Spionajul este arta imposibilului

Istoric, diplomat de cariera si, mai ales, intelectual rafinat. Mihai Razvan Ungureanu a fost cel mai tanar ministru din istoria Romaniei si unul dintre cei mai credibili membri ai Guvernului Tariceanu, iar in 2007 a devenit directorul Serviciului de Informatii Externe. Intr-un amplu interviu acordat GAZETEI de Maramures, Mihai Razvan Ungureanu vorbeste despre realizarile si problemele spionajului romanesc, amenintarile care pasc Romania si mult-titrata reforma a serviciilor. CARTE DE VIZITA Mihai-Razvan Ungureanu s-a nascut in 1968, la Iasi. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iasi. Intre 1992 si 1993 a urmat cursurile Centre for Jewish and Hebrew Studies, asociat St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (studii postuniversitare). Detine un doctorat in istorie. A fost, pe rand, preparator universitar, asistent, lector, conferentiar, iar din 2007 a devenit profesor universitar in Istoria Moderna a Romaniei. A avut o cariera in diplomatie care a culminat cu ocuparea functiei de ministru de Externe in perioada 2004-2007. In prezent, este Director al Serviciului de Informatii Externe. Mihai-Razvan Ungureanu a desfasurat o bogata activitate stiintifica si publicistica. A primit numeroase premii si distinctii, printre care titlul de Cavaler al Ordinului National „Steaua Romaniei” (2008). Rep.: Ce a insemnat, din punct de vedere profesional, trecerea de la o functie politica la cea de director de Serviciu de Informatii? Mihai Razvan Ungureanu: Ca ministru al Afacerilor Externe, intreaga activitate profesionala se concentreaza pe protejarea si promovarea interesului national, cu ajutorul instrumentarului politico-diplomatic, utilizand mijloacele de expresie pe care le pun la dispozitie practica seculara a acestei profesii si experienta remarcabila a Ministerului Roman al Afacerilor Externe. Si M.A.E., si S.I.E. se regasesc in efortul de indeplinire si aparare a intereselor nationale. Mijloacele prin care aceasta se intampla difera; scopul este neschimbat. Diferenta dintre actiunile celor doua institutii este reflexul deosebirii de continut dintre doua profesii: de diplomat si de spion, amandoua spectaculoase, pline de dinamism si pretentioase din punct de vedere intelectual si moral. Daca „diplomatia este arta posibilului”, atunci spionajul este arta imposibilului, adica arta de a obtine informatie sau rezultat, fie el si politic, acolo unde stradaniile diplomatice isi ating limita. Intre cele doua profesii, desi ingemanate in originea istorica, exista astazi diferente de detaliu, ceea ce face ca reprezentarea institutionala la varf sa nu permita celor doua functii – de ministru al Afacerilor Externe si de director al Serviciului de Informatii Externe – sa fie asimilabile. Gradul de responsabilitate, in ambele ipostaze, este foarte mare. Efectul activitatii desfasurate in cele doua institutii, componente ale sistemului de securitate nationala, poate fi detectat nu doar la nivelul deciziei politice, strategice, ci si la nivel social. Limitele de competenta legala nu despart institutiile in mod absolut. Dimpotriva, ele obliga M.A.E. si S.I.E. la cooperare, alaturi de alte institutii de importanta strategica, pe baza numitorului comun al interesului national, asa cum este el descris de documentele programatice care poarta semnatura factorilor principali de decizie politica. Rep.: V-a folosit experienta din functia de ministru de Externe, postura in care v-ati aflat practic de cealalta parte a baricadei, fiind beneficiar al informatiilor culese de servicii ca S.I.E.? M.R.U.: Bineinteles ca activitatea ca ministru al Afacerilor Externe, beneficiar direct al produselor Serviciului de Informatii Externe, s-a dovedit extrem de utila. Ajuns in aceasta functie, experienta anterioara m-a ajutat sa inteleg mai bine nevoile informationale ale decidentului politic si, astfel, sa pot calibra si orienta optim eforturile serviciului, in sensul furnizarii unor informatii relevante, actuale, utilizabile. In absenta informatiei de valoare, decizia politica are de suferit. La nivel subiectiv, accesul la partea ascunsa, discreta, a cunoasterii si practicii politice mondiale imbogateste intelectual. Multe intrebari capata raspuns, multe neclaritati capata lamurire. Pentru mine este, evident, un privilegiu si o mare onoare. Rep.: Cum influenteaza activitatea S.I.E. faptul ca legea de functionare a acestui serviciu este una desueta, elaborata in urma cu mai bine de un deceniu, cand contextul intern si extern era cu totul altul? M.R.U.: Legislatia care ne ghideaza are un caracter partial desuet, care afecteaza, in primul rand, legea sigurantei nationale si mai putin legea de organizare a S.I.E. Este de notorietate ca in ultimul deceniu am asistat la o modificare structurala a amenintarilor externe la adresa sigurantei nationale a Romaniei, schimbare care nu putea fi avuta in vedere la momentul elaborarii Legii nr. 1/1998. Avem nevoie de un cadru normativ apt sa ne furnizeze toata gama de instrumente necesare in exercitarea profesiei, dublate, neindoielnic, de mecanismele de control parlamentar si judiciar specifice statului de drept. Pe de alta parte, anul 2009 ne gaseste implicati deplin in sistemul securitatii euroatlantice, fapt care impune respectarea unor standarde comune legislative si profesionale. Unul dintre motivele principale pentru care sustinem adoptarea noului pachet legislativ in domeniul sigurantei nationale este tocmai necesitatea de a incadra juridic aceste formule parteneriale, generate de calitatea noastra de membru al NATO si UE. Cooperarea cu partenerii functioneaza, a dezvoltat o rutina de actiune si produce constant rezultate, dar este util ca aceasta sa se intemeieze pe un act normativ adaptat contextului actual si nu pe legi din 1992, cand Romania inca ezita in alegerea unei definitii strategice euroatlantice. Legea S.I.E., pe de alta parte, desi intrata in vigoare in anul 1998, este actul normativ cel mai recent din sfera sigurantei nationale si a dat curs imperativelor constitutionale privind delimitarea stricta a competentelor serviciilor de informatii. Din aceasta ratiune, motivul major de preocupare nu este atat adaptarea legii la contextul intern, cat mai degraba la cel extern. Pe plan intern, un serviciu de spionaj are atributii foarte restranse si, oricum, subsumate rolului sau de culegere a informatiilor externe relevante pentru siguranta nationala. Este atributul serviciului intern de securitate, in cazul nostru al S.R.I., de a desfasura activitati de culegere a informatiilor pe teritoriul national. Obiectivul este finalmente comun, dar modalitatile diferite prin care il atingem nuanteaza specificul fiecarei componente a arhitecturii institutionale de securitate. Practic, vorbim despre transpunerea modelului occidental de specializare a serviciilor de informatii, dupa esecul a 50 de ani de centralizare a activitatii informative in mainile unei singure autoritati. Securitatea, sub cupola careia se regaseau si politia politica, si D.I.E., si-a incheiat definitiv si pentru totdeauna existenta in anul 1989. Rep.: Care este procedura de selectare a personalului S.I.E. si ce calitati ar trebui sa aiba un viitor spion? M.R.U.: In primul rand, este nevoie de o capacitate adaptativa si de o cultura generala consistenta care sa-i permita sa se pozitioneze aproape oriunde in mediul de interes. Aceasta face parte dintre particularitatile acestui tip de cariera, alaturi, bineinteles, de disponibilitatea de a suporta regimul legal de restrictii, de limitare a propriilor libertati. Pe de alta parte, munca in sine in interiorul sistemului este foarte interesanta, este plina de spectaculos si, in egala masura, de risc. Politica de recrutare este descrisa in pagina web a institutiei. Acolo veti gasi conditiile pe care ar trebui sa le indeplineasca un candidat si formularele pe care acesta ar trebui sa le completeze in cazul in care intentia de a candida la intrarea in S.I.E. este reala. Conditiile generale de incadrare vizeaza, pe langa cunostintele de cultura generala, cunoasterea de limbi straine – eventual rare, operarea pe calculator, si discretie, adaptabilitate, flexibilitate, stapanire de sine, calitati si aptitudini pentru stabilirea si cultivarea cu usurinta de relatii personale. Sistemul de selectie este, insa, extrem de dur. Din 1.000 de candidati care isi trimit CV-ul catre S.I.E. in speranta angajarii, raman opt care intra in ciclul de pregatire preliminara, iar la sfarsitul acestei etape, raman patru sau cinci sau niciunul. Abia din acel moment se intra in pregatirea interna, in antrenamentul real. Rep.: Care este situatia S.I.E. comparativ cu a altor servicii din UE, din punct de vedere al resurselor umane, materiale, legislative? M.R.U.: Din fericire, nu doar logistica unui serviciu da masura eficientei sale, ci profesionalismul oamenilor care il compun, probat si recunoscut in cazul nostru nu numai de catre beneficiarii interni, dar si de structurile aliate, concretizat atat in numarul de parteneriate externe incheiate, cat si in prezenta in toate cluburile exclusiviste ale serviciilor de informatii. Nu pot sa spun ca ma multumeste cadrul legal anacronic in care ne desfasuram activitatea sau resursele bugetare care ne sunt alocate, dar sunt cu atat mai multumit ca, in limita resurselor de care dispunem, putem oferi beneficiarului produse informative de calitate. Exista o relatie cauzala directa intre marimea resurselor investite si calitatea produsului obtinut; alimentarea financiara saraca, un buget extenuat, redus la minimul supravietuirii, determina scaderea calitativa a activitatii. Un serviciu poate lucra in orice context bugetar, dar trebuie sa ne hotaram ce asteptari avem si sa ne asumam raspunderea pentru rezultat. La un buget ipotetic de un Euro, si valoarea nemijlocita a informatiei este tot de un Euro, valoare care reprezinta practic pretul pus pe securitatea nationala. La 1000 de Euro, valoarea informatiei este sensibil imbunatatita, iar securitatea nationala beneficiaza de un aport calitativ crescut. In vremuri de criza, serviciile trebuie sa isi sporeasca capacitatea operationala, tocmai pentru ca numarul pericolelor la adresa sigurantei nationale se multiplica. Rep.: Exista relatii de colaborare intre S.I.E. si alte institutii similare din strainatate? M.R.U.: Jocul solitar nu mai este posibil. Integrarea noastra in Alianta Nord – Atlantica si in Uniunea Europeana a reprezentat intrarea Serviciului de Informatii Externe intr-o familie de servicii cu obiective similare si cu structuri omoloage, cu care schimbam informatie, la care ne raportam pe orizontala si cu care avem acelasi limbaj profesional. Increderea, ca garantie a dialogului institutional, in acest mediu se construieste treptat, in timp. Pe masura ce relatia de parteneriat atinge un grad de maturitate, pot fi avute in vedere chiar operatiuni comune. Marele avantaj al apartenentei la aceasta familie, la acest sistem eficient de securitate colectiva, decurge din impartirea beneficiilor unui sistem stabil si sigur si a responsabilitatii in asigurarea permanenta a securitatii statelor noastre. Serviciile de Informatii Externe isi verifica afinitatile – in sensul profesionismului lor – prin apartenenta la cluburi restranse de gen. Iar S.I.E. isi face un punct de mandrie din a spune ca adoptarea serviciului in interiorul acestor cluburi, in care se afla agentii cu mare traditie si cu mare capacitate profesionala, cu resurse infinit mai mari decat ale noastre, a reprezentat recunoasterea calitatilor reale, moderne, de eficacitate si de profesionalism ale serviciului. Am demonstrat ca putem face fata cu succes provocarilor unui mediu complex si competitiv, aflat intr-o necontenita si uneori neasteptata transformare. Rep.: Se tot vorbeste despre reforma serviciilor secrete. Ce ar insemna aceasta reforma pentru S.I.E. si care este stadiul implementarii ei? M.R.U.: Calitatea Romaniei de membru al NATO si UE a determinat schimbarea de paradigma institutionala numita generic „reforma S.I.E.”. Reforma S.I.E. a insemnat, de fapt, dezasamblarea intregii structuri si reconstruirea ei, pornind de la o matrice occidentala. Procesul a fost demarat in anul 2001 si s-a finalizat in perioada 2006 – 2007. Profunzimea si amploarea schimbarilor a justificat durata. S-a reusit concentrarea activitatii pe directiile prioritare definite in baza conceptelor de planificare strategica si reorientarea rapida catre probleme, zone sau spatii de interes, in conformitate cu prioritatile imediate sau de perspectiva. In segmentul de comanda s-a produs o innoire accentuata, au aparut sefi legitimi si legitimati datorita experientei si credibilitatii profesionale, cunoscuti si recunoscuti de sistem, cu o cariera cuantificabila si promovati pe criterii transparente. Toate acestea se constituie in acelasi timp in argumente impotriva temerii uneori exprimate cu privire la presupusa implicare politica a serviciilor de informatii. Conduc o institutie care este la distanta de ingerinta politica si care nu isi va pune in joc credibilitatea interna si externa prin participarea, altminteri ilegala, neconstitutionala, la activitati politice interne. Reforma nu s-a rezumat la modificari de organigrama, ci a vizat procese, mecanisme, mentalitati, astfel incat am ajuns in postura in care, acum, S.I.E. sa fie desemnat de catre organismele parteneriale ca „mentor pentru reforma” al altor servicii de informatii din Europa. Un singur obiectiv a ramas neindeplinit, care tine insa de autoritatea legislativa: trecerea la statutul civil. Demilitarizarea depinde de adoptarea in Parlament a Statutului ofiterului de informatii. Rep.: Dupa momentul 1 ianuarie 2007, Maramuresul a devenit frontiera UE cu Ucraina. Ce pericole pasc Romania din zona fostului spatiu sovietic? M.R.U.: Riscurile si amenintarile la adresa securitatii nationale sunt foarte bine si pe larg descrise si explicate in documentul strategic fundamental – Strategia nationala de securitate a Romaniei. Pe de alta parte, trebuie sa fim constienti ca acest tip de amenintari asimetrice nu mai au o provenienta geografica care poate fi stabilita cu exactitate; ele nu sunt resimtite numai de Romania, ci de intreg spatiul european si euroatlantic. Atrag atentia in mod deosebit pericolele din sfera criminalitatii transfrontaliere – retelele ilegale de trafic de droguri, de fiinte umane sau de armament, migratia ilegala etc – pentru ca efectele sociale ale acestui fenomen se resimt la nivelul intregii societatii. Un exemplu in acest sens este Afganistanul, cel mai mare producator de opiu la nivel mondial. Destinatia traficului ilegal cu acest drog este reprezentata de statele europene, rutele fiind diverse – fie prin nord - traversand statele Asiei Centrale, Federatia Rusa, Ucraina, Republica Moldova, Romania, Ungaria, ajungand apoi pe pietele vest europene, fie prin sud – prin statele Caucazului de Sud, Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria. Efectele traficului ilegal de droguri - la nivel economic si social - sunt greu de contabilizat, insa impactul este enorm si atinge toate categoriile de varsta sau de profesie. Combaterea criminalitatii organizate transfrontaliere constituie, alaturi de neproliferare, o preocupare fundamentala a serviciilor de spionaj din spatiile euroatlantice, cu atat mai mult pentru noi, data fiind pozitia geostrategica a Romaniei, tara aflata la limita estica a Uniunii Europene si a NATO. Proximitatea geografica a pericolelor care ne pandesc si care ne pot afecta ne obliga sa fim intotdeauna in alerta. Serviciul de Informatii Externe, alaturi de celelalte componente ale sistemului national de securitate si de partenerii nostri din alte state, se preocupa in mod curent de prevenirea acestor riscuri noi, asimetrice. Chiar daca nu pot fi facute publice, succesele institutiei in acest domeniu exista. Rep.: Are S.I.E. atributii in cazul incalcarii unor drepturi ale romanilor din afara granitelor (de ex., Rep. Moldova, Italia – cazurile de discriminare etc)? M.R.U.: Protectia cetatenilor romani aflati in strainatate se afla eminamente in competenta Ministerului Afacerilor Externe, care exercita functia consulara tocmai pentru a acorda asistenta romanilor din afara granitelor. O buna implicare a M.A.E. in relationarea cu cetatenii romani aflati in afara granitelor este implicit obligatorie. Totodata, in interiorul Uniunii Europene, alte institutii nationale cu atributii complementare, precum ministerele de Interne, au stabilit relatii de parteneriat pe baza intereselor comune de protejare a cetatenilor europeni. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro