembriste „Economistul”, a „Editurii Economice” și a revistei „Economie teoretică și aplicată”, până la înființarea Asociației Facultăților de Economie din România (AFER).

N-a fost un „locatar” al „turnului de fildeș”, ci s-a implicat în viața Cetății, cu toată energia generată de convingeri profunde, mărturie stând activitatea desfășurată în calitate de secretar general și de președinte al Comitetului Director al Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER), de senator și de vicepreședinte al Senatului României, ca membru al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.

Spațiul tipografic care ne-a fost pus la dispoziție nu ne îngăduie să intrăm în detalii, să nuanțăm – așa cum îi plăcea profesorului Dinu să-și prezinte ideile în cărți, în articole, de la catedră, de la tribuna unor mari reuniuni naționale și internaționale – modalitățile prin care a tratat teme de bază ale științelor economice, prin îmbinarea armonioasă a investigațiilor de profil, cu psihopedagogia, cu epistemologia și praxologia. Ne vom rezuma, deci, la un scurt demers pentru identificarea elementului comun în activitatea sa prodigioasă, pluridimensională.

Avem în vedere spiritul academic care îi definea vastitatea operei, care îi devoala profunzimea, originalitatea și farmecul unor expuneri, unor discursuri caracterizate prin eleganță și receptivitate la opiniile altora, în dialoguri de tipul clasic al celor din antica grădină a lui Academos.

Pentru contribuția sa substanțială la progresul științelor economice, prof. univ. dr. Marin Dinu a primit peste 30 de premii și distincții, între care, din partea Academiei Române, Premiul „P.S. Aurelian” pentru lucrarea „Economia României. Întreprinderile mici și mijlocii. Cum ne integrăm?”; Premiul „Virgil Madgearu” pentru lucrarea elaborată împreună cu unul dintre autorii articolului de față „Răzbunarea trecutului. Capitalismul în primele cinci luni postdecembriste” și Premiul „Eugen Carada” pentru economie; din partea Academiei de Studii Economice București, Diploma „Virgil Madgearu cu medalia de aur”, din partea AGER, Diploma de Excelență, din partea AFER, Diploma „Membru de Onoare cu medalia de aur pentru prețuire”, iar din partea Societății Române de Statistică „Diploma de Excelență”.

Noi, cei care i-am fost prieteni și colaboratori, cunoaștem bine „direct de la sursă” (cum se spune) preocupările, frământările, examenele de conștiință ale personalității celui afirmat ca ilustru economist al zilelor noastre, ceea ce ne conferă temeiuri pentru a susține, cu toată convingerea, cu toate „probele” pe masă și pe față, că aforismul antic potrivit căruia „nimic din ceea ce e omenesc nu i-a fost străin” se regăsește deosebit de expresiv în viața și opera profesorului Marin Dinu, un exemplu memorabil pentru generațiile actuale și viitoare. Îi datorăm acestui mare om, acestui mare economist, acestui mare român, acestui mare promotor al celor mai înalte valori ale umanității, prețuirea și recunoștința noastră, dar – mai cu seamă – ne simțim obligați, ca un act de credință și conștiință, să facem tot ceea ce depinde de noi pentru a o duce mai departe prin fapte, prin instrumentele puse la dispoziție de știință, în spiritul academic nealterat. Demersurile profesorului Marin Dinu îndreptate spre o viață mai bună aici, pe pământul țării natale, pe care a iubit-o și a slujit-o fără preget, cu încrederea că lumea poate deveni mai bună, se înscriu, la loc de cinste, în tezaurul nostru cultural-științific.

A dăruit mult mai mult decât a primit. Dacă în timpul vieții sale n-a avut parte de toată prețuirea care i se cuvenea, măcar în posteritate să-i păstrăm vie amintirea.