Solo burlesc si tragic

In organizarea Institutului Francez din Bucuresti si a Ambasadei Frantei, zilele trecute s-a desfasurat a doua editie a Festivalului de Teatru Francofon din Capitala, in cadrul caruia au fost prezentate 14 spectacole in limba franceza si 15 adaptari in limba romana, scrise de autori francofoni. Unul dintre aceste spectacole, Requiem Loufoque, o piesa de Philippe Fenwich si Nicolas Melocco (Théatre de l’Etreinte, Franta), a fost jucat joia trecuta pe scena teatrului baimarean. “Spectacolul din aceasta seara este un solo burlesc si tragic. Am aflat de acest spectacol, sustinut la Teatrul Bulandra, la teatrele din Iasi si Brasov, si am zis ca n-ar fi rau sa vina si in Baia Mare. Este un spectacol in care textul e spus in limba romana. Philippe Fenwich a invatat replicile in limba romana, ceea ce reprezinta un gest laudabil si de prietenie din partea lui. As mai putea sa va spun ca acest spectacol vorbeste despre iubirea dintre un barbat si o femeie care nu vorbeste limba lui si atunci el cauta sa gaseasca un limbaj universal, prin intermediul caruia sa poata realiza un dialog real cu aceasta femeie, lucru care se face prin gest, prin corp, prin mimica, prin muzica”, Nicolae Weiss, director artistic al Teatrului Municipal Baia Mare. Spectacolul este de fapt un one man show, care-l are ca protagonist pe Philippe Fenwich. Intr-un decor auster, sustinut de lumini discrete si o coloana sonora inspirata, asigurata de Jacques Cassard, dramaturgul-regizor-actor Philippe Fenwich pune in scena o poveste repetabila si repetata de atatea ori in istoria cuplurilor celebre sau anonime. Philippe Fenwich isi rezuma piesa astfel: “O pasiune imposibila, intr-un dans frenetic. Un indragostit stangaci care vrea sa se faca placut. O femeie cu siguranta inaccesibila si aceeasi drama de la crearea lumii. Aici, in fata tuturor, cu un clovn drept oglinda. Mereu si din nou pentru prima oara, pentru prima si ultima oara.” Piesa se bazeaza in cea mai mare parte pe comunicarea nonverbala; chiar daca ar fi fost jucata in franceza, asa cum era preconizat, efectul sau asupra spectatorilor ar fi fost acelasi. Usor de decodificat, mesajele transmise de actor catre public dezvaluie un sensibil univers emotional al unui personaj de o solitara tristete. Fara sa fie monotona (schimbarile de mimica, de ton, ritm si volum ale vocii compenseaza absenta altor personaje), Requiem Loufoque nu este totusi o piesa care sa rupa gura targului. La sugestia unui actor am incercat sa-mi imaginez cum ar fi aratat piesa in interpretarea lui Dan Puric. Oho!!! Asta nu scade cu nimic meritele actorului francez, aflat intr-un contact vizual permanent cu spectatorii si obligat sa sustina o partitura deloc usoara. Pana la urma, Philippe Fenwich a reusit sa creioneze un personaj simpatic, ce incearca sa evadeze din rutina cotidiana refugiindu-se intr-o iubire, fara sa banuiasca tragicul final. Ioan BOTIS