Socialismul din inima capitalismului

Cine crede ca orasul New York este un model al capitalismului acela se inseala, deoarece tocmai aici gasesti cel mai frumos exemplu de socialism, scrie ziarul german Sueddeutsche Zeitung, citat de Rompres. America este pentru germani tara capitalismului pur sange. Este un lucru care insa nu corespunde pe de-a-ntregul realitatii. Puritanii care au colonizat Noua Anglie in secolul al XVII-lea au pus pe picioare in, si in jurul Massachusetts-ului, o riguroasa teocratie, cu trasaturi socialiste, in timp ce ceva mai departe catre sud, colonistii din Virginia se considerau a fi aristocrati si aveau un comportament care respingea inovatia. Statele Unite au devenit capitaliste abia dupa incheierea razboiului civil, in 1865. Cei care traiesc in America descopera cu surprindere elemente de socialism in cadrul vietii de zi cu zi. De exemplu, rigurozitatea cu care sunt reglementate si cele mai mici detalii. In multe suburbii ale oraselor franghiile de rufe sunt de exemplu interzise in gradini. Chiar si in Germania, vecinii se uita urat la cineva care isi usuca camasile si nadragii in aer liber. In SUA, aceste lucruri sunt insa strict interzise, iar interdictia este chiar pusa in practica. Un foarte frumos exemplu de socialism in viata de zi cu zi provine de la New York. Primarul, Michael Bloomberg, a insarcinat firma de consiliere pentru intreprinderi Booz Allen Hamilton sa controleze sistemul de calculare a facturilor pentru apa distribuita in oras. Rezultatul a fost surprinzator si anume, oamenii pot sa refuze in New York plata apei furnizate, iar municipalitatea nu intervine in niciun fel. Mai mult inca, municipalitatea nu ar putea nici daca ar vrea sa-i faca ceva celui care intarzie cu plata apei dat fiind ca, de cele mai multe ori, lipsesc pentru aceasta dispozitivele necesare pentru a opri apa rau platnicului. Orasul a inregistrat din acest motiv un total de 430 de milioane de dolari lipsa la facturile pentru apa, bani care ar fi trebuit platiti deja de un an. Ca urmare, apa este la New York ceva de genul unui bun comun. Municipalitatea a pornit acum un proiect pilot pentru a schimba aceasta stare de lucruri, alegand 21 de gospodarii care nu si-au platit de doi ani de zile facturile la apa si care s-au sustras si de la confruntarea cu autoritatile. Acestea au fost amenintate ca, daca nu vor plati in interval de 30 de zile banii datorati, li se va inchide apa. Pentru a arata ca amenintarea este serioasa, lucratorii au mers la fata locului si au marcat cu rosu acele locuri unde se gasesc ventilele pentru intreruperea furnizarii aperi. Cele 21 de gospodarii in cauza au platit intre timp datoriile. Cinci rase In ziarele germane gasesti mai tot timpul povesti despre izbucnirile rasiste din America. Este desigur ceva real, dar numai o parte a realitatii. Gasesc extraordinar (scrie autorul articolului), in ciuda tensiunilor ocazionale, cat de bine functioneaza convietuirea oamenilor de origini atat de diferite la New York. Treaba cu originea este si ea ceva aparte. De multe ori nu se stie exact carei grupe ii apartii. De curand am fost la un festival afro-american la biserica din Riverside. Biserica se afla la marginea cartierului Harlem si are in spate o lunga traditie a integrarii rasiale si a avangardismului multicultural. Pentru a ma afla in viitor pe lista de invitati a bisericii, a trebuit sa completez, dupa proiectia de film, un formular pe care trebuia indicata adresa, profesia si ... „apartenenta etnica”. La acest punct puteam alege intre „afro-american”, „asiatico-american”, „hispanic”, „american nativ” (indian) sau „caucazian”. Eu am ales rubrica „altii” si am adaugat „bavarez”, pentru ca nu stiam cum se spune „svab” in engleza. Un vecin care se uita peste umarul meu la ceea ce scriam mi-a soptit ca nu aceasta era intentia formularului si ca ar fi trebuit, dupa parerea sa, sa bifez „caucazian”. Dar de ce? Asta pentru ca in spatiul anglo-american inca este ceva obisnuit sa-i numesti pe cei de origine europeana „caucazieni”. Este insa logica o astfel de practica? Conceptul a fost descoperit acum 200 de ani de un german, un profesor de medicina de la Goettingen pe nume Johann Friedrich Blumenbach (1752-1840). El a impartit omenirea in cinci rase: caucazieni (albi), mongoloizi (galbeni), etiopieni (negri), malaiezieni (maronii) si americani (rosii), caucazienii fiind conform lui Blumenbach o rasa superioara. El a denumit astfel rasa pentru ca, in opinia sa, stramosii acesteia proveneau din Caucaz. „Safari cu papagali” Printre surprizele pe care le-am trait la New York s-au aflat si cele legate de natura de aici, lucru care poate fi experimentat mai ales primavara. Intr-una din zile am auzit un tipat puternic de pasari, care semana cu o cearta intre papagali. Intr-adevar, era vorba despre doi papagali verzi, care stateau agatati de crengile unui stejar din fata casei unde locuiam. Inmultirea acestor pasari, denumite stiintific Myopsitta Monachus sau papagali Quaker, este o istorie foarte interesanta. Patria lor de origine este de fapt Brazilia, mai precis sudul acesteia, si nordul Argentinei. Stramosii papagalilor newyorkezi au fost destinati comertului cu animale si au evadat in 1967 pe aeroportul Kennedy, din motive care nu se cunosc nici pana azi. Steve Baldwin, care a pus la punct un site pe Internet despre papagali, are o versiune proprie a povestii. El afirma ca in anii ‘70 bandele de mafioti jefuiau halele aeroportului (asa cum se poate vedea in filmul lui Martin Scorsese, Goodfellas /Baietii buni) iar in momentul cand au deschis o lada pe care nu se putea descifra ce este inauntru, in loc de vin au iesit din ea papagali, acestia fiind lasati in libertate. Pasarile s-au adaptat cumva la viata in Queens si Brooklyn, un fapt de altfel surprinzator, dat fiind iernile grele. Cea mai mare colonie se afla in zona portalului neogotic de la intrarea in cimitirul de la Greenwood, toate incercarile de a-i eutanasia fiind sortite esecului. Pe langa papagali, orasul mai este populat si de animale din alte zone ale lumii, lasate in salbaticie si care ameninta cu raspandirea de epidemii. In ce priveste papagalii insa, cei de la protectia animalelor si-au spus cuvantul, iar Steve Baldwin strange chiar donatii pentru acestia. Cine vrea poate chiar sa ia parte la un „safari cu papagali”. Sueddeutsche Zeitung