SOCIAL-ECONOMIC

* ACATERM Sighet a trecut la debransari
Orasul dintre ape sufera de sete

* Schimbul de azi
Manastirea politica

* Patronii cafe-barurilor de cartier au devenit
Proprietarii trotuarelor

* Copiilor “li se recomanda” sa nu se joace in curtea scolii!
Terenul de joaca e al profesorilor?

* Cooperarea dintre profesionalism si competenta
Ramira mileniului III

* Premiera nationala in Baia Mare
“Explozie” la mici din pasare

* Coltu’ meu
Ilustrata din Borsa

* Alege-ti PRIMARUL!

* ACATERM Sighet a trecut la debransari
Orasul dintre ape sufera de sete

La fel ca anul trecut, ACATERM, furnizorul de de servicii apa-canal din Sighetu Marmatiei, este nevoit sa intrerupa apa rece la mai multe blocuri din municipiu. Societatea spera ca asa va reusi sa recupereze macar o parte din datoriile de peste 13 miliarde pe care persoanele fizice le au la plata apei consumate. Acest lucru nu va rezolva insa problema alimentarii cu apa a Sighetului care, desi este inconjurat de rauri, sufera de deshidratare.

Sighetu Marmatiei, oras inconjurat de trei rauri (lingvistii cred ca denumirea “Sighet” ar insemna “insula”), sufera de deshidratare. Aprovizionarea cu apa potabila se face din panza freatica a raului Tisa, prin Frontul de captare de la Craciunesti. Pomparea propriuzisa este foarte costisitoare, necesitand consumuri mari de energie electrica.

Factura rezultata din consumul zecilor de motoare de mare capacitate ajunge la 600 de milioane de lei pe luna. De la statia de pompare, apa este “urcata” in rezervorul de pe dealul Dobaies de unde, prin cadere libera, ajunge in reteaua orasului. Magistrala principala este uzata moral, fiind construita din tuburi de azbociment (material cancerigen, fie vorba intre noi). Reteaua, putreda, are pe alocuri vechimea de 40 de ani si provoaca pierderi (considerate acceptabile de normativul in vigoare) de 15-18%. Toate acestea se reflecta in pretul metrului cub de apa, care acum depaseste 4.000 mii de lei.

La judecata!

Directorul societatii ACATERM SA (furnizorul municipal de apa-canal), ing. Grigore Stet, ne-a informat ca sighetenii au acumulat o datorie de 16 miliarde lei, majoritatea debitorilor fiind persoane fizice (ale caror datorii cumuleaza 13 miliarde), la care se adauga muribunda societate CET Zona, cu doua miliarde, si Spitalul municipal, cu un miliard. Pentru recuperarea debitelor, au fost actionati pana acum in instanta 350 de cetateni rau-platnici, obtinandu-se tot atatea hotarari de executare silita. Din cauza pierderilor si a contorizarii partiale (doar 80% din blocuri au fost dotate, in 1993, cu apometre), desi se pompeaza la Craciunesti 500 de mii de metri cubi lunar, se factureaza la birourile societatii doar 300 de mii. Consiliul Local (care este unicul actionar al ACATERM SA) a decis, recent, alocarea sumei de 500 de milioane de lei pentru reinceperea contorizarii blocurilor. “Daca vor fi bani, actiunea va fi extinsa si la case, dar asta reprezinta un efort financiar total de 21 de miliarde de lei. Speram ca printr-un proiect finantat prin SAMTID si Asociatia judeteana ADIL sa se obtina aceasta suma, contorizarea urmand a se incheia efectiv peste cinci ani de zile”, a punctat inginerul Stet.

Masuri drastice

Deocamdata, datoriile totale ale Acaterm catre Electrica SA si bugetul de stat au ajuns la 9,5 miliarde de lei, asa ca s-a trecut la masuri drastice contra restantierilor. Incepand din data de 16 iulie, blocurile de locuinte cu mari datorii au inceput sa fie debransate de la apa potabila, la fel cum s-a intamplat si vara trecuta. Este vorba de de 22 de blocuri aflate pe strazile Al. Ivasiuc, Bogdan Voda, Constructorului, Cuza Voda, General Mociulschi, Independentei, Popa Lupu, Traian si Unirii. Cei mai mari rau-platnici sunt cei din blocurile 28 (cu un debit de 277 de milioane lei) si 27 (cu datorii de 200 milioane) din Unirii, apoi cei din imobilele A1, A2, A3, C2 si C10 din Bogdan Voda, cu peste 150 de milioane fiecare sau locatarii blocului R5 de pe Mociulschi, care au acumulat datorii totale de 225 de milioane lei. Toate aceste cladiri vor ramane debransate de la apa curenta, pana la clarificarea situatiei. Solutie de iesire din impas ar fi finalizarea barajului Runcu de pe valea Marei, din al carui lac de acumulare urmeaza a se realiza noua aductiune a apei la Sighet, in conditii mult mai avantajoase. Dar pentru terminarea lucrarilor barajului trebuie alocate 2.000 de miliarde de lei (aproximativ 65 de milioane de dolari), a declarat Alexandru Cosma, presedintele CJ. Pastrandu-se ritmul actual de finantare, inseamna ca Sighetul va mai rabda inca 20 de ani de sete, adapandu-se, scump si cu taraita, din apele raului Tisa.

Teofil IVANCIUC



* Schimbul de azi
Manastirea politica

In secolul al II-lea d.H. a avut loc romanizarea si crestinarea populatiei din Dacia. Tot atunci a inceput si monahismul de factura rasariteana. Adica au aparut calugarii. In anul 519 sunt mentionati primii calugari (scitii din Scythia Minor - Dobrogea de azi), iar prima Episcopie ar fi cea de la Tomis (secolul al IV-lea). Stiut fiind ca Episcopii se recrutau dintre calugari, acestea sunt dovezile primelor lor prezente pe teritoriul Romaniei de azi. Pe atunci, calugarii traiau, aidoma celor din Rasaritul crestin, in pesteri sau cariere de calcar. Cei care au ales sa-l slujeasca in acest fel pe Domnul nu aveau pretentii de lux. In secolul X, straduindu-se sa-i imite pe bazileii bizantini, voievozii ridicau manastiri si le populau cu calugari greci. De ce s-au facut manastiri? Pentru ca in afara functiilor cunoscute, aceste constructii, amplasate in puncte strategice, erau platite ca locuri de aparare in cazul unor invazii straine. In fruntea manastirii se afla un staret ales pe viata direct de domnitor, iar acesta il recompensa pe “dadatorul de functie vesnica” cu acordul pentru serviciul de aparare. Ca prima (deloc neglijabila), contul manastirii era inzestrat cu “venituri corespunzatoare pentru trebuinte proprii”. Ca intr-o economie de piata in stadiu incipient, voievodul (din buzunarul locuitorilor zonei) supralicita “serviciul facut”. Si nu putin. Manastirile aveau pamant, vii, prisaci, iazuri cu peste, mori, cereale, postavuri, alimente, scutiri de impozite si taxe vamale, dar si bani colectati periodic de la oameni. Viata calugarilor se imbunatatise considerabil. Era atat de bine “sa fi cast si cu sufletul la Dumnezeu”, incat foarte multi boieri ctitoreau manastiri si spre sfarsitul vietii se calugareau tocmai in lacasele ctitorite. Astazi, manastirile si bisericile isi redobandesc stralucirea. Si averile. Cu acceptul politicienilor (de cate ori n-ati auzit pomenite la slujbe, pe langa numele Domnului, si numele domnului politician X, Y sau Z) isi recapata si drepturile de odinioara. Astazi, Episcopii au “jeep-uri” si masini de lux care costa cat necesarul anual de hrana al unui azil de batrani. Vesmintele ornate la greu cu aur sfideaza saracia neamului. Ei “pun umarul” in campania electorala, propun amendamente la Constitutia tarii, primesc spre studiu si hotarare (!) referate despre probleme medicale, solicita colecte pentru Fondul Central Misionar (despre care nimeni, niciodata nu va afla amanunte privind suma totala si destinatia banilor) si “lista” ar putea continua. Mult.
P.S.: Ultimele informatii din interiorul Bisericii acrediteaza ideea ca in gigantica si ultraluxoasa catedrala care se va finaliza in Baia Mare (dupa ce va “inghiti” cateva sute de miliarde de lei din buzunarele maramuresenilor) vor fi adusi si... calugari! Unde sunt pesterile de altadata?

Catalin VISCHI



* Patronii cafe-barurilor de cartier au devenit
Proprietarii trotuarelor

Patronii au invatat de la politicieni ca legea este facuta sa fie incalcata. Mai ingeniosi din fire, patronii de mici café-baruri de cartier au inventat terasele ambulante. Acestea sunt “usor de manevrat” si, la nevoie, dispar ca si cum nici n-ar fi fost vreodata. Calitatea lor cea mai mare este ca sunt scutite de taxe. Motivul este banal. Nu sunt luate in evidenta. Micile terase transforma orasul intr-un iarmaroc, in care fiecare vinde ce poate si unde poate.

Terase inestetice impanzesc orasul. Patronii unor café-baruri de cartier uita ca trotuarul nu este proprietatea lor. Concurenta ii determina sa-si ademeneasca clientii. Decat sa practice preturi mai mici, prefera metode neortodoxe. Magazinele “Hofer” se aliniaza si ele la moda.

“Pastrati curatenia orasului!” O recomandare laudabila, dar cine o respecta? Legile sunt pentru fraieri. Noroc ca, nefiind inconjurati total de anarhie, “binele ilegalistilor” are un sfarsit. Amenda. Pentru a usura munca “organelor abilitate” (epuizate probabil de atata munca) GAZETA le da o mana de ajutor. Sunt situatii in care intre nerecomandabil si ilegal este doar o aruncatura de bat. Intr-o asemenea situatie sunt si micile terase de cartier, care cuprind de regula trei scaune, cu masuta aferenta, asezate direct pe trotuar.

“Ce muschii mei?”

Un exemplu poate fi un chiosc cat o cutie de chibrituri situat la intersectia bulevardului Decebal cu strada Dragos Voda, care apartine de A.F. Hozan. Omu’ s-a gandit, cu mintea odihnita, ca daca tot a dat caldura, sa scoata si el niste mese si cateva scaune acolo. Clientul nu poate sa-si bea cafeaua in sauna din interiorul minuscul, nu? S-apoi, nu-i “clientu’ nostru, stapanu’ nostru?” Ba! Pai? Problema e ca omul din poveste, nu s-a mai chinuit sa ceara cuiva aprobare (sau daca da, nu a primit). Asta nu a constituit insa o piedica. Si-a scos cu de la sine putere masutele pliante (d-ale pe care vand “volantii” loz in plic), a scris un bilet pe care l-a lipit de masuta cu scotch: “Pentru cafea” si trai, nenica! La aer curat “altfel te vede lumea”. Interesant e ca nu l-a vazut nici unul dintre reprezentantii institutiilor abilitate sa controleze legimitatea teraselor. Si, care-i problema? Doar si altii fac la fel. Cand canicula da semne ca explodeaza, cei de la “Kebap House” (tot de pe bulevardul Decebal) se gandesc sa-si scoata clientii la aer curat. Gest laudabil si de-o curtoazie normala. Problema e ca nici ei nu au autorizatie pentru terasa (ar fi si ridicol, deoarece “terasa improvizata” este asezata chiar in spatele unei statii de autobuz si ingreuneaza circulatia pietonilor). Lista ar putea continua cu “terasa” de pe strada Cosmonautilor (intre b-dul Traian si b-dul Bucuresti), langa complexul comercial “Center”, unde S.C “Jupiter” SRL are un café-bar deasupra caruia troneaza firma “Complexul Magnolia”. Cei de aici se comporta dupa sloganul: terasa noastra, trotuarul nostru. Probabil ca patronii considera ca o masa - doua scoase la aer, nu pot constitui o ilegalitate prea mare. Alt concurent la “trotuar luat cu japca” este barul “La Ionica” de pe strada Vasile Lucaciu (langa Spitalul de Boli Infectioase, Dermato-Venerice). Si acolo s-au scos mesele afara. O politica in interesul cetateanului, fiindca o bere bauta la aer curat, nu se compara cu una bauta in bar. Dar “politica” ii situeaza printre cei in ilegalitate. “Mini terasele” de cartier nu sunt pretentioase. Nu trebuie tinute la vedere cand vin inspectorii, nu trebuie acoperite cand ploua si, cel mai important, dispar la nevoie. La acest capitol al situatiilor nerecomandabile-interzise pot fi incluse si magazinele “Hoffer”. Mai exact, mesele inscriptionate cu Coca-Cola, asezate in fata magazinului pe trotuar, la care se poate consuma cafea ca la o terasa veritabila (si, la miez de noapte, ti se mai deschide chiar cate-o bere-doua-trei, ca “tot nu vede nimeni”) . Cum nu sunt terase, nici de autorizatie nu poate fi vorba. Acestea sunt doar cateva din situatiile in care “terase ambulante” isi fac aparitia pe trotuarele orasului. GAZETA a verificat doar cateva dintre cele care i-au iesit in cale. Conform datelor furnizate de Primaria Baia Mare, firmele de mai sus nu au solicitat autorizatie pentru terasa pana la data de 4 iulie 2003. Patronii ar trebui sa fie constienti ca transforma orasul intr-un iarmaroc. Poate ca o amenda le-ar improspata memoria si le-ar aminti ca trotuarele din fata magazinelor nu sunt proprietatea lor.

Mihaela MIHALEA



* Copiilor “li se recomanda” sa nu se joace in curtea scolii!
Terenul de joaca e al profesorilor?

Nu avem locuri de joaca. O problema lipsita de importanta pentru cei mari. Cei mai afectati de aceasta lipsa sunt copiii mai mari, de 10-11 ani, care prefera sportul, iar parculetele nu le pot asigura spatiul necesar. O alternativa a pustilor ar fi curtea scolii. Se pare, insa, ca profesorii au inchis curtea cu un lacat invizibil. Ei nu interzic copilului sa intre in curte, dar ii recomanda sa nu intre. Daca privim curtile goale, ne dam seama ca mesajul a fost receptat.

Lipsa locurilor de joaca este mai evidenta in timpul vacantei. Plictisiti de desene animate, televizor si computer, copiii ar iesi la joaca. Dar unde? Locurile de joaca sunt o raritate. Pentru cei care vor sa joace fotbal sau baschet, curtea scolii ramane singura optiune. Primesc, insa, din partea profesorilor, recomandarea sa... nu intre in curte.

A venit mult asteptata vacanta! Timpul pentru joaca e nelimitat, adica “la dispozitia copiilor”. Scapati de grija temelor si notelor, pustii pot zburda linistiti de dimineata pana seara. Singura problema care le umbreste fericirea este inexistenta locurilor de joaca.

Un leagan ca o oaza

Locurile de joaca din Baia Mare pot fi numarate pe degetele unei mani. Cu toata pacienta, in timpul “contabilizarii” acestora am ajuns la concluzia ca a fost atinsa cota alarmanta a insuficientei. Cauza? Indiferenta celor mari. In Baia Mare, un leagan este la fel de rar ca oazele sahariene. Platoul de la Mara si Parcul Municipal sunt doua locuri din putinele trecute in intinerariul picilor. Fiindca parintii nu au timp sa-i insoteasca, in lipsa de bunici autohtoni, cei mici se multumesc cu trotuarul din fata blocului. De regula, de aici sunt izgoniti de locatarii care nu suporta galagia si-i indruma "dragut" sa-si caute alte locuri de joaca. Pe langa toate acestea, copiii care se joaca in mijlocul strazii sunt predispusi accidentelor de circulatie. In urma cu doua saptamani, pe strada Barbu Delavrancea, un copil de 11 ani care a fugit dupa o minge ajunsa in strada a fost accidentat de o masina (din fericire, nu foarte grav). Probabil vina apartine copiilor care nu se joaca in inexistentele locuri amenajate. Sau nu e asa, domnilor de la Primarie si Inspectoratul Scolar? Identificarea locurilor de joaca ramane dificila. Lipsa lor o simt si copiii de patru-cinci ani, dar mai ales cei mai mari, care prefera jocurile interactive. Pentru cei care-au depasit varsta gradinitei, leaganul e la fel de inutil ca pentru un matur. Pustii de 9-10 ani prefera sa joace fotbal sau baschet. Singura lor alternativa sunt scolile. In curtea scolii este loc suficient, sunt porti, amenajari si sunt la adapost si de accidente.

Se roade asfaltul?

In conditiile in care curtile scolilor reprezinta singura alternativa a pustilor, e curios faptul ca acestea sunt pustii. Prefera copiii de azi sa stea acasa? Sau intrarea in curtea scolii nu le este permisa (asa cum au declarat mai multi parinti)? In mod normal, profesorii si directorii nu pot interzice copiilor sa intre in curtea scolii. Dar cate nu sunt legale si, totusi, se intampla? Desi fiecare scoala trebuie sa aiba un profesor de serviciu (in atributiunile caruia ar trebui sa fie inclusa si supravegherea copiilor care se joaca in curtea scolii), se pare ca e mai comoda “cafeluta” la umbra cancelariei. Norocul lor este ca atributiile pe perioada vacantei tin de regulamentul intern. Surse din Inspectoratul Scolar Judetean ne-au informat ca atributiile profesorului de serviciu sunt stabilite de directiune. In concluzie, ei sunt cei in masura sa aleaga intre supravegherea copiilor si o siesta pe coridoare. Scoala Generala cu clasele I-VIII “Lucian Blaga” este un exemplu in care aparentele ofera incertitudini. Locuitorii zonei sustin ca pustilor nu le este intotdeauna permisa intrarea in curtea scolii si ca in weekend curtea scolii e inchisa! Asta n-ar trebui sa fie o problema, doar si Banca Nationala e inchisa, nu-i asa? De la secretariatul scolii am primit informatia ca accesul copiilor este permis, dar ca “e recomandabil sa nu se joace acolo”. Cuvantul recomandare poate presupune multe si curtea scolii este pustie. “Recomandarile” celor de la “Lucian Blaga” sunt departe de a fi o situatie particulara. Priviti si celelalte scoli si licee.

Mihaela MIHALEA



* Cooperarea dintre profesionalism si competenta
Ramira mileniului III

Vechea intreprindere constructoare de masini si utilaje (IMUAS) s-a metamorfozat in una dintre cele mai valoroase si profesioniste societati din judet, S.C. Ramira S.A.. Vechile hale ale societatii sunt pe punctul de a fi aduse la standarde occidentale. In ele isi desfasoara activitatea peste 300 de angajati, dintre care multi sunt ingineri romani si francezi. Masini si utilaje de ultima generatie, tehnologie de varf, costuri minime si calitatea constituie caracteristicile firmei Ramira.

In cursul saptamanii trecute, GAZETA a fost in vizita la fabrica Ramira. Odinioara, o institutie in faliment, Ramira a facut progrese deosebite in urma contractului de colaborare cu firma Farman din Franta. In momentul de fata, Ramira isi pune mari sperante in viitor. Tehnologia de varf, calitatea utilajelor si masinilor si colectivul de munca sunt principalele atuuri.

Va mai aduceti aminte de IMUAS? Daca nu, va amintim ca era una dintre fabricile in care functionau utilaje de ultima generatie (de la unelte, freze, strunguri la accesorii pentru industria constructiilor de masini). Trist, dar dupa ’89, societatea a urmat un traseu economic devastator astfel incat, trei ani mai tarziu, intreprinderea nu mai avea activitate, fiind declarata in stare de faliment. Pana sa fie scoasa la licitatie, fabrica a fost a nimanui, utilajele au fost vandute pe bani de nimic sau au fost furate. Noua conducere a intreprinderii, actualmente S.C. Ramira S.A., s-a zbatut din rasputeri sa salveze “nimicul” ramas, cautand sa contacteze firme din lumea intreaga pentru a stabili contracte de colaborare. Intamplarea a facut ca, in urma cu trei ani de zile, conducerea de la S.C. Ramira S.A. sa ia primul contact cu firma franceza Farman. “Am trimis o suta de scrisori la diferite firme din lume cu care ne-am gandit ca am putea semna un contract de colaborare. Aveam potential, trebuia doar sa ne apucam de munca. Au urmat discutii cu doua firme, intre care si societatea franceza cu care colaboram in momentul de fata”, a declarat Dumitru Matei, patronul S.C. Ramira S.A. Cine s-ar fi gandit, in momentele dificile ale Ramirei, la un contract cu o firma de prestigiu mondial? Farman este unul dintre cei trei mari colaboratori ai firmei Renault. Multumita de ce a vazut in timpul vizitei in Baia Mare si de oferta societatii maramuresene, conducerea Farman a semnat contractul cu S.C. Ramira S.A. in vederea realizarii Proiectului “X90”. Ce inseamna “X90”? Este un proiect ambitios al investitorilor francezi in Romania, prin care se construiesc masini ce servesc la asamblarea noului model cu care Dacia-Renault Pitesti vrea sa iasa pe piata anul viitor.

Calitate si costuri minime

In momentul de fata, pentru Proiectul “X90” lucreaza aproximativ 90 de persoane, dintre care 40 sunt ingineri in constructii de masini si instalatii pentru fabricarea automobilelor (multi au fost si vor mai merge in Franta in vederea unor cursuri de specializare). Dintre acestia, 35 sunt ingineri francezi, cu contract pe perioada determinata, care lucreaza alaturi de romani, scopul lor fiind acela de a scoate pe piata masini-unelte competitive. Firma franceza (reprezentata de André Chapus) achizitioneaza masinile de la S.C. Ramira S.A, dupa care acestea le livreaza societatii Dacia - Renault din Pitesti. Favorabil este faptul ca valoarea exportului a crescut considerabil. Daca la inceputul contractului cu Farman Ramira exporta produse in valoare de 40.000 euro, la ora actuala, exporturile se ridica la peste 1.000.000 euro (aproximativ 2% din totalul exporturilor din Maramures). Daca pana acum s-a stabilit doar un contract intre partea romana si cea franceza, conducerea de la S.C. Ramira informeza despre intentia de a semna, in perioada urmatoare, un nou contract cu firma Renault, iar pana in 2005, cu firma Peugeot din Franta. Exista premise pentru renasterea acestei activitati, a constructiilor de masini. Cei care-si amintesc de vechea IMUAS, au parte de un nou inceput: Ramira mileniului III.



* Premiera nationala in Baia Mare
“Explozie” la mici din pasare

La mijlocul saptamanii trecute, pe terasa de la AV Perla, AVIMAR Baia Mare a lansat pe piata baimareana o noua paleta de preparate de carmangerie, pe baza de carne de pasare. Noutatea survine din lansarea, in premiera nationala pe piata romaneasca, a pastei de mici din carne de pasare. Retetele sunt proprii si produsele, intr-o gama foarte diversificata, incepand de la specialitati din carne de pasare (pulpe, tacam, piept etc) si terminand cu cremwursti sau carnati afumati, sunt toate din carne de pasare. Se folosesc ingredientele firmei germane VAN HEES, numarul 1 in Europa in productia de acest gen. “Suntem singura societate din tara care producem si distribuim pasta de mici din carne de pui. Eu sunt stabilit de multi ani in Olanda. Ideea scoaterii pe piata a acestor produse ne-a venit dupa ce am facut un studiu de piata in Baia Mare si am ajuns la concluzia ca baimarenii sunt de usturoi si prefera mancarea din carne de pui. Nu este nici o gluma! In Baia Mare am gasit foarte multa intelegere si ajutor. Heinrich Schorsch este un om cu care am o colaborare deosebita si este de un real ajutor. Fara sprijinul lui, nu puteam face nimic. Preturile produselor noastre sunt in functie de buzunarul fiecarui baimarean. Sunt preturi pentru patroni cu buzunarul plin, dar si pentru varstnici si someri. Vrem sa ii multumim pe fiecare”, a spus Traian Damsa, directorul economic al firmei baimarene, singurul specialist din Romania in productia de mici din carne de pasare. Principalul actionar al firmei baimarene este Heinrich Schorsch, fostul patron al echipei FC Baia Mare. “Neamtul” a oferit preparate din carne de pasare tuturor celor care au fost pe terasa de la AV Perla. Glumind, Heinrich Schorsch a spus pe un ton foarte ferm: “Cine nu mananca, trebuie sa plateasca! De aici, toata lumea trebuie sa mearga cu burta plina. Gainile nu zboara, dar se mananca”.

Ioan PETRUSAN



* Coltu’ meu
Ilustrata din Borsa

Borsa, orasul turistilor veniti la odihna, a ramas o amintire precum o ilustrata in albumul cu frumuseti maramuresene. Borsa este orasul celor plecati la munca in Italia, a celor 1001 de gatere, orasul muntilor fara paduri. Borsa este un oras sarac. In doi-trei ani si mineritul de aici va deveni subiect de povestioare spuse la gura sobei. In Borsa nu este gaz si nici sperante ca va fi curand. Peste 5000 de copii nu vor mai astepta cu teama-n suflet iesirea tatilor din “sut”. Cine nu are in familie un miner, nu va intelege drama celor din Borsa. Cu toate acestea, in orasul care nu mai este ce a fost vezi lucruri uimitoare. Masini luxoase de zeci de mii de dolari, vile ridicate unde te astepti mai putin, o prosperitate nefireasca pentru un oras ce sta sa moara. In parcarea din centru se “fac si se desfac” toate cele. Aici afli ultimele noutati, aici baronii lemnului taiat ilegal isi regleaza afacerile, aici se sta la taclale. Un strain de aceste locuri nu isi da seama ca intrarea lui in oras este deja un fapt cunoscut in centru. Daca esti un simplu trecator prin zona, devii neinteresant, daca ai vreo treaba ce ar putea tulbura linistea celor care conduc economic orasul, esti filat dupa metode consacrate in filme. Povesti adevarate din orasul ce se zbate sa iasa din uitarea nemeritata. Gavrila Grec, primarul PSD, refuza o astfel de descriere. El spune ca sunt fantezii jurnalistice, povesti spuse de cititorii de romane politiste. Grec se pregateste pentru un nou mandat de edil-sef. Nu stiu daca horinca ce o produce pe langa casa are o destinatie electorala. Nu stiu, dar lumea barfeste. Iar mafia lemnului de acolo a inceput sa se agite. Grec are un contracandidat ce ar putea strica socotelile multora. Am fost intrebat de ce sunt de partea lui Mihali, candidatul PD la Primarie si presedintele celebrului Composesorat. Intrebarea este de-o naivitate dezarmanta, mai ales ca a venit din partea unui politist. Daca Mihali si Albu sunt singurii infractori din Borsa, cum se zice, daca ei au jefuit padurile ramase amintire (tehnic, nu se poate ca doar doi oameni sa faca un asemenea prapad), daca Politia ce ii ancheteaza zilele acestea a gasit “raul” ce macina Borsa, trebuie sa ne ridicam palaria. Domnilor, ati rapus coruptia din Borsa! Dar cum ramane cu imbogatitii peste noapte? Pe ei cine ii ancheteaza? Sau este doar o miza politica la mijloc? Intrebari retorice pentru cei ce-si fac veacul in parcarea din centrul orasului si se plimba cu “gipul” de zeci de mii de dolari.

Nicolae TEREMTUS



* Alege-ti PRIMARUL!