Spania casei de Bourbon

* 22 noiembrie 1975 – inceputul domniei lui Juan Carlos Juan Carlos de Bourbon, actualul rege al Spaniei, s-a nascut la Roma, la 5 ianuarie 1938, intr-o perioada critica pentru monarhia spaniola. Bunicul sau, regele Alfonso al XIII-lea, parasise Spania, fara sa abdice, la 14 aprilie 1931. Fiu al lui Juan de Bourbon si al Donei Maria de Las Mercedes des Bourbon, Juan Carlos este personalitatea care a asigurat trecerea Spaniei de la dictatura la un regim democratic. Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, in 1947, Franco a proclamat Spania monarhie, persoana viitorului suveran al Spaniei urmand sa fie propusa la demisia sau dupa moartea sa. Franco a sustinut in permanenta ca regimul sau autoritar reprezinta o continuare a traditiei monarhice spaniole care dateaza din secolul al XIX-lea. In 1948, chemat de Franco, Juan Carlos s-a intors in Spania pentru a-si termina studiile si pentru a urma o pregatire militara. Aceasta a fost conditia pe care Franco a impus-o pentru a accepta restaurarea monarhiei. Generalul l-a pregatit pe Juan Carlos sa-i urmeze la conducerea tarii. Monarhul neincoronat nu a fost insa de acord cu politica dusa de Franco, fiind preocupat de reconcilierea spaniolilor profund divizati de razboiul civil. Incercari de reconciliere In 1956, fratele mai tanar al lui Juan Carlos, Alfonso, a murit impuscat intr-o vila a parintilor din Estoril, Portugalia. Explicatia oficiala, acceptata cu mare usurinta de politia portugheza, este aceea ca moartea infantelui a fost una accidentala, survenita in timp ce Alfonso isi curata arma. A existat si varianta sinuciderii, infantele fiind suferind de hemofilie. Juan Carlos a fost singurul martor al mortii fratelui sau. In 1961, Franco l-a desemnat pe Juan Carlos in mod oficial sa ocupe tronul dupa moartea sa. La 14 mai 1962, Juan Carlos s-a casatorit in Atena cu printesa Sofia a Greciei, fiica regelui Paul. Din acest mariaj au rezultat trei copii: doua fete (Elena si Cristina) si un fiu, Felipe. In Spania, dictatura franchista nu a supravietuit multa vreme mortii lui Caudillo (20 noiembrie 1975). Proclamat rege al Spaniei doua zile mai tarziu, la 22 noiembrie 1975, Juan Carlos s-a dedicat obiectivului pe care-l vedea prioritar: reconcilierea tarii. Preocupat de problema diversitatii regionale a tarii si de inscrierea Spaniei pe linia unui regim democratic, Juan Carlos l-a desemnat drept prim ministru pe Adolfo Suarez, omul care a dus la indeplinire programul politic schitat de rege. Dupa o scurta perioada de tranzitie, liberalizarea regimului a inceput in 1976. In anul urmator, tatal regelui a renuntat la pretentiile sale la tron. Juan Carlos i-a multumit si i-a confirmat titlul de Conte de Barcelona pe care Don Juan si l-a luat in exil. Un an mai tarziu, au fost organizate primele alegeri libere din Spania de dupa 1936, alegeri universale directe. Partidele de opozitie, inclusiv partidul comunist, au putut participa la aceste alegeri. In ciuda unor nostalgici adepti ai franchismului, noua Constitutie spaniola din 1978 a confirmat optiunea democratica aprobata de marea majoritate a populatiei. Adoptarea Constitutiei a insemnat si renuntarea din partea regelui la puterile dictatoriale pe care le mostenise de la Franco. Probleme cu ETA La jumatatea anilor ’60, din randurile Partidului Nationalist Basc s-a rupt o grupare care a format ETA, o miscare clandestina, organizata intr-o structura militara, caracterizata de-a lungul timpului prin asasinate politice si rapiri. Puterea acestei organizatii s-a edificat pe sentimentul nationalist basc, care are indepartate origini si traditii medievale. Spiritul autonomist basc a fost combatut de autoritarul guvern al lui Franco, astfel ca prima actiune sangeroasa a ETA s-a produs in 1968, cand a fost asasinat Mazanos, un comandant de politie. In acelasi an, o bomba a ucis cinci membri ai garzii civile. Climatul terorist a fost accentuat dupa ce 16 nationalisti basci au fost condamnati intr-un proces tinut la Burgos (1970). Cel mai spectaculos succes al ETA a fost obtinut in 1973. Amiralul Carrero Blanco fusese desemnat de Franco drept succesor al sau in fruntea guvernului. La 20 decembrie, mai multe mine comandate la distanta au saltat si proiectat intr-un palat din apropiere automobilul lui Carerro Blanco. La moartea lui Franco, in 1975, peste 500 de militari ETA se aflau in inchisorile spaniole. In primii doi ani de guvernare postfranchista, autoritatile au incercat sa stabileasca un dialog cu ETA, dar nici macar amnistia generala acordata in 1977 de guvernul socialist n-a folosit la nimic. Discursul celor din ETA a continuat sa sustina aceleasi idei: independenta bascilor, socialismul si ilegalitatea guvernului de la Madrid. O hecatomba de cadavre (19 in 1979 si 30 in 1980) a servit ca pretext pentru lovitura de stat din 1981. Ca o reatie la activitatea ETA, in 1983 a luat nastere GAL (Grupurile antiteroriste de eliberare), formate din fosti politisti. Acestea au recurs la atentate impotriva capilor ETA. Doar functii ceremoniale Viata politica spaniola a fost dominata la inceputul domniei lui Juan Carlos de partidul Uniunea Centrului Democratica (UCD) fondata in 1977 de primul ministru Suarez. Dificultatile economice nascute din criza mondiala, revendicarile regionale din Tara Bascilor si Catalonia, ca si mai multe comploturi militare (si in special spectaculoasa lovitura de forta a colonelului Tehero din Cortez la Madrid, din 23 februarie 1981, au slabit centrismul spaniol sfasiat de tendinte opuse. Juan Carlos a sustinut definirea constitutionala a Spaniei ca tara alcatuita din regiuni autonome si a promovat un statut special de autonomie pentru Catalonia. Dupa demisia lui Suarez din 1981, succesorul acestuia, Calvo Sotelo, nu a putut impiedica esecul UCD la alegerile din octombrie 1982, castigate intr-o maniera categorica de Partidul Muncitoresc Spaniol (PSOE), condus de Felipe Gonzalez. Pe masura ce democratia s-a consolidat in perioada anilor ’80, in timpul guvernarii lui Gonzalez, regele a avut un rol mai putin activ in politica, concentrandu-si activitatea pe functiile ceremoniale si de reprezentativitate. Lovitura de stat militara din 1981, in timpul careia rebelii au ocupat cladirea Parlamentului, a fost zadarnicita si datorita fermitatii cu care regele a reactionat. Mai mult decat orice alta personalitate, Juan Carlos a asigurat tranzitia pasnica de la regimul autoritar al lui Franco la o democratie occidentala. Odata ce traditia democratica a fost asigurata, socialistii la putere au pus accentul pe economie, tinand cont mai ales de integrarea Spaniei in Piata Comuna, realizata dupa grele negocieri in 1986. Un plan riguros de austeritate si de restructurare economica a permis diminuarea inflatiei si a deficitului comercial, asanarea industriei si rationalizarea productiei. Gratie in parte sosirii masive de capitaluri straine, mai ales olandeze, Spania a cunoscut cea mai puternica rata de crestere din Comunitatea Europeana la sfarsitul anilor ’80. Acest avant economic s-a realizat cu pretul unei importante rate a somajului (de ordinul lui 20%) si a puternicelor disparitati regionale, ceea ce a provocat o anumita nemultumire in lumea muncitoreasca. In pofida unor importante conflicte sociale si a persistentei terorismului basc al miscarii ETA, socialistii au invins din nou in alegerile legislative din 1986 si 1989, permitandu-i astfel lui Felipe Gonzalez sa sarbatoreasca cei zece ani ai sai la putere in 1992, prin doua mari manifestatii: Jocurile Olimpice de la Barcelona si Expozitia universala de la Sevilla. Astazi, regele Juan Carlos este un monarh constitutional, exercitand o putere simbolica in politica Spaniei. Cu toate acestea, rarele interventii ale regelui sunt respectate de majoritatea oamenilor politici, indiferent de coloratura politica. Un bunic mediocru Nascut la doar sase luni dupa moartea tatalui sau, Alfonso al XIII-lea a preluat coroana Spaniei de la mama sa, care a indeplinit rolul de regent pana ce fiul ei a ajuns la varsta majoratului. Alfonso s-a dovedit un rege slab, incapabil sa asigure tarii stabilitatea si intregirea de care Spania avea atata nevoie. Ca urmare, Alfonso a acceptat tacit dictatura lui Primo de Rivera. In 1931, regele Alfonso al XIII-lea a aprobat organizarea de alegeri care sa decida modul de guvernare a Spaniei. Electoratul, in proportie covarsitoare, a ales sa aboleasca monarhia, in favoarea unei republici liberale. In consecinta, Alfonso a fost trimis in exil si a fost proclamata A doua republica spaniola, dominata initial de liberali din clasa de mijloc si de socialisti moderati. O problema „spaniola” ETA (Euskadi ta Azkatasuna, „Teritoriul basc si libertatea”) este un grup terorist armat din Spania, care cere formarea unui stat independent basc. Simbolul sau este un sarpe incolacit pe un topor, iar deviza sa este Biertan jarrai (Continua ambele). ETA a revendicat responsabilitatea pentru mai mult de 850 de morti de la fondarea sa. La jumatatea lunii noiembrie a acestui an, conducerea militara a organizatiei „s-a repliat tactic” din sudul Frantei in nordul Italiei, asteptand rezolvarea procesului de pace cu guvernul spaniol. Fortele de securitate italiene ii supravegheaza discret pe membrii aparatului militar al organizatiei. Guvernul militar este la curent cu aceasta repliere si a decis sa nu decapiteze „frontul militar” al ETA, de teama unor „consecinte imprevizibile”. In ultima vreme, ETA a detonat doar bombe de mica putere, care au provocat pierderi neinsemnate. Actiunile sale nu au mai provocat victime din 2003. O pasiune regala si ursul Mitrofan Luna trecuta, regele Juan Carlos a dezmintit informatiile aparute in presa din Rusia, conform carora a impuscat in luna august a acestui an un urs imblanzit si imbatat cu vodca, in timpul unei vanatori in regiunea Vologda, la nord de Moscova. Un purtator de cuvant al casei regale spaniole a precizat ca informatiile sunt „absolut ridicole”, dar a confirmat faptul ca Juan Carlos – a carui pasiune pentru vanatoare este cunoscuta – se afla in Rusia in acel moment. „Problema e ca nu a vanat impreuna cu Vladimir Putin si nu a ucis vreun urs, mai ales unul imbatat”, a declarat purtatorul de cuvant al palatului. Starostin, un localnic care s-a ocupat de cresterea ursului Mitrofan, contrazice versiunea oficiala. „Ursul a fost bagat intr-o cusca si transportat pana la locul vanatorii. Dupa aceea i-au dat vodca amestecata cu miere. Animalul a fost o tinta usoara. Majestatea sa Juan Carlos l-a omorat pe Mitrofan cu un singur foc de arma”, a afirmat Starostin. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro