SOCIAL - ECONOMIC - ATITUDINE

* Asistentii personali sunt neplatiti si batjocoriti
Eterna tactica a strutului

* Schimbul de azi
”Securistii” si castanele

* Coltu’ meu
O demisie ratata

* Oameni de afaceri romani, fiti atenti la partenerii straini!
Experimentul esuat

* Repartizarea si efectele ei devastatoare
”Migratia” elevilor

* REGINA anticoruptiei

* Ardusat, comuna de la marginea judetului
Pe fosta mosie a contelui

* Petru Codrea, popularul primar din Giulesti
Gospodarul de peste Gutai

* Asistentii personali sunt neplatiti si batjocoriti
Eterna tactica a strutului

Baimarenii asistenti personali ai celor cu handicap nu si-au primit indemnizatiile din luna iulie. In timp ce 540 de oameni mor de foame, Serviciul de Asistenta Sociala sustine cu impertinenta si nepasare ca se poate si mai rau.

Neplata salariilor asistentilor personali face parte din peisajul obisnuit al fiecarei luni. Conform legii, ingrijitorii persoanelor cu handicap au dreptul la o indemnizatie echivalenta cu salariul minim pe economie, platita din bugetul local. Intr-un cuvant, guvernul se spala pe maini aruncand pisica moarta in curtea primariilor. Autoritatile locale considera ca legea le da drept de viata si de moarte asupra ingrijitorilor, iar asistentii personali mor de foame. “Nu ne-au dat banii din luna iulie. Se bazeaza pe faptul ca cei mai multi suntem rude de gradul I cu bolnavii si oricum i-am ingriji, dar nu se gandesc ca nu avem nici bani de-o paine. Au spus ca or sa ne dea banii in 5 noiembrie. Ce facem pana atunci? Efectiv isi bat joc de noi! Am luat legatura si cu guvernul si cu Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap, dar nimanui nu-i pasa, de parca ar fi normal. Ce ar face guvernantii daca nu si-ar primi banii cateva luni la rand?”, a spus Ilie Carstianu, unul dintre cei 540 de asistenti personali din Baia Mare.

“Care-i problema?”

Consiliul Judetean Maramures a alocat pana in luna septembrie 104,7 miliarde de lei pentru plata indemnizatiilor. Dupa rectificarea bugetului se vor mai aloca 40 de miliarde. Cu toate acestea, cei 540 de asistenti personali din Baia Mare nu si-au primit salariile de trei luni. In timp ce oamenii traiesc o situatie disperata, sefa Serviciului de Asistenta Sociala afirma cu impertinenta ca situatia e roz in comparatie cu alte localitati. “Nu le-am dat banii din iulie pentru ca nu s-au alocat fonduri. Nu cred ca este o problema. In Cavnic, de exemplu, nu s-au dat banii de un an. O sa le dam in maxim doua saptamani”, a spus Tania Zaharia, sefa Serviciului de Asistenta Sociala Baia Mare, incercand sa scape cu “para” de situatia pe care o gestioneaza dezastruos. Autoritatile din Cavnic contrazic afirmatia lui Zaharia, invocand celebra scuza “la altii e mai rau”. “Nu e adevarat ca n-am dat indemnizatiile de un an. Ultima plata s-a facut in iulie, dar avem fonduri disponibile pana in luna decembrie. Oricum, sunt localitati in care situatia e mult mai grava”, a spus Nicoale Bindiu, primarul orasului Cavnic, adoptand aceeasi tactica “a strutului”. Se pare ca neplata indemnizatiilor asistentilor personali a devenit deja banalitate. Autoritatile arunca pisica moarta de la unul la altul, folosind scuze penibile si asistand cu nepasare la agonia asistentilor personali. E un cerc vicios, din care nu se va iesi atata timp cat legea este facuta dupa bunul plac al autoritatilor. In ceea ce priveste intrebarea lui Zaharia, pentru a nu ramane retorica, ne permitem sa o atentionam ca e o problema. Una grava, dar foarte reala. Daca nu crede, o invitam la cina in familia oricarui amarat care asteapta de trei luni sa fie platit.

CE SPUN EI:

”Nu le-am dat banii din iulie. Care-i problema? In alte localitati situatia e mult mai grava.” - Tania Zaharia, sef serviciu Asistenta Sociala Primaria Baia Mare” ”Ultima plata s-a facut in iulie, dar avem fonduri pana in luna decembrie” – Nicolae Bindiu, primar Cavnic”

Ioana LUCACEL



* Schimbul de azi
”Securistii” si castanele

Castanele pe care nu le-am rontait in aceasta toamna... ma rog, in cele trei zile pe care baimarenii le dedica in fiecare an in exclusivitate fructului meridional (fruct care doar Dumnezeu stie cum mai creste in judetul lemnului masacrat de vesnic ”nevinovati”, acesti ”securisti” incurabili - referirea e la purtatorul ilegal de secure), asadar aceste castane ramase, va propun sa le dam celor care continua ruinarea tarii cu nesimtirea groasa ca soriciul. Castane pentru cei in fata carora interesul propriu invinge orice obstacol al legii. Castane pentru consilierii care-si paseaza cu seninatate lucrarile platite ”de la buget”, intr-o morisca pe care o considera amuzanta, de parca acest buget ar fi sita lui tanti Aglaia, prin care oricum banii s-ar scurge. Castane pentru politicienii din ”fruncea” a ceea ce-a mai ramas din Romania, care ordona venerarea propriilor si ilustrelor lor persoane cu paine, sare si protocoale de lux, de parca ar vrea sa intareasca ideea ca daca ”dictatorul” a murit, spiritul sau mai traieste. Castane pentru preotii care se folosesc de credinta ca si mafiotul de pistol, castane pentru vina de a lua banii amaratului care-i ia de la gura copiilor pentru a-i pune duminica in teschereaua bisericeasca a ”domnului parinte”. Castane pentru vina de-a cheltui acei bani cu miros a sudoare pentru masinile preotesti care rivalizeaza doar cu ale politicienilor ”bazati”. Castane pentru lipsa lor de rusine. Castane pentru imposibila ora (4.10) la care in redactie se mai lucreaza cu febrilitate si indarjire, pentru sufletul care doare mai tare decat ochii arsi de lumina computerului si tot castane pentru dreptul pe care l-am pierdut, desi in decembrie 1989 ni se parea ca-l castigasem. Dreptul la normalitate. Castane pentru cei care ni l-au rapit. Castane pentru toate gunoaiele vii pe care le suportam printre noi cu pacienta celui care se crede rafinat, inteligent si bine-crescut. Aiurea, veti spune, din cauza lor am ajuns sa fierbem in suc propriu, ca o castana ratacita intr-o oala cu smaltul sarit. Castane pentru ”nu se poate”, ”nu stiu”, ”e bine si asa”, ”mai tarziu” - aceste tare traditionale ale noastre care ne-mpiedica evolutia la fel de mult ca personajele cameleonice sau pisicile nearistocrate, dar care cad mereu in picioare - bine, cu ajutorul neprecupetit al ”celor de bine” recompensati ”benevol” cu fonduri in campaniile electorale. Castane pentru uniforma manjita cu minciuna rostita ”la ordin” sau cu explicatia ca este slujita Patria. Castane pentru legiuitorul care gaseste de fiecare data solutia cea mai proasta pentru norod, castane pentru robele sifonate de plicuri si rusinate in fata zeitei Dreptatii, in fata careia au jurat cu falsa solemnitate. Castane pentru toti. P:S: S-a terminat. Fara pretentia de a crede ca sunt singurul, am observat ca de fiecare data se termina altfel decat cum incepe. Ca si tristetea, fericirea ne oboseste. Privesc chipurile celor care la sfarsitul saptamanii trecute pareau fericiti. Nu mai par. Sarbatoarea s-a terminat.

Catalin VISCHI



* Coltu’ meu
O demisie ratata

Moto: “In politica, prostia nu este un handicap” - Napoleon Bonaparte Se zvonea pe culoarele administratiei maramuresene ca ultima sedinta de Consiliu Judetean va fi plina de surprize. “S-ar putea ca Alexandru Cosma sa demisioneze din inalta-i functie. Spectacol garantat”, a fost mesajul pe care l-am primit de la pesedisti avizati. Mirat de un asemenea final neasteptat al disputei Cosma-restul lumii, m-am grabit spre Sala Mare, unde de trei ani se joaca reprezentatia alesilor nostri. In partea stanga a salii, ca de obicei, consilierii, asezati dupa culoarea politica si cumetriile statornicite de-a lungul anilor, iar in dreapta, masa muta a invitatilor (intotdeauna m-am intrebat ce cauta acesti oamenii acolo, in general, angajati ai CJ, care nu cuvanta, nu au treaba cu sedintele, nu se bucura , nu plang, sunt in timpul programului de lucru). Nimic nu arata ca prezidentul si-ar pregati iesirea din scena. Cosma, jovial, cu obrajii rosii si costum de culoare gri, incerca sa alunge plictisul ce plutea prin sala in care, cu o saptamana in urma, premierul s-a fotografiat cu celebrul panou “Romania curata”, asezat in spate. Nici urma de intentii demisionare, asa ca am fugit la intalnirea cu procurorul ce ancheteaza masacrul de la Arhive. Aici nervi, dispret, aiureli si povesti, asa ca, inapoi la sedinta de CJ. Mai stii? Poate s-o fi razgandit “premierul” judetului. Am gasit acelasi plictis, desi s-a ajuns la un punct fierbinte, care i-ar fi permis lui Cosma sa uzeze de demisia in alb pe care a depus-o la inceputul mandatului sub cei trei trandafiri. Se discuta de dezastroasa Directie pentru Protectia Copilului, de demisia lui Ana Moldovan si de alegerea unui director interimar. Teodor Ardelean, mai in gluma, mai in serios, i-a propus lui Cosma sa scoata celebra demisie in alb, avand in vedere situatia, si sa accepte functia de director la Directia problema. “Ca sunteti un cunoscut si de succes manager”, si-a argumentat cererea directorul Bibliotecii Judetene. Cosma a ras, dar nu s-a prins in joc. Este drept, demersul lui Ardelean nu a fost sustinut de nimeni. Ii vedeti pe alde Avram, Cudrici, Man, Rosca-deputatu’, Marinescu, Pop etc. incercand “marea cu degetul”? Anonimii consiliului judetean, mai mult de curajul de a citi un ziar in plen, nu au reusit in cei trei ani de mandat. “Trebuie sa fii barbat ca sa-ti dai demisia si sa o sustii”, am primit o replica venita pe telefonul fara fir. Mai spre sfarsit, am aflat ca presedintele Cosma isi tine comoara de demisie intr-un seif de banca, intr-o caseta de valori ce se deschide cu doua chei, iar una a pierdut-o. Ca altfel, ar fi fost barbat. Poate data viitoare.

Nicolae TEREMTUS



* Oameni de afaceri romani, fiti atenti la partenerii straini!
Experimentul esuat

- Un manager sighetean a fost adus aproape la faliment de partenerul belgian

- Dupa ce i-a luat muncitorii si comenzile, belgianul si-a facut propria firma

- Sigheteanul continua lupta impotriva concurentei neloiale

Valentin Petrache, cunoscut om de afaceri in domeniul mobilei si tapiteriei, a pus pe picioare, in anul 1998, societatea Renval Impex SRL Sighetu Marmatiei. Pornind cu un nucleu initial de 15 oameni, a ajuns, in timp, sa extinda capacitatea de productie, pentru a da de lucru la 180 de angajati. Parteneriatul cu un belgian dubios l-a adus aproape de faliment.

Fabrica de tapiterie si huse din piele a sigheteanului Valentin Petrache, care lucra pentru export, s-a mutat, in urma cu cativa ani, in cartierul Camara, intr-o noua locatie. Pentru ca pretul cladirii achizitionate a fost mare, Petrache si asociatul sau francez au apelat la un cetatean belgian, care le-a oferit un imprumut de 950.000 de franci. Belgianul Joseph Geebelen este acum rezident in comuna Sarasau de langa Sighet, dar are domiciliul in Germania. Se pare ca in tara sa de origine nu mai are ce cauta, in urma unor infractiuni economice savarsite acolo.

Increderea distrugatoare

Imprumutul s-a tranzactionat verbal, Petrache crezand in puterea si corectitudinea cuvantului. S-a inselat, caci occidentalul a inceput sa se infiltreze treptat in firma sa, arogandu-si drepturi tot mai mari, in temeiul banilor gajati. Apoi, cei doi au constituit impreuna o societate, Cadornic Impex SRL, al carei punct de lucru s-a stabilit in aceeasi capacitate de productie cu Renval Impex. Mai tarziu, Geebelen a inceput sa contracteze comenzi cu partenerii dobanditi de Petrache (societati din Franta, Italia, Anglia si Olanda). Cladirea fabricii a fost ipotecata in favoarea sa, in contul datoriei, iar Renval a facut un contract de inchiriere cu Geebelen, prin care chiria aferenta a fost calculata drept rate ale imprumutului. La un moment dat, Petrache s-a prins! Se afla in pericol de a-si pierde fabrica, comenzile si chiar angajatii, pentru ca acelasi Geebelen a inceput sa transfere muncitorii de la Renval la Cadornic, strangand clestele tot mai tare. Nodul gordian a fost taiat la inceputul anului, cand Petrache a fost plecat in Franta pentru contractari. In acel moment, s-a regizat un furt in magazia fabricii, subtilizandu-se un numar de materiale si materii prime. Prin acea actiune, s-a incercat discreditarea calitatilor manageriale ale lui Petrache, in scopul inghetarii sau ruperii relatiei acestuia cu partenerul sau francez. Razboiul a izbucnit, si Geebelen s-a retras, luandu-l cu el si pe fostul director tehnic al firmei Renval, Gheorghe Grad, care, la randul sau, a convins si un numar de muncitori sa plece la firma sa. Caci acest Grad si-a deschis (logic) o fabrica de huse si tapiterie, pe nume GANN SRL. Atunci, manaria prelucrata cu mult timp inainte a iesit la iveala. “De fapt, belgianul a urmarit de la bun inceput obtinerea unor avantaje necinstite din toata combinatia inceputa cu un imprumut”, a declarat managerul sighetean.

Victoria din instanta

Geebelen, deconspirat in sfarsit, a dat toate cartile pe fata si l-a actionat in justitie pe fostul sau asociat. Din cele sase procese intrate pe rol, patru au fost deja castigate de Valentin Petrache. Renval Impex merge mai departe. Credibilitatea firmei, stirbita adanc in fata partenerilor occidentali de diversiunile lansate de belgian (despre care se spune ca a mai falimentat doua firme in Belgia si una in Franta) s-a refacut. Muncitorii calificati - si pierduti apoi in favoarea fostului director tehnic - au fost inlocuiti cu succes de altii, mai buni. Recent, s-a obtinut un fond PHARE in valoare de 60.000 de euro, pentru calificarea a doua sute de oameni in meseria de tapiter. Iar firma Cadornic si-a incetat activitatea. Petrache continua victorios lupta cu concurenta neloiala. Dar s-a lecuit. De acum incolo, ori de cate ori va avea in fata un nou potential partener, il va verifica la sange. Pentru ca si occidentalii au teparii si escrocii lor, iar acest articol e un avertisment.

Teofil IVANCIUC



* Repartizarea si efectele ei devastatoare
”Migratia” elevilor

Mediile de la examenul de capacitate nu au fost un ajutor de nadejde pentru multi dintre elevi. Liceul pe care si l-au dorit a ramas un vis frumos, dar neimplinit. Solutia salvatoare ramane transferul. Criteriile pe care un candidat trebuie sa le indeplineasca difera de la un liceu la altul.

Repartizarile Inspectoratului Scolar nu sunt pe placul tuturor elevilor. Partial, problema profilului mai poate fi ignorata pana in clasa a XI-a, cand se realizeaza segmentarea propriu-zisa pe specializari. Cei care nu reusesc sa se acomodeze si vor o schimbare, au posibilitatea de a se transfera la un alt liceu sau chiar la alt profil. Schimbarea de profil presupune un examen de diferenta. Conform regulamentului de functionarea a unitatilor de invatamant, transferurile se realizeaza in perioada vacantelor. “Ultima cerere de transfer am semnat-o in data de 12 septembrie”, a spus Aneta Carpov, directorul Colegiului Economic “Nicolae Titulescu”. Urmatoarea perioada in care se mai pot realiza transferuri este vacanta intersemestriale din februarie. Aceasta perioada este propice transferarii “bobocilor” care nu reusesc sa se adapteze in cele sase luni cat dureaza primul semestru. Conditiile transferului tin de regulamentul intern al scolii. Ciudatenia consta in diferentele mari de la o scoala la alta.

Cerinte interne

“Cel care a depus cerere de transfer trebuie sa aiba media generala mai mare decat ultima media din clasa unde a cerut sa fie transferat. Notele pe care le primeste la examenele de diferenta nu-i vor influenta mediile”, a spus Ecaterina Sasarean, directorul adjunct al Liceului “Emil Racovita”. Cei de la “Economic” au alte criterii. “Conform regulamentului de ordine interioara, cei care solicita transferarea la colegiul nostru trebuie sa obtina la examenul de diferenta minim nota sapte”, a spus Carpov. Un alt factor care intervine in realizarea transferurilor este numarul de elevi existent. Ministerul a stabilit ca intr-o clasa sa fie maxim 30 de elevi. Cum in orice domeniu exista o “moda”, iar invatamantul - si, in particular, specializarea - nu face exceptie, un alt impediment al transferurilor sunt solicitarile numeroase pentru anumite profile in detrimentul altora, care-si mai asteapta elevii. De aceea, elevii care urmaresc un anume profil trebuie sa se intereseze unde sunt locuri disponibile, iar cei care “vizeaza” un anume liceu trebuie sa fie interesati de conditiile pe care le impune liceul respectiv. Singurii care fac exceptie de la aceasta regula generala a transferurilor sunt elevii care-si schimba domiciliul. Cererile lor sunt analizate si in timpul anului scolar. In caz contrar, raman pe dinafara, se transforma in autodidacti si nu mai au nevoie de profesori, ceea ce ar fi o adevarata lovitura pentru invatamantul romanesc.

In urma “distribuirii”, elevii s-au trezit repartizati la licee pe care nu si le doreau sau la un profil pentru care nu au nici o afinitate.

”Schimbarea profilului presupune examene de diferenta din disciplinele din trunchiul comun, iar nota de la aceste examene trebuie sa fie de minim cinci.” - Ecaterina Sasarean, director adjunct “Emil Racovita” ”Cei care solicita transferarea la colegiul nostru trebuie sa obtina la examenul de diferenta minim nota sapte.” - Aneta Carpov, director al Colegiului Economic ”Nicolae Titulescu”

Mihaela MIHALEA



* REGINA anticoruptiei

In ciuda mult trambitatei Legi anticoruptie si a luptei cu birocratia, Guvernul Romaniei nu reuseste sa stopeze aceste fenomene, imaginea tarii in exterior avand de suferit. Pentru eliminarea abuzurilor savarsite de functionarii diferitelor institutii ale statului si a imbunatatirii imaginii Romaniei, s-a infiintat, la nivel national, Comisariatul pentru Societatea Civila (CSC).

Comisariatul, a carui activitate va incepe oficial in 1 octombrie 2003, se doreste un mediator intre societatea civila, institutiile statului de drept si forurile internationale. Institutia are ca scop unirea societatii civile in vederea apararii drepturilor omului, eliminarea abuzurilor si a coruptiei. In acest fel, se urmareste crearea unei autoritati a societatii civile romanesti, capabila sa intreprinda actiuni de interes national si international, pentru imbunatatirea imaginii Romaniei si a sustinerii integrarii acesteia in structurile europene si nord-atlantice, pentru a deveni membru cu drepturi depline. CSC isi propune sa ajunga un mediator, cu mandat de reprezentare a ONG-urilor romanesti, intre societatea civila si institutiile reprezentative interne si internationale. In cadrul Comisariatului, va functiona Directia Generala de Monitorizare a Abuzurilor, Combaterea Infractionalitatii si Implementare a Relatiilor cu UE si NATO. Aceasta are ca scop demascarea coruptiei, eliminarea birocratiei, promovarea adevarului, inlaturarea abuzurilor si monitorizarea lor, respectarea drepturilor omului si stabilirea de legaturi oficiale cu institutiile abilitate ale statului si forurile internationale, prin crearea unui sistem autoritar unic de reprezentare in fata acestora printr-un delegat permanent al CSC. Intre membrii permanenti ai acestei Directii vor functiona reprezentanti ai mai multor ONG-uri, creand un front comun pentru respectarea nomelor impuse Romaniei de UE si NATO. Principalele sectoare vizate sunt medicina, drepturile omului, protectia mediului, cultura. Tot in cadrul Comisariatului pentru Societatea Civila va functiona o Curte de Arbitraj, care va media si aplana conflictele cu care va fi sesizata. Forurile europene superioare - Consiliul Europei, Parlamentul European si Curtea Europeana a Drepturilor Omului - vor fi permanent informate asupra cazurilor semnalate Curtii de Arbitraj. De asemenea, la nivelul judetului Maramures, va fi infiintat un Comisariat Judetean, condus de un comisar sef. Acesta va reprezenta CSC la nivel judetean, impreuna cu echipa pe care si-o va forma. Comisarul sef va stabili relatii de colaborare cu autoritatile statului, ale patronatelor si sindicatelor la nivelul judetului Maramures. GAZETA de Maramures va fi prima publicatie din media maramureseana care va anunta numele comisarului sef al judetului. Cei care cred ca au suferit nedreptati mai au o posibilitate ca adevarul sa triumfe.

Persoanele care au suferit nedreptati, au fost victime ale unor inscenari sau considera ca prin activitatea institutiilor statului le-au fost incalcate anumite drepturi, pot contacta Comisariatul pentru Societatea Civila la adresa din B-dul Carol I, nr 63, et 5, sector 2, Bucuresti, la numerele de telefon:
021/314.60.67;
021/314.61.65;
021/315.31.99
sau la e-mail:
cscromania@yahoo.com

Ciprian DRAGOS



* Ardusat, comuna de la marginea judetului
Pe fosta mosie a contelui

Ardusat este una dintre cele mai vechi comune din lunca Somesului. Biblioteca si scoala din localitate se numara printre primele din zona. Ansamblul coral din Ardusat se mandreste cu o traditie de 105 ani si un palmares pe masura. Astazi, majoritatea tinerilor din comuna a "migrat" in Baia Mare sau peste hotare. Comuna Ardusat este situata la circa 25 km de Baia Mare, langa "granita" cu judetul Satu Mare. Localitatea a fost atestata documentar in anul 1231, sub numele de Erdezat. De-a lungul timpului a purtat mai multe denumiri: Erdew Cshada (in 1394), Erdewdzut (in 1470), Erdewzada (in 1622) si Erdodzada (in 1821). In 1424, localitatea intra in proprietatea familiei Dragfi, iar in anul 1575 primeste denumirea de Voievodatul Ardusatul Romanesc si are in administratie satele Pomi, Aciua, Borlesti, Crucisori, Ariesul de Camp, Farcasa si Sarbi. In 1810, mosia Ardusatului intra in proprietatea contelui Degenfeld, care o stapaneste pana in anul 1944. Ariesul de Camp si Coltirea, cele doua sate care fac parte din comuna, au fost atestate documentar in anul 1256 sub denumirea de Villa Orons, respectiv 1405 sub numele de Kolehna.

”Am prins drag de lucru’ campului”

Gheorghe Pop este unul dintre cei mai gospodari oameni din satul Ardusat. La inceput, a practicat agricultura de nevoie, pentru a nu lasa de izbeliste mosia familiei. "Fratele meu o plecat la scoli si tata o zis ca trebe' sa raman acasa, ca nu ne poate tane pa amandoi si ii trebe' si lui un sprijin la batranete. Apoi, am prins drag de lucru’ campului, ca daca lucri, ai ce-ti trebe'. Io am noua hectare de pamant, trei vaci cu lapte, cinci porci, tractor… no, tate cele. Pa vremuri, samanam grau si floarea soarelui si vindeam faina si oloi, da' amu' nu mai mere. Nici laptele nu ni-l ia intatdeauna, vinim cu el acasa. Tat ii mai bine ca pa vremuri, cand lucram cu vacile pamantu', si-apoi ii pacat de la Dumnezau sa lasi pamantu' pustiu", a spus gospodarul.

Ardusat

In Ardusat functioneaza o scoala cu clasele I-VIII, iar in Coltirea si Ariesul de Camp, cate o scoala cu clasele I-IV * biblioteca din comuna dateaza din anul 1853 * parohia din Ardusat a predat Protopopiatului un molidvelnic din anul 1700 * comuna are o suprafata de 3.108 ha, dintre care 2.243 teren agricol * ocupatia de baza a locuitorilor din Ardusat este agricultura * principalele ramuri ale economiei comunei sunt cresterea si sacrificarea animalelor si prelucrarea lemnului * in Ardusat functioneaza trei ferme cu profil zootehnic, doua ateliere de prelucrare a lemnului, o firma cu profil de morarit si una cu profil de panificatie.

Fiul mosierului a fost vizitiu

Vasile Muresan locuieste intr-o casa batraneasca din vaiog. Anul acesta a implinit 95 de ani. In timpul verii a muncit in gradina, dar acum are "bai" cu picioarele si se deplaseaza greu. Il ingrijeste fiica sa, in varsta de 67 de ani, care se sprijina si ea in carje. "Am ramas doi amarati. Pa vremuri, eram om gospodar. Tata o fost mosier, aveam pamant mult, boi si sluji, da' ni le-o luat colectivu'. In vremea CAP-ului am lucrat vizitiu la cai, ca mie mi-o fo' drag sa lucru' cu animalele. Si pa fete tat ase le-am indrumat, sa le placa lucru campului. Le-am dus la camp de mici, sa steie in fata boilor. Io n-am avut numa' sapte clasa, da’ n-am murit de foame. Nici aici nu m-am lasat, am fo' 30 de ani corator la beserica si cel mai bun cantaret din cor. Decat codas la oras, mai bine taran de frunte", a spus batranul.

Metamorfoza corului centenar

Corul din Ardusat, care anul viitor va implini 105 ani de activitate, se poate lauda cu un palmares pe masura "vechimii". Doua premii intai la concursul "Cantarea Patriei", nenumarate premii doi si trei la acelasi concurs, Trofeul de aur la "Festivalul Cantecului de la Majesdoje-Polonia". In prezent, numarul coristilor s-a redus de la 65, la 35 de membri. Din pacate, dupa 1990 corul nu a participat la nici un concurs din cauza lipsei de fonduri si a devenit cor bisericesc.

La 19 ani, preotul a fost cantor

Florian Teodor "pastoreste" credinciosii din Ardusat de peste 26 de ani. Harul pentru preotie l-a mostenit de la tatal sau, care era cantor in biserica din Preluca Noua. "La varsta de 19 ani am luat locul tatei, care murise. Dupa absolvirea Institutului de la Sibiu, Inalt Preasfintitul Mitropoliei Cluj, mi-a oferit un post de profesor sau o parohie la Cluj, insa Directia Cultelor s-a opus pentru ca nu aveam cinci ani vechime. Apoi am aflat ca sunt vacante parohiile de la Ardusat si Borsa Clujului. Am ales Ardusatul, pentru ca era mai aproape de casa. Din 1 septembrie 1977, slujesc aici. Nu pot sa ma plang. Oamenii sunt harnici, credinciosi si saritori. Cand am venit, aveam o biserica din anul 1932 si una din 1936. In cea veche, se mai fac slujbe doar in timpul saptamanii si de Sf. Nicolae (cand e hramul bisericii). Satenii nu s-au indepartat de religie, vin in medie cate 600 de oameni la biserica. Oricum, sunt prea batran ca sa mai plec de aici", a spus preotul Florian Teodor.

Ioana LUCACEL



* Petru Codrea, popularul primar din Giulesti
Gospodarul de peste Gutai



Activitatea unui primar poate fi estimata dupa modul in care arata localitatea pe care o conduce. In trecere prin Maramuresul istoric, am poposit in Giulesti, comuna incarcata de istorie si traditie, unde spiritul voievozilor se simte inca in colturile vreunei case.

Primaria din Giulesti, forfota, schele si muncitori. Petru Stefan Codrea, primarul localitatii, se scuza pentru “dezordine” si ne invita la un dialog in urma caruia aveam sa aflam problemele giulestenilor si ale celor din Feresti si Berbesti, sate apartinatoare comunei. Aflat la al doilea mandat de primar, candidat din partea Partidului Democrat, Codrea are in lucru proiecte de mare intindere, vitale pentru comuna, dar care au nevoie de continuitate in timp pentru a fi concretizate. Punctul nevralgic este alimentarea cu apa. Din 1997, primaria se zbate pentru realizarea aductiunii de apa, asta pentru ca vechea instalatie are peste 30 de ani, iar din 11 izvoare care alimentau bazinul de acumulare, mai exista doar trei. Anul acesta, din cauza secetei, giulestenii au apa doar cateva ore pe zi, in timp ce fantanile pot fi folosite doar ca sursa de apa menajera. ”Pentru a te dezvolta, ai nevoie de apa. Am primit toate avizele in '98-'99, dar o data cu schimbarea guvernului, a murit totul. S-a ajuns la concluzia ca este costisitor si s-a hotarat realizarea unei magistrale pentru apa potabila de la Budesti. Acum asteptam. Au existat bani in Maramures, dar nu pentru noi”, afirma Codrea. Grijile cotidiene ale primariei din Giulesti sunt legate si de drumurile comunei, care in afara de DN 18, sunt complet neglijate de cei datori sa le intretina. ”Si cei care locuiesc pe ulite sunt oameni. Ar fi nevoie macar de un semi-asfalt. Pana una-alta, de cate ori putem, punem noi balast si criblura, dar un strat de covor asfaltic ar fi minunat.” Vorbind de drumuri, am ajuns la malul Marei. La inceputul anului, raul a devastat gospodariile, o problema care se repeta in fiecare primavara si toamna. Pentru regularizarea cursului raului, decolmatarea si consolidarea malurilor (cum s-a facut pe Iza, Viseu, Ruscova, Tisa) ar fi necesara acordarea unor finantari din fondurile guvernamentale cu destinatie speciala. Dar Giulesti e o comuna prea indepartata de Bucuresti.

Motive de mandrie

Plimbarea pe strazile Giulestiului ne-a aratat si cealalta fata a monedei. Scolile au in dotare cate un laborator de informatica, cu calculatoare primite din sponsorizari (11 la Giulesti si 14 la Berbesti). Din '96, s-au cheltuit in jur de doua miliarde de lei pentru reparatiile acoperisului, lambriuri si amenajarea interioarelor si a fatadei, precum si pentru asigurarea alimentarii cu apa. Dispensarul medical si Ansamblul folcloric "Mara" sunt alte motive de mandrie pentru primar. ”Ansamblul a participat la toate festivalurile importante din judet, dar a ajuns si la Bucuresti. O parte din cheltuieli le-am suportat din bugetul local, iar pentru restul am cautat sponsori. Trebuie sa-i ajutam, altfel dispar obiceiurile”, a precizat primarul. In sfera spiritualului sta si Troita de la Berbesti (secolul al XVIII-lea). Impreuna cu Muzeul maramuresean din Sighet, primaria a inceput conservarea si restaurarea troitei si intentioneaza amenajarea unei parcari care sa inlesneasca accesul turistic. ”Oamenii ar vrea sa-si faca pensiuni agroturistice, dar fara apa cine le aproba? Potential turistic exista si locuitorii sunt constienti ca agroturismul e o sursa de venit extraordinara, insa nu pot incepe pana nu se rezolva aductiunea cu apa”, ofteaza Stefan Petru Codrea. O zi obisnuita din viata primarului giulestean cuprinde supravegherea lucrarilor contractate de primarie, multe intalniri cu consatenii (”numai asa putem sti ce ii doare”) si incercarea de a rezolva problemele acestora. ”Cele mai dese plangeri se refera la tulburarea posesiei. Dar, oricine calca in primarie, poate sta de vorba cu mine”.

Lavinia COTARCEA