Somnul profund al lecturii

Starea jalnica a invatamantului romanesc, reflectata in special prin dotari, se regaseste si in bibliotecile scolare. Cea mai crancena situatia este in mediul rural, unde exista biblioteci al caror fond de carte numara mai putin de 300 de volume, dintre care o mare parte au fost tiparite inainte de 1989. Ultima analiza a bibliotecilor scolare romanesti a fost realizata de Ministerul Educatiei si Cercetarii si Asociatia Bibliotecilor din Invatamant, si reflecta situatia anului scolar 2003-2004. Desi concluziile raportului erau cat se poate de transante, situatia nu s-a schimbat deloc. Principalele nereguli semnalate erau legate de dotari. In concluziile studiului se precizeaza: „Fondul de carte este invechit si necorespunzator (...). Achizitiile sunt reduse (sub un volum pe cap de elev) si exista o mare discrepanta in repartizarea acestor achizitii (...). Exista un numar foarte mic de locuri la sala de lectura (6,38 locuri la 1.000 elevi si cadre didactice), si un numar si mai mic de calculatoare in dotarea bibliotecilor (0,21 calculatoare la 1.000 elevi si cadre didactice). Chiar daca exista calculatoare in dotarea celor mai multe scoli, ele nu ajung la biblioteci, decat intr-o mica masura. Exista foarte putine biblioteci scolare care au soft de biblioteca corespunzator si cu mult mai putine biblioteci care au acces la internet pentru utilizatori. Cheltuielile pentru investitii sunt inexistente, desi si mobilierul bibliotecilor este total insuficient”. Majoritatea bibliotecilor scolare, in special din mediul rural, dupa 16 ani de democratie se multumesc cu mostenirea lasata de regimul comunist. Mostenirea lui Ceausescu La biblioteca din cadrul Scolii Generale din Hideaga fondul de carte se innoieste cu maxim zece volume pe an. Dumitru Puiu, directorul Scolii, spune ca fondul de carte este depasit de programa: „Noi nu primim mai mult de doua-trei, maximum zece carti pe an. In ultimii trei ani nu cred ca am primit mai mult de zece carti. Avem un fond de 2.100 de volume, dar 80% nu corespund programei. Sunt ce am mostenit noi de dinainte de ’90. Prin 1997 programa s-a schimbat si de atunci cartile noastre nu prea mai pot fi folosite”. In cazul scolilor mai mici, fondurile pentru achizitiile de carti par o utopie. La Scoala Generala din Chelinta se fac achizitii de 500.000 de lei vechi pe an. Maria Covaci, directorul Scolii, spune ca singurele achizitii se mai fac cu sprijinul parintilor: „noi nu am primit fonduri de foarte mult timp. Din resurse proprii alocam cam 500.000 de lei pe an. Fiind o scoala mica, achizitiile se bazeaza si pe contributiile parintilor. Banii repartizati nu ne ajung pentru lemne si alte cheltuieli administrative”. Nici la Scoala Generala din Stramtura nu sunt bani pentru achizitiile de carte. Ion Fedor, directorul Scolii, nici nu-si mai aminteste cand s-au achizitionat ultimele carti: „de foarte multi ani nu am mai primit bani pentru achizitii de carti. Majoritatea cartilor din biblioteca sunt vechi. La revolutie, o parte din carti s-au aruncat si ne-au ramas doar cele de beletristica. Acelea le folosim si acum”. Conform unei evidente realizate de Inspectoratul Scolar Judetean Maramures, in analiza starii invatamantului maramuresean pe anul scolar 2004-2005, o serie de biblioteci scolare din Maramures au un fond de carte care numara sub 300 de volume, cam cat o biblioteca particulara modesta. Iar cu adevarat tragic este ca o mare parte dintre acestea sunt tiparite inainte de 1990. In aceste conditii, ignorarea juvenila a culturii a devenit cronica, iar „laboratorul” nici macar nu cauta un „vaccin” impotriva acestui sindrom general… Mihaela MIHALEA mihaela@gazetademaramures.ro