Solul Baii Mari: cod rosu!

Unul dintre cele mai sensibile subiecte pentru Baia Mare este poluarea. De zeci de ani, in municipiul de pe Sasar industria metalurgica si cea miniera au „agresat” orasul care a fost candva statiune balneo-climaterica. Poluarea baimareana a fost „innobilata” cu celebrul accident ecologic din anul 2000 de la S.C. Aurul. Povestea poluarii Baii Mari are trei capitole: aer, apa si sol. Cea mai discutata este poluarea aerului, cea mai „sigura” este cea a solului. Situat intr-o depresiune, orasul Baia Mare si zonele invecinate au avut (ne)sansa sa fie situat pe zacaminte de metale neferoase, de la cele pretioase, la plumb, cupru si fel si fel de aliaje. Exploatarea acestei resurse minerale a dus inevitabil la poluarea zonei pe cele trei coordonate: aer, apa, sol. In diverse perioade de timp, si in functie de capacitatea de productie a instalatiilor, poluarea zonei a fost mai vizibila, sau mai putin prezenta in viata si sufletele oamenilor. Evident, „epoca de aur” a dus pe inalte culmi productia din minerit si metalurgie cu poluarea aferenta. Dupa 1990, s-a lucrat in conformitate cu realitatile „capitalismului salbatic”, iar poluarea a continuat sa macine orasul. Putini au fost cei interesati de ce inhalam, ce mancam, unde lucram. Autoritatile au folosit problema poluarii ca agent electoral. S-a promis ca vom scapa de acest flagel, dar lucrurile au continuat in ritm de: „un pas inainte, unul inapoi”. Apoi au avut loc privatizari controversate, falimente previzibile, accidente si inchiderea mineritului maramuresean. In ultimii ani, se poate spune ca poluarea s-a diminuat din motive de activitate productiva, dar si datorita unor actiuni concrete. In acest context, sintagma „cel mai poluat oras” nu se potriveste realitatii. In ceea ce priveste poluarea aerului, si intr-o oarecare masura a apei, indicatorii poluarii s-au redus semnificativ, cu mentiunea ca nu este o productie precum in anii de varf ai activitatii metalurgice si miniere. In schimb, poluarea solului are alte caracteristici si un alt mod de abordare. Un sol greu Foarte mult s-a dezbatut problema poluarii, in functie de ciclurile electorale, dar si din cauza unor investitii ce se preconizeaza a fi efectuate la actualul Combinat „Cuprom” si la „sora” acestuia, „Romplumb”. Mai mult, vrea sa reintre in circuitul productiv si fosta intreprindere Aurul, actualul Romalyn. De aici, fel si fel de dispute in forurile administrative ale municipiului si judetului sau dezbateri publice si dezbateri politice pe aceasta tema. Toata lumea vorbeste, in principal, de poluarea aerului, iar cel mai interesant si „solid” subiect, poluarea solului, este ignorat. Mergand pe firul acestor ultime evolutii in activitatea metalurgica baimareana, care „da sa moara, dar nu se preda”, am intrat in posesia unui studiu realizat de firma Ecoterra din Baia Mare cu privire la poluarea solului din Baia Mare si zonele invecinate (Sasar, Bozanta, Tautii, Grosi, Firiza etc) si chiar mai mult. Acesta este singurul care s-a facut la acest nivel, si a scos in evidenta o situatie, cel putin la prima vedere, mai mult decat alarmanta. Solul din acest perimetru supus analizei este impregnat cu metale grele pana la adancimi semnificative. Aceasta ar fi prima impresie. La un studiu mai atent se desprind concluzii interesante, care privesc atat autoritatile, cat si pe potentialii poluatori. Poluarea remanenta „Cand vorbim de poluare trebuie sa facem delimitarile necesare. Multi vorbesc, putini se pricep. Poluarea aerului exista atata timp cat agentul economic lucreaza. Daca se opreste, sau isi reduce activitatea, poluarea dispare sau se reduce proportional cu activitatea respectiva. La apa este la fel. Daca se opreste deversarea de substante poluante (din lipsa de instalatie de prelucrare a apelor uzate) si apele raurilor respective isi revin la normal. Cu solul este altceva. Aici, poluantii raman si pe masura ce timpul trece se duc la adancimi mai mari, dar nu dispar (metalele care nu sunt solubile in apa”, ne-a spus unul dintre specialistii baimareni. Revenind la poluarea solului, un lucru este clar: in zona care cuprinde si Baia Mare exista o poluare naturala din cauza minereurilor care au fost exploatate in decursul sutelor de ani. Pe langa aceasta poluare naturala, exista poluarea rezultata din activitatile industriale si cele cotidiene. Rezulta un cocteil cu metale grele ce fac solul din aceasta zona sa fie poluat, pe multe suprafete, perimetre dincolo de starea de alerta, respectiv sa fie in starea de interventie. Dincolo de cuvinte si de explicatii savante, ori pline de date tehnice, avem un sol foarte poluat - din cauze naturale si umane - care are trebui inlocuit in totalitate. Evident, asa ceva nu se poate. Baia Mare este in mijlocul acestei zone si nu are ce face din acest punct de vedere. Poluarea solului este pacatoasa si din cauza faptului ca nu dispar, probabil niciodata, multe dintre elementele poluante si nici nu se poate interveni la modul radical. De la aceste constatari trebuie pornit cu o analiza a poluarii solului. Ce se poate face? In primul rand, ar trebui realizat un nou studiu, pentru a vedea evolutia situatiei solului in perimetrul cercetat. Aici, un cuvant important de spus il are autoritatea locala si cea judeteana. In al doilea rand, ar fi necesara o minima educatie a locuitorilor din aceste zone. Ca principiu, toti stiu, in fapt nimeni nu respecta ce pretinde ca stie. Nu ar trebui consumate legume si alimente produse in zonele puternic poluate. Nu ar trebui consumata apa din fantani fara aviz medical. In Baia Mare ar trebui ca praful sa fie spalat in permanenta, Curatenia nu trebuie facuta cum o realizeaza angajatii Drusal - ISO 9001: cu matura de nuiele, fara stropit etc. Tot plumbul depus este imprastiat in aer. Si nu in ultimul rand, cat mai multe zone verzi. Pentru a fi mai expliciti, prezentam hartile poluarii Baii Mari la arseniu si plumb. Se observa cele mai poluate zone. Halda de steril Meda (intre timp a disparut, dar solul a ramas), Romplumb-Firiza, fostul Phoenix, Flotatia Centrala si halda de steril din acea parte a municipiului. Se vede o demarcatie intre zonele de influenta ale Romplumb de cea a fostului Phoenix. Vom reveni. Un studiu meserias In general, studiile despre poluare ale unor experti evaluatori atestati sunt cu caracter secret. Ele exista deoarece un agent economic sau altcineva solicita un astfel de studiu. Fiind platit de cine il cere, studiul este proprietatea platitorului. Dupa un anumit numar de ani, el poate fi facut public, daca intereseaza pe cineva. Mai este o situatie, precum cea de fata, in care studiul respectiv a fost depus, multe luni de zile, la sediul Agentiei de Protectia Mediului, fara ca cineva sa vina sa il vada. Studiul a fost realizat in 1999. Desi pare mult, in timp, fiind vorba de poluarea solului, studiul este de actualitate. Pot exista diferente in plus sau in minus fata de rezultate obtinute, dar in procente mici, din considerentele expuse mai sus. Studiul a fost facut pe o suprafata de 1.000 de kilometri patrati, incluzand si Baia Mare, si au fost analizate aproape 100 de elemente chimice. Au fost forate 700 de puturi din care s-au prelevat probe de la o adancime de 5 centimetri, 30 centimetri si un metru. Analizele au fost facute la unul din cele mai dotate laboratoare din Europa: Laboratorul SGS France SA. Filab Division Minerals. Ca o curiozitate si pentru linistea specialistilor de la Ecoterra, in paralel cu probele trimise in Franta, un alt set din aceleasi probe au fost duse si in laboratoarele de specialitate ale Apelor Romane. Rezultatele probelor au fost identice (problema Romaniei este ca nu avem laboratoare atestate international, dar specialisti si tehnica…) Au rezultat mii de harti, zeci de mii de analize si zeci de dosare care ocupa un palier important din arhiva firmei Ecoterra. De altfel, firma baimareana este una din putinele de acest profil din tara, avand specialisti pentru lucrari de o asemenea anvergura. Surprize si necunoscute Studiul a fost solicitat de Romplumb si Phoenix. El a fost folosit in procesul de dezvoltare, privatizare, avizare al societatilor respective. Din pacate pentru cei care striga „Avem poluare”, nimeni nu a solicitat acest studiu pentru a vedea situatia, cum s-a ajuns aici sau ce se poate face. Pe masura ce au inaintat cu aceasta analiza, specialistii baimareni au avut parte si de surprize. De exemplu, in zona Romplumb s-a gasit strontiu, care este un metal ale carui saruri sunt intrebuintate in pirotehnie, in fizica nucleara si in medicina. A fost nevoie de mai multe saptamani de documentare prin arhivele uzinei pentru a gasi cum a ajuns strontiu in solul de aici, avand in vedere ca concentratele maramuresene nu contin acest metal. S-a aflat ca in urma cu mai multi ani s-au prelucrat concentrate din Valea Baznei, iar stontiul de acolo a ajuns sa innobileze solul din nord. La fel s-a gasit cobalt sau alte metale care nu isi justificau la prima vedere, prezenta in sol. Din rafturile de rezultate am „citit” documentatia care se refera la 35 de elemente chimice, cele mai importante ca aport poluant. Rezultatele sunt interesante si greu de descris. Practic, daca nu vezi hartile este greu sa vizualizezi o „harta” a poluarii la modul general. Nici nu exista o suprapunere a tuturor rezultatelor pentru a da un rezultat global. Daca iei documentatia pe elemente chimice, pentru unele situatia este grava, pentru altele aproape nula ca efect poluant. Din cele 35 ne-am oprit la cinci elemente: arseniu, cupru, plumb, zinc si cadmiu. Asa cum era de asteptat, cea mai grava situatie este la arseniu si plumb. Sunt depasite cantitatile maxime admise la toate cele cinci elemente chimice, dar in proportii diferite. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro