Specialistul maramureșean în minerit, Nicolae Bud, a realizat cel mai complex studiu despre cazul Roșia Montana

Cazul Roșia Montana a ajuns la un punct final. „Sentința” dată de Tribunalul de Arbitraj din SUA este favorabilă României, în sensul că nu trebuie să plătim nimic companiei care a vrut să exploateze în Roșia Montană. Rezultatul este unul surprinzător, marea majoritate a specialiștilor se așteptau ca România să plătească până la șase miliarde de dolari daune. Dar, în mediul politic, se pare că această veste bună nu a fost primită la fel de bine. Într-o anumită parte a zonei politice.

Așa că au început acuzele către actualii guvernanți cum că au manipulat piața cu anunțuri panicarde pentru scăderea prețului la acțiunile companiei Gabriel Resources și de tranzacții dubioase cu aceste acțiuni. Iar cei de la butoanele puterii din perioada 2014-2015 îi acuză pe cei de acum că nu au făcut nimic, că au manipulat piața, că trebuie să plătească etc.

Până la urmă, cel care a pierdut cel mai mult este mineritul neferos românesc. Vor urma multe zile cu acuzații de-o parte și de alta, probabil cu mult elan electoral, dar vor apărea și explicații, analize, la obiect. Până atunci, încercăm să prezentăm o altă față a subiectului Roșia Montan[. Specialistul în minerit din Maramureș, Nicolae Bud, a realizat un studiu pe acest caz. După o documentare profundă și completă, a ieșit o lucrare de peste 80 de pagini. Ea a fost prezentată în punctele cheie ale dezbaterilor din anii confruntărilor ecologiști-specialiști. Mai mult, studiul a fost publicat în urmă cu doi ani în revista Academiei, bucurându-se de aprecierea unor specialiști cunos­cuți. În numărul acesta vom prezenta o primă parte din acest studiu, iar în numărul viitor vom publica partea a doua.

Înainte de a intra în studiul lui Nicolae Bud o scurtă părere a autorului.
„Găsesc potrivit să aduc în atenția decidenților, specialiștilor, a tuturor celor interesați, cazul atât de mediatizat al proiectului minier «Roşia Montană», care privește mineritul din România. Se afla, la un moment dat, pe buzele tuturor. Cauza a fost înregistrată în 2015 de către compania canadiană, care, în cadrul licenței de exploatare, dorea să exploateze zăcământul de aur din acest perimetru, cunoscut drept cel mai mare proiect minier din Europa.
Compania canadiană a solicitat statului român despăgubiri de 4,5 miliarde de dolari, invocând încălcarea de către România a tratatelor bilaterale de protejare reciprocă a investițiilor semnate de autoritățile române cu Canada şi Marea Britanie. Reprezentanții Gabriel Resources au înaintat Centrului In­ter­naţional de Reglementare a Disputelor de pe lângă Banca Mondială (ICSID) documente prin care solicită să se depună noi pro­be, în principal decizia UNESCO, prin care perimetrul de la Roşia Montană a fost înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, hotărâri ale justiţiei române privind anularea certificatului de descărcare arheologică şi declaraţii ale autorităţilor române, după decizia UNESCO privind Roşia Montană.
În preocupările mele de specialitate am inclus, încă de la început, şi acest subiect. L-am transformant într-un studiu de caz, având în acest fel șansa de a periscopa starea de lucruri sub multiple fațete. Respectivul studiu de caz l-am prezentat în primăvara anului 2016 21 aprilie) în cadrul Forumului Minier Român, fiind de faţă şi membri ai Guvernului, conducători de instituții decidente. Erau prezenți, de bună seamă, membri ai Asociației Profesioniștilor din Geologie şi Minerit. Aceste in­vesti­gații le-am inclus, ca un subcapitol distinct, într-un volum destinat experților, numit interogativ «La hotarul dintre milenii: Mineritul încotro?», apărut la Editura Academiei Române în 2015. Volumul a apărut şi în Vietnam (2021) şi ]n China (2022)”, a spus Nicolae Bud. Dar să intrăm în problematica de la Roșia Montana.

„Câteva precizări semnificative:

Proiectul minier, aşa cum este propus de titularul licenței - SC Roşia Montană Gold Corporation - vizează exploatarea şi prelucrarea resurselor minerale de aur şi argint din perimetrul minier Roșia Montană, din zona Munților Apuseni.
Proiectul este gândit să se desfășoare în trei etape: (I) etapa investițională (26 luni); (II) etapa operațională (16 ani); (III) etapa de închidere şi post- închidere (7 ani) şi o etapă de monitorizare. În continuare, vom prezenta unele precizări cu privire la proiect.
Pentru acest proiect, la Roșia Montană s-a făcut cel mai complex studiu geologic din istoria României. Au fost efectuate 1171 foraje de suprafață, 140.000 de metri foraj, 6600 de probe brazdă (probe recoltate în subteran) şi în total au fost analizate 206.000 de probe, iar adâncimea maximă de forare a fost de 430 m. Au fost analizate 47 de elemente chimice din subteran. Rezultatele studiului geologic au fost confirmate de experţi internaţionali şi depuse la Agenţia Naţională de Resurse Minerale. Potrivit acestui studiu, sunt exploatabile comercial la Roşia Montană doar aurul şi argintul.

1. Resursa totală este estimată la 18 milioane de uncii sau aproximativ 400 de tone de aur. Din cele 400 de tone doar 314 pot fi extrase spre a fi procesate în uzină. În concluzie, rezerva exploatabilă este de 314 t de aur, din care poate fi recuperat în uzină, prin procesul tehnologic, o proporție de 80%. Aceasta înseamnă că produsul final este estimat la 246 t aur. Produsul final se numeşte «lingou dore», deoarece include şi argint, având un conţinut de 18% aur şi 82% argint.
2. Pentru a putea fi preluat de Banca Națională a României în tezaur, produsul trebuie să fie aur de 24 de carate, cu 99,99 puritate. Astfel de lingouri din aur nu se pot obține astăzi în România.

3. Potrivit declarațiilor oficiale (vezi răspunsul de RMGC către Parlamentul României cu nr. 40/10.10.2013), din 1997 până în 2013 Roşia Montana Gold Corporation a investit peste 550 milioane USD în proiectul minier Roşia Montană. Finanțarea a fost asigurată de Gabriel Resources, în baza unui contract comercial între RMGC şi Gabriel Resources şi este purtătoare de dobândă pentru RMGC. Principalele categorii de cheltuieli efectuate de RMGC în proiect sunt:
- cercetare geologică:
98 mil. USD;
- patrimoniu cultural:
28 mil. USD;
- situri strămutate:
50 mil. USD;
- achiziţie proprietăţi:
105 mil. USD;
- taxe şi impozite:
50 mil. USD;
- echipamente miniere:
55 mil. USD;
- proiectare tehnică:
90 mil. USD;
- cheltuieli generale şi administrative: 74 mil. USD.
4. Din documentele la care am avut acces, nu reiese faptul că ar fi existat o licitație pentru asocierea în vederea exploatării între Minvest Deva şi Gabriel Resources. Acordarea licenţei s-a aprobat, 102 prin HGR nr. 458 din 10 iunie 1999, companiei Minvest pentru 20 de ani, cu drept de prelungire pentru perioade succesive de câte cinci ani. De reţinut este faptul că, anterior emiterii licenţei de exploatare, nu a existat licenţă de exploatare pentru perimetrul Roşia Montană. În 4 octombrie 2000, Minvest Deva a solicitat, prin adresa nr. 2404, transferul licenţei pentru exploatare nr. 47/1999 către RMGC. Prin Ordinul nr. 310, din 9 octombrie 2000, președintele ANRM a aprobat transferul acestei licențe către RMGC ca titular şi Minvest ca afiliat. Ordinul a fost întocmit pe baza unei note a Ministerului Industriilor şi Comer­țu­lui de la acea vreme, care justifica transferul licenței prin necesitatea continuării finanțării proiectului. Actele adiționale la licența de exploatare nu au fost aprobate prin Hotărâre de Guvern, fapt care ridică semne îndreptățite de întrebare asupra forței juridice a acestora.
5. Academia Română, prin documentul elaborat, actualizat şi datat la 16 iunie 2013, a atras atenția şi asupra unor riscuri colaterale, care pot apărea pe parcursul lucrărilor de extracție: riscul de propagare a microseismelor cauzate de procesul de extracție prin dinamitări masive, care afectează stabilitatea construcțiilor din vecinătatea carierei din Dealul Cârnic, situată începând de la 50 m şi până în centrul vechi al localității, recent reabilitat şi modernizat; sau riscul determinat de seismicitatea indusă pe seama volumelor foarte mari de steril acumulate în spatele barajului proiectat la gura Văii Corna.
6. Pe amplasamentul Proiectului Roşia Montană s-au desfășurat activități miniere de-a lungul unei perioade mari de timp (peste 2000 de ani). Studiile arată că apele de mină reprezintă principala sursă de poluare a apelor de suprafaţă şi subterane. Astfel, în apele de suprafaţă au fost depistate con­cen­trații mari de arsen, cadmiu, seleniu, nichel şi sulfaţi. Au fost identificate şi concentrații de plumb şi crom, peste limitele admise. În apele subterane au fost identificate concentrații de arsen, nichel, cadmiu şi, ocazional, mercur şi crom. Pentru tratarea apelor contaminate, proiectul prevede construirea unui baraj pe Valea Roşie, care va colecta apele acide. Acestea vor fi folosite în procesul tehnologic, iar la final se vor introduce într-o staţie de tratare a apei, astfel încât, încă de la începutul exploatării, în Valea Roşie să fie apă curată. Pentru a minimiza cantitatea de apă utilizată, se va recircuita apa din iazul de decantare. În ceea ce priveşte aerul, există studii foarte complexe de mapare a emisiilor în atmosferă. În perioada de construcţie, nivelul de emisii în aer va fi doar pe amplasamentul uzinei şi va fi la acelaşi nivel cu emisiile urbane din oraşul Abrud. În perioada de operare, datorită tehnologiilor ultramoderne, nivelul emisiilor va fi sub nivelul celor din oraşul Abrud.
7. Biodiversitatea în zonă este deja afectată din cauza activităţilor miniere de până acum. Compania RMGC şi-a prezentat intenţia de a implementa unele măsuri care pot avea un efect benefic asupra mediului, astfel:
În ce privește pădurile, la Roşia Montană, aproximativ 255 ha vor fi afectate în realizarea proiectului minier. Mare parte este pădure sălbatică, clasa 5 de calitate, crescută pe haldele de steril. Compania
şi-a asumat angajamentul plantării a 1000 ha de pădure clasa I.
La finalul proiectului este prevăzută reabilitarea integrală a perimetrului exploatării de la Roşia Montană, în conformitate cu planul de închidere şi ecologizare a zonei. După închiderea proiectului, compania RMGC va proceda la acoperirea completă a amplasamentului cu vegetație.
Se va asigura protecție fonică şi seismică. Se vor instala bariere acustice cu rol de pereți de izolație fonică de proximitate de-a lungul traseelor de transport şi al drumurilor de acces. Vor fi amplasate panouri de zgomot portabile în jurul zonelor unde se lucrează cu excavatoare sau perforatoare.

8. În ce privește alte minerale valoroase existente, în afară de aur şi argint, în perimetrul Roşia Montană pentru care s-a obținut licența de exploatare, actualul acord prevede posibilitatea negocierii separate, în vederea obținerii de noi licențe de exploatare. Conform art. 11, alin. 3 din acord, «părțile convin că, în temeiul licenței de exploatare, RMGC are dreptul de a exploata numai minereurile de aur argentifer de la Roşia Montană, astfel că, pentru exploatarea oricăror altor resurse minerale existente în perimetrul sus menționat, RMGC trebuie să obțină licențele sau permisele corespunzătoare reglementate conform Legii nr. 85/2003». Pe parcursul audierilor în cadrul Comisiei speciale parlamentare (2013), au fost semnalate mai multe îngrijorări legate de utilizarea tehnologiei prin cianurare integrală a minereului dar şi de posibilitatea redusă de exploatare a altor resurse minerale rare în viitor:
a) cianurarea integrală a minereului, propusă de actualul proiect RMGC, conduce la pierderea cuprului, dar şi a unor importante cantități de stibiu, germaniu, tantal (materii prime critice, conform definiției europene, pentru competitivitatea industriei la nivelul UE, în special în vederea îndeplinirii obiectivelor politicii în domeniul schimbărilor climatice şi al inovării tehnologice), telur, zinc şi importante cantități de feldspat potasic;
b) potrivit reprezentanților Institutului Geologic Român, selectarea de către RMGC a tehnologiei care prevede doar recuperarea aurului şi argintului se poate extinde şi la alte proiecte minerale similare, fapt care ar priva România de avantajul de a fi primul producător potențial de stibiu, telur şi germaniu din Europa.

9. Obligația de reabilitare de me­diu, stabilită prin Acordul de mediu, revine companiei RMGC. Investitorul va începe reabilitarea la Roşia Montană încă din timpul exploatării. Exploatarea, precum şi reabilitarea zonei se vor face secvențial.
Mai precis, pe măsură ce o zonă este exploatată, se reabilitează perimetrul deja exploatat. Practic, reabilitarea începe în anul 5 şi nu după epuizarea zăcământului.
Poziţia Ministerului Culturii, inclusă în acordul cu RMGC, se întemeiază pe expertiza unui număr de 368 de specialişti - arheologi, arhitecţi, mineralogi, geologi, ingineri de diferite specialităţi - care au studiat şi au cercetat patrimoniul de la Roşia Montană în perioada 2001-2013. Şantierul a fost condus în ultimii zece ani de un specialist de reputaţie internaţională, din domeniul arheologiei miniere, doamna Beatrice Caunet, director al Centrului Internaţional al Cercetării Ştiinţifice din Toulouse. Potrivit noilor prevederi negociate de Ministerul Culturii, întreaga zonă istorică - în suprafață de 135 ha, plus 4 ha aparținând Bisericii greco-catolice - va fi declarată zonă arheologică protejată. Cele cinci obiective de patrimoniu din zona minieră sunt:
a) zona istorică protejată de 135 ha, cu 317 case la suprafaţă şi complexul de galerii Cătălina Manuleşti;   
10. zona Păru Carpeni, unde în procesul de cercetare au fost găsite fundații de case romane ce beneficiau de un sistem de încălzire subterană;
11. zona Tău Găuri;
12. zona Bisericii greco-catolice şi a mormântului lui Simion Balint;
13. zona Piatra Corbului.

Se intenționează realizarea unui parc de arheologie industrială pe malul unuia dintre locurile de decantare. Aici se vor expune tehnologii de exploatare a aurului din epo­ca romană, din secolul al XVIII-lea şi până în epoca postbelică.

Un circuit turistic se preconizează în zona Piatra Corbului, cu cele trei obiective principale: monumentul natural Piatra Corbului, exploatarea de suprafaţă, precum şi complexul de galerii din subteran.
Potrivit datelor prezentate de către reprezentanții RMGC, au fost realizate șase studii pe problematica de patrimoniu, numărul specia­liștilor implicați în realizarea acestora fiind de 380 de persoane, respectiv 80 de instituții, dintre care opt muzee, sub coordonarea Muzeului Național de Istorie din Bucureşti, şase universități, şase institute de cercetare (trei din Franţa). Programul de cercetare a patrimoniului a fost audiat de către experți străini. În cadrul acestuia au fost studiate 13 situri arheologice, 2000 de secțiuni, 1400 de morminte. S-au inventariat 1500 de obiecte şi au fost cercetați 140 de km de galerii subterane. În pre-zent sunt 7 km în care se regăsesc galerii romane (!), fapt pentru care RMGC a început cercetarea complexului de galerii Cătălina Manuleşti.
Până la Proiectul Roşia Montană, în România nu a existat o acţiune care să ducă la investigarea vestigiilor antice din subteran. Institutul de Arheologie din Bucureşti a participat, alături de Muzeul Naţional de Istorie, la investigațiile arheologice realizate la Roşia Montană şi au monitorizat calitatea acestora. S-au descoperit aproximativ 1400 de morminte de epocă romană, ceea ce a oferit informații inedite despre riturile de înmormântare de epocă romană din Dacia mai mult decât toate celelalte săpături care s-au făcut până în prezent. Au mai fost descoperite şi recuperate peste 20.000 de obiecte, care au fost plasate în depozitele din Roşia Montană, la Institutul de Arheologie şi în Muzeul Naţional de Istorie.
Expertul David Jennings, arheolog şi directorul principal al celui mai mare furnizor de servicii arheologice din Marea Britanie, a afirmat că, din punctul de vedere al protejării patrimoniului, proiectul a fost executat în mod profesionist, practicile fiind cel puțin comparabile cu cele din alte proiecte europene, iar în unele zone chiar peste așteptările normale de dezvoltări arheologice. Expertul a subliniat că rezultatele științifice ale programului de cercetare a patrimoniului derulat de RMGC sunt semnificative. Expertul a menționat că finanțarea proiectului de cercetare este comparabilă cu a altor proiecte realizate la nivel mondial (ex.: bugetul pentru patrimoniu la tronsonul tunelului pentru trenul de mare viteză la Londra a costat 31 de milioane de dolari, iar pentru terminalul 5 al aeroportului
Heathrow a fost alocat un buget de 60 de milioane de dolari).
Există însă şi suspiciuni asupra obiectivității informațiilor prezentate anterior, din cauza faptului că instituțiile şi experții nominalizați au fost însărcinați de către RMGC cu cercetarea sitului Roşia Montană, în vederea obținerii certificatelor de descărcare de sarcină arheologică. Deşi RMGC dă garanții, solicitate şi de către Ministerul Culturii, pentru prezervarea patrimoniului cultural din zonă, experții Academiei Române avertizează că exploatarea poate periclita grav situl arheologic «Alburnus Maior», unic în lume şi de mare valoare istorică şi culturală.
Patrimoniul cultural de la Roşia Montană este recunoscut prin Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea a IlI-a, Zone protejate, unde monumentele sale sunt desemnate ca monumente istorice de valoare administrativ-teritorială cu concentrare foarte mare a valorilor de patrimoniu cultural. Peisajul cultural de la Roşia Montană este compus dintr-o concentrare extraordinară de vestigii care atestă evoluția exploatărilor miniere într-un interval de timp excepţional - de ani - din perioada preromană până în epoca contemporană. Practic, avem la Roşia Montană unul dintre vastele complexe miniere de epocă romană, cunoscute până în prezent.
În ceea ce privește certificatul de descărcare geologică, reprezen­tanții Muzeului Naţional de Istorie au arătat că există în proiectul de mediu un protocol al descoperirilor întâmplătoare şi este asigurată existența arheologică de specialitate. Ei consideră că delimitarea sitului arheologic este suficientă, acesta incluzând de fapt 13 situri concentrate determinate de modul de așezare al comunităților în jurul celor patru munți. La momentul iniţial s-a făcut o descărcare pe o zonă restrânsă, iar reprezentanţii Institutului de Arheologie din Bucureşti au făcut afirmaţia că şansele să se descopere obiective importante care să nu poată fi salvate sunt aproape egale cu zero. Aceştia au arătat că o descoperire arheologică, în momentul în care este identificată, este cercetată, înregistrată, fotografiată, este inclusă în circuitul științific şi abia după aceea este distrusă. Numai în cazuri excepționale, când obiectivele sunt atât de bine păstrate încât merită să fie puse în situri, atunci trebuie ocrotite şi puse în evidență. Ministerul Culturii poate oricând cere anularea licenței dacă acele condițiile de conservare şi protejare a patrimoniului nu sunt respectate. Statul român păstrează libertatea deplină de a decide dacă este nevoie de conservare in situ.

14. Uniunea Arhitecților din România (UAR) a prezentat un prim rezultat al demarării patrimonii¬lor proiectului, anume strămutările din zonă: «Parte din locuitori au fost strămutaţi, li s-au cumpărat casele, au fost strămutaţi într-o periferie a oraşului Alba Iulia, este o imagine incomparabilă. În lungul străzii, aceste clădiri noi, ca niște anexe de șantier, lipsite de orice identitate, cu câmpul alături. Ima­ginile pe care le avem, şi le mai avem încă, în situl lor natural şi cele care se creează reprezintă un tablou, de fapt, al autodistrugerii personalității naționale a identității fiecărui individ. Aceste strămutări, care se fac inclusiv cu defrișarea unui fond forestier de 225 de hectare de pădure scoase din fondul forestier, de pășuni, de izvoare, vor fi desecate, ca să intre în fondul construit pentru noile investiții de exploatare. Refacerea lor va fi artificială, va fi în mai mulți ani şi în niciun caz nu va păstra valoarea sitului natural, care este constituit în secole şi în milenii».

15. Uniunea Arhitecţilor din România avertizează asupra efectelor produse de exploziile planificate asupra obiectivelor arheologice: «Este o pură iluzie că obiectivele arheologice vor rezista exploziilor planificate, prafului produs de explozii şi trepidaţiilor produse de cele 14 autobasculate de 150 de tone care vor circula la Roşia timp de 16 ani, 365 zile, 20 de ore pe zi cum prevede proiectul RMGC.»

16. O precizare importantă vizează ipoteza clasării localităţii Roşia Montană pe lista UNESCO.
O parte dintre experţi, precum şi reprezentanții Ministerului Culturii au subliniat imposibilitatea de a propune astăzi clasarea pe lista tentativă UNESCO a localității Roşia Montană, întrucât nu prezintă elemente excepționale sau de unicitate. Galeriile subterane, dacă vor fi conservate, pot constitui un element, dar nu de unicitate. În plus, galeriile subterane, vizate a deveni în perspectivă monumente UNESCO, ar trebui puse în valoare şi redate unui circuit turistic înaintea formulării solicitării de clasificare UNESCO. Referitor la acest aspect, Ministerul Culturii precizează că aceste condiţii ar putea fi îndeplinite nu mai degrabă de zece ani. Potrivit normelor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, prima condiţie pentru ca un monument să fie aprobat pe lista tentativă UNESCO este ca autorităţile locale să solicite expres Ministerului Culturii clasificarea respectivă. Ceea ce, până la acest moment, nu s-a întâmplat.

17. Sunt şi experți care susțin că zona Roșia Montană are potențial de a deveni sit UNESCO şi că ar trebui conservată. Acest lucru este confirmat şi de un raport al Institutului Britanic de Arheologie, întocmit în anul 2010, la cererea Ministerului Culturii.

18. Opiniile exprimate cu privire la includerea localității pe lista UNESCO sunt divergente şi nu există, până în prezent, un aviz al instituțiilor statului (Comisia Monumentelor Istorice sau Comisia de Arheologie, Comisia de Monumente de For Public sau Comisia Muzeelor şi Colecţiilor) referitor la includerea Roşia Montană pe lista UNESCO.

19. De menționat că o viitoare înscriere a zonei Roşia Montană pe lista tentative UNESCO nu ar aduce direct avantaje economice, în sensul alocării unor bugete naţionale sau internaţionale pentru reabilitarea şi conservarea patrimoniului din zonă, ci ar crea posibilitatea formării unui circuit turistic, din a cărui exploatare nu s-ar putea obţine fondurile necesare pentru întreținerea acestui patrimoniu cultural. Cu toate acestea, clasarea UNESCO poate aduce avantaje financiare, în  sensul accesării fondurilor aferente Programului Operaţional Regional.
 

20. Un rol important în analiza Proiectului minier Roşia Montană l-a avut şi Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, care recomandă şi susţine:
- completarea cadrului legislativ cu măsuri care să stimuleze implementarea unor proiecte miniere de asemenea amploare;
- stabilirea unor condiţii de parteneriat corect între acţionarul majoritar şi compania de stat ro­mâ­­nească, cu respectarea normelor comunitare obligatorii şi a principiilor dezvoltării durabile a zonei în care va fi realizat proiectul;
- atragerea atenției asupra unor posibile încălcări ale legislației în vigoare pe parcursul derulării pro­iectului minier;
- desecretizarea licenței şi a documentelor clasificate aferente proiectului minier (mai puţin a hărţilor şi a documentelor referitoare la zăcământ).

21. Afirm şi susţin că în cazul Proiectului minier Roşia Montană se constată fără efort existența unor diferențe de atitudine în evaluarea acceptării, respectiv a respingerii lui. Studii ce ni se par temeinice şi convingătoare în formularea argu-mentelor PRO se văd puse în cauză de voci în contrapunct: unele au chiar accente de luat în seamă la ora deciziei finale. Dar preluarea lor ca expresie a adevărului incontestabil nu poate interveni decât pe temeiul evaluării corecte a impactului negativ indus de diferite componente, de regulă colaterale. Într-un demers de o asemenea anvergură, sunt câţiva parametri esenţiali, măsuraţi cât mai atent şi complet cu putinţă. Când ajungem la dezavantajele ce se pot naşte, la urmările, aşteptate sau nu, dar concrete, palpabile, nu ne putem face că nu le luăm în seamă. Doar că acestea nu pot fi privite izolat, ci evaluate în contextul general, oferind astfel posibilitatea unei determinări obiec­tive necesare. De bună seamă, toate părerile se cuvin inventariate, diversitatea de opinie fiind calea sigură de evitare a erorilor generate de necunoaștere. Însă, doar examinarea în contextul general al fiecărei opinii contradictorii asigură dreptul la acceptare a punctului de vedere optim.

Un subiect «fierbinte» în jurul Proiectului Roşia Montană îl reprezintă tehnologia avută în vedere. Cianurarea, avansată de proiectanți, reprezintă metoda clasică, practicată în cazuri similare. Folosirea cianurilor în industria aurului este utilizată la prelucrarea minereurilor sărace, când există concentrații foarte mici de metale prețioase, de exemplu mai puțin de 10 g/t sau 0,001%. La aceste concentrații, folosirea proceselor de extracții hidrometalurgice sunt singurele metode economice viabile pentru a extrage aurul din minereul brut. În anul 2006, UE a adoptat Directiva 2006/21/CE, privind gestionarea deșeurilor extractive şi de modificare a Direcţiei 2004/35/CE, prin care se impun măsuri de reducere a concentrației de cianură din iazurile de steril la cel mai scăzut nivel, stabilind concentrații specifice, pe baza celor mai bune tehnici disponibile (BAT). România a transpus prevederile acestei directive în legislația națională prin HG nr. 856/2008 privind gestionarea de­șeurilor din industriile extractive.
Conform informațiilor actuale privind metodele alternative pentru extragerea aurului, cum ar fi utilizarea clorurilor, bromurilor, a tioureei şi tiosulfaţilor, acestea pot fi folosite, dar conduc la formarea altor substanţe mai puţin complexe şi, deci, necesită condiţii mult mai dure pentru a dizolva aurul. Aceşti reactivi sunt de cele mai multe ori mult mai scumpi şi procesele sunt mai greu de controlat şi/sau prezintă riscuri asupra sănătății şi a mediului înconjurător. Acest fapt explică utilizarea cianurilor ca reactiv principal pentru extragerea prin dizolvare a aurului din minereul brut. Există, de asemenea, şi o metodă de «dizolvare biologică» care folosește bacteriile Thioba­cillus ferrocidans şi Thiobacillus thirocidans. În plus, la nivel mondial, utilizarea cianurilor pentru extragerea prin dizolvare a aurului este dezvoltată în lucrarea Codul internațional de administrare a cianurilor pentru producerea, transportul şi folosirea de cianuri în producerea aurului (www.cya- nidecode.org). Cel mai uzual proces de distrugere a cianurii este «procesul dioxid de sulf (SO2)/aer». În general, acest tratament are ca rezultat o reducere a concentrației totale de cianură în şlam tratat de până la 1 mg/l.

Precizez faptul că «documentul de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile pentru managementul sterilului şi a sedimentelor reziduale rezultate din activităţile miniere» a fost tradus în limba română şi este disponibil publicului pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, la adresa www.anpm.ro.
Aspectul cel mai important în managementul corect al acestui tip de activități este identificarea/ anticiparea problemelor, a riscurilor, în scopul stabilirii şi explicării măsurilor care să prevină orice poluare accidentală şi orice efect negativ asupra mediului, în general.
Tehnologia propusă la Roşia Montană - cianurarea - trezește temeri întemeiate, argumentate cu bună credință de opozanții folosirii proceselor chimice în cauză. Întreb, însă, la rândul meu: există altă soluţie? După cunoștința mea, nu. Ştiu, au apărut de la o vreme procedee alternative. Dar ele au încă o arie redusă de utilizare şi, avem, cred, de așteptat ceva vreme până ce vor fi dovedite condiții cerute de aplicarea lor pe scară largă”, se arată în studiul specialistului Nicolae Bud.
Vom reveni.

O parte dintre experţi, precum şi reprezentanții Ministerului Culturii au subliniat imposibilitatea de a propune astăzi clasarea pe lista tentativă UNESCO a localității Roşia Montană, întrucât nu prezintă elemente excepționale sau de unicitate. Galeriile subterane, dacă vor fi conservate, pot constitui un element, dar nu de unicitate. În plus, galeriile subterane, vizate a deveni în perspectivă monumente UNESCO, ar trebui puse în valoare şi redate unui circuit turistic înaintea formulării solicitării de clasificare UNESCO.