SOCIAL-ECONOMIC

* Se incalca legea, handicapatii sunt discriminati!
Obligatoriile rampe inexistente

* Stupizenii legislative: prin AJOFM poti deveni
Dresor de canguri

* Sighetenii dintr-un bloc de locuinte urmeaza sa fie evacuati
Expulzarea din infern

* Obligativitatea taxei radio-tv intre abuz si batjocura
Victorie impotriva TVR!

* Radiografia unui eveniment
Zambetul invingatorului

* Guvernul isi bate joc de profesorii suplinitori
Cobai necalificati

* Schimbul de azi
Antena unu(1)i “cult”

* Coltu’ meu
Primari si primari

* Interviurile GAZETEI: azi, Elena Pop, Presedinte-Director General AC HELCOR
Calea spre perfectiune

* ALEGE-TI PRIMARUL!

* Se incalca legea, handicapatii sunt discriminati!
Obligatoriile rampe inexistente

Discriminarea persoanelor cu handicap nu e vorba-n vant. Institutiile publice incalca legea. Conform Constitutiei si Declaratiei Internationale a Drepturilor Omului, toti oamenii au drepturi egale. Asa spune legea, dar realitatea este alta. Persoanele cu handicap nu beneficiaza de drepturi egale cu ceilalti oameni, desi in Romania este in vigoare o lege de protectie a persoanelor cu handicap. Nimeni nu raspunde pentru incalcarea legii, iar amenzi n-a primit nimeni.

V-ati intrebat cum reuseste o persoana cu handicap sa se integreze in societate? Aparent, soarta lor e in mainile autoritatilor. Acestea au dat o lege privind protectia speciala a persoanelor cu handicap. Asa cum se intampla la noi, legea nu e respectata. Cui ii pasa?

Conform legii, persoanele cu handicap beneficiaza de diferite facilitati. Institutiile publice sunt obligate sa-si amenajeze spatiile, astfel incat persoanele cu handicap sa aiba acces. Doar cateva institutii publice au tinut cont si au respectat legea, dar nu in totalitate.

Legea formala

Conform articolului 14 din legea 519/2002, pana in 31 decembrie 2002, Romtelecom trebuia sa amenajeze toate telefoanele publice pentru ca si persoanele cu handicap sa aiba acces la ele. Din totalul de telefoane publice din Maramures, doar 13 (dintre care 9 in Baia Mare) respecta prevederile legii. Nu mai vorbim de alte lucruri de care sunt privati acesti oameni. In fiecare oras trebuiau amenajate strazi speciale pentru persoanele handicapate. "Conform statisticilor, in Baia Mare, din totalul de 335 de strazi, doar una este amenajata special pentru handicapati! La capitolul parcari, situatia e buna. Toate cele 22 de parcari sunt amenajate, rezervate si semnalizate prin semnul international", a declarat Cornelica Ilea, director in cadrul Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap din Maramures. Pentru conducatorii auto care nu stiu, GAZETA ii informeaza ca parcarea altor mijloace de transport pe acele locuri este interzisa. Contrar parerii autoritatilor, si persoanele cu handicap trebuie sa se deplaseze la unele institutii. Cine nu si-ar dori sa vada o competitie sportiva, ori un film sau sa imprumute o carte de la biblioteca? Dar cum poate o persoana in carucior sa urce scarile? Conform legii, fiecare institutie publica trebuie sa aiba o rampa de acces pentru persoanele handicapate.

Rampe speciale

Doar 19 institutii publice din cele 188 existente in Maramures sunt amenajate conform legii (Bank Post, Universitatea de Nord, sediile renovate ale oficiilor postale etc). Insa exista institutii, precum Tribunalul Maramures, care desi are rampa pentru handicapati aceasta este inchisa cu lanturi si lacate! Respectati justele decizii ale Justitiei. Conform legii, cladirile publice in constructie vor fi autorizate numai in conditiile respectarii normelor in domeniu. Cum se face ca Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu" a primit autorizatie, chiar daca nu are prevazute respectivele rampe? Cum vor putea persoanele cu handicap sa acceada in cladire? Si va mai spunem cateva institutii care se afla in aceeasi situatie: Cinematograful Dacia, Teatrul Municipal, Prefectura judetului (tocmai unde se afla sediul Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap!), Politia Municipiului Baia Mare, Inspectoratul judetean de Politie, Sala Sporturilor, Bazinul de inot, Casa de Cultura a Sindicatelor, toate liceele si cate altele. Acestea sunt doar cateva din prevederile legii care nu au fost respectate. Dar se pare ca nimanui nu-i pasa de acesti oameni. De amenzi contraventionale, nici poveste.

Lege pentru nimeni!

“Cladirile institutiilor publice, culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, locuintele construite din fonduri publice, mijloacele de transport in comun, telefoanele publice, precum si caile de acces vor fi amenajate astfel incat sa permita accesul neingradit al persoanelor cu handicap. (...) nerespectarea dispozitiilor de mai sus se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.” (spicuiri din Legea 519/2002).

Gabriela VALEAN



* Stupizenii legislative: prin AJOFM poti deveni
Dresor de canguri

Brambureala din sistemul legislativ din Romania creeaza, de multe ori, situatii demne de filmele cu Charlot. Pentru ca e greu de crezut ca parlamentarii sunt platiti pentru a crea buna dispozitie a populatiei, cel mai probabil, rezultatul e generat de nepasare sau incompetenta. Ridicarea mainii in momentul trezirii neasteptate din atipire, doar pentru ca “vecinii” stau cu mainile ridicate, se numeste imitare si este specifica maimutelor. Dar acestea nu au salariu de parlamentar. Nu inca.

Legi inaplicabile, ordonante gratuite, pe scurt, legislatia din Romania. In ceata plutesc si modalitatile de calificare profesionala. Conform legii, pentru a-si practica meseria, un cosar are de nevoie de atestat. Partea buna este ca poate solicita AJOFM-ului inscrierea la un curs de calificare. Dar cine-i preda cosarului meseria? Dar de profesori de dresori de canguri, ati auzit? Ei bine, e posibil. Orice. Suntem in Romania.

Unde-i lege nu-i tocmeala. Asa ca guvernul s-a gandit sa clarifice situatia persoanelor care desfasoara activitati economice. Clarificarea este in conformitate cu incalceala legislatiei nationale. In octombrie 2002, a intrat in vigoare Legea 507, privind calificarea profesionala. Conform legii, se cer copii de pe documente care atesta calificarea profesionala a persoanei fizice. Adevarata problema se iveste in cazul meseriilor pe cale de disparitie. Astfel de categorii sunt cosarii, fantanarii, sobarii, cei care confectioneaza cruci din mozaic, autorii diferitelor obiecte decorative din materiale refolosibile etc.

Drepturile tale

Cei care nu au atestate, au dreptul la cursuri de calificare. “Se pot initia cursuri de calificare profesionala la cererea persoanelor interesate sau la cererea anumitor angajatori. Pentru un curs de formare profesionala se cere un numar minim de solicitanti, prevazut de lege. Este nevoie de minim 5 cursanti dar, de regula, o grupa are 15 cursanti (din cauza costurilor prea mari). Apoi, se stabileste curricula din care face parte. Daca in codul ocupatiilor din Romania nu exista calificarea si solicitarile sunt intr-adevar serioase (cine decide? – n.red.), se pot face demersuri pentru a fi trecuta”, a spus Dana Mihu, din cadrul AJOFM Maramures. Taxa este modica, iar cursurile sunt finalizate cu un examen, vizat de expertul desemnat. La sfarsitul pregatirii se elibereaza o foaie matricola avizata de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si de Ministerul Educatiei si Cercetarii. Aceasta “matricola” este valabila pe viata, atestand calificarea intr-un anumit domeniu. Adevarata problema este gasirea profesorilor. Deocamdata, nu exista persoane calificate care sa sustina astfel de cursuri (de fantanari, cosari etc). Aici legea nu spune nimic. Dar asta nu e problema guvernantilor. Treaba lor e sa dea legi.

Incalceala baimareana

In Baia Mare exista trei cosari autorizati, care lucreaza in cadrul serviciului oferit de Consiliul Local, dar nici acestia nu sunt atestati. “Nu am atestat, am facut calificare la locul de munca. Oricum, noi suntem mai legali decat ei (cei care nu lucreaza in cadrul serviciului public – n.red.)”, a incearcat cosarul Zoltan Boczai sa clarifice situatia. Conform legii, este nevoie de o calificare pe care, deocamdata, nu o are nimeni. Daca ar intra in legalitate toti cosarii, poate ar functiona si principiul concurentei, care ar mai reduce preturile. Acum, cosarii autorizati percep o taxa de 100.000 de lei pentru un curatat de cos de fum si 175.000 pentru unul de gaz. Fiindca sunt doar trei cosari, cei care doresc urgentarea lucrarii trebuie sa plateasca o taxa suplimentara de 100.000 de lei. Pe langa tarife, mai este loc si de atentii (care, din declaratiile celor “patiti”, se ridica tot la 100.000 de lei). Desi sunt meserii traditionale, se pare ca se impaca destul de bine cu inflatia si ceata legislativa. Azi e cam greu sa practici o meserie “mai putin obisnuita”. Sau, ca sa fim mai corecti, e greu sa o practici in legalitate, fara teama ca vine “Fiscul” peste tine. Fiind vorba de bani care intra in buget, legea e foarte clara: “Se sanctioneaza conform prevederilor legale: exercitarea de catre persoanele fizice sau asociatiile familiale de activitati economice fara autorizatie emisa in conditiile legii, fapta ce constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale.” Revenind la lege, GAZETA s-a gandit sa profite de zapaceala legiuitorului in privinta cursurilor de calificare. Vrem sa ne specializam in... dresajul cangurilor! Indeplinim toate conditiile cerute. Suntem peste 15 solicitanti si cererea este serioasa. Rugam AJOFM sa caute profesor.

Mihaela MIHALEA



* Sighetenii dintr-un bloc de locuinte urmeaza sa fie evacuati
Expulzarea din infern

Un bloc de garsoniere din Sighetu Marmatiei urmeaza sa fie evacuat de proprietar, Societatea Comerciala Consim SA. Cele 78 de familii, totalizand aproximativ 170 de persoane, dintre care 41 sunt copii, vor fi silite a pleca in bejenie unde vor vedea cu ochii, pentru ca administratia locala a Sighetului nu are posibilitatea sa le ofere nici o alternativa la schimb. Oamenii au fost anuntati de doi ani de zile ca vor trebui sa paraseasca locuintele, dar nu au unde sa se duca.

In cartierul Al. Ivasiuc din Sighet, blocul nr. 3 a fost construit pe vremea socialismului ca si camin de nefamilisti pentru angajatii Trustului de Constructii. Intreprinderea s-a transformat ulterior in SC Consim SA. In ultimii 13 ani, muncitorii trustului si-au gasit alte culcusuri, locul lor fiind luat de cetateni aflati intr-o stare precara.

Locuitorii garsonierelor din blocul nr 3 au transformat blocul cu pricina intr-o cloaca infecta. Multi venetici s-au infiltrat acolo, sositi din alte localitati. Printre cei care se incadreaza la limita interlopa se afla si oameni seriosi si muncitori, dar care sunt nevoiti, in lipsa alternativelor, sa locuiasca in infern. In urma cu doi ani, conducerea Consim a decis sistarea prelungirii contractelor de inchiriere a garsonierelor si reabilitarea integrala a imobilului. Locatarii au fost anuntati si sfatuiti sa se mute. Un prim termen de evacuare s-a dat anul trecut, urmat de un altul in aprilie si inca unul pe 17 iunie 2003. Dar cei mai multi nu au unde sa se duca si au ramas. Pentru a fi determinati sa plece, la inceputul lunii iunie le-a fost taiat curentul electric, iar in 16 iunie a fost intrerupta definitiv apa. In beciurile imobilului dejectiile au ajuns la grosimea de un metru. Cine poate locui intr-un asemenea loc? Iata cativa dintre locatarii care inca domiciliaza in iad.

Locatarii

Varga Silvia a dat 6,5 milioane lei, fara contract sau chitanta, si a primit o garsoniera. Cui i-a dat spaga? Unui oarecare Godja, administrator al cladirii, fost angajat al Consim SA, despre care directorul Consim sustine ca l-a dat afara. Godja e invinuit ca foloseste caminul pe post de hotel, inchiriind camere cu noaptea si comportandu-se ca un proprietar. El ar fi incasat regulat “chiria” (care nu e prinsa in evidentele societatii, pentru ca de peste un an nu mai exista contracte de inchiriere). “Taxa” a insemnat 250.000 lei pe luna (care inmultiti cu 78 de garsoniere, rezulta un bacsis frumos). Insa banii sunt grei, pentru ca in bloc nu exista nici macar toalete, ci doar cate o “baie” devastata pe fiecare nivel. Craiovean Ileana are 58 de ani. Si-a platit din pensie darile la zi. Ar vrea sa moara in sordida garsoniera, este foarte bolnava, umbla cu punga de medicamente dupa ea. Osan Florentina are trei copii si e artagoasa foc: “In iarna au venit politistii si ne-au amendat ca nu avem viza de flotant pe buletin. Dar nu putem avea, pentru ca nu ni s-au facut contracte. De opt ani locuiesc acolo, si am avut contract in regula”. Ildiko Maria are opt copii, cazati intr-o garsoniera de 25 de metri patrati. Vrea sa ramana cu orice pret in bloc, nu are unde sa se duca, decat in strada. Familia R., se afla intr-o situatie speciala. Casa lor a fost incendiata acum cativa ani, supravietuind trei copii si tatal lor. Fetita N.R., in varsta de 12 ani, a fost depistata in anul 1996 ca fiind HIV seropozitiva. Tatal ei sustine ca a contactat virusul la spitalul din Baia Mare, unde s-a tratat de o banala bronsita. Invata bine si a absolvit acum doar clasa I, la o scoala cu program normal din oras.

Fara solutii

“Nu putem sa intervenim in treburile unei societati. Blocul respectiv este al firmei Consim. Am avut discutii si cu locatarii inainte de Rusalii. Ei nu si-au platit apa consumata, in valoare de 100 milioane lei, nici curentul electric. Le-am zis: Au avut grupuri sociale comune, dar au distrus totul. Nu stiu care va fi solutia. E treaba lor unde se vor muta, au fost atentionati inca de acum doi ani, iar primaria nu are ce le oferi. Vad ce probleme avem la blocul 2, care e al primariei (cel poreclit “NATO”, n. red.). Am investit acolo, in 2000, peste 86 de milioane si curatenia a tinut cateva zile. Am vorbit si cu ministrul Miron Mitrea despre aceste blocuri”, a spus Eugenia Godja, primarul Sighetului. Vasile Muresan, managerul SC Consim SA: “Le-am dat termen cu doi ani in urma sa plece. I-am subventionat destul, e dezastru, nu putem sa le platim apa si curentul si ei sa distruga tot. Nu avem alta solutie, firma n-are bani, blocul va intra in reparatii capitale. Practic, in afara peretilor n-a mai ramas acolo nimic intreg.” Situatia e tragica. Cei 170 de cetateni nu pot fi scosi in strada, dar nici in bloc nu au cum sa ramana. Fiecare are dreptatea lui. Problema e ca in Sighet nu exista spatii locuibile neocupate unde ar putea fi stramutati macar temporar.

Teofil IVANCIUC



* Obligativitatea taxei radio-tv intre abuz si batjocura
Victorie impotriva TVR!

Plata taxei radio-tv. Cozi infernale, stres si nervi intinsi la maxim. Obligativitatea platii taxei radio-tv i-a determinat pe oameni sa stea la randurile fara capat. Bataia de joc continua. “Contribuabilul” trebuia reobisnuit, incet-incet, cu vremea teroarei rosii. Oamenilor nu le-a ramas decat sa-si dea ultimii banuti, chiar daca multi nu au beneficiat de radio ori televizor, altfel erau decuplati de la reteaua nationala de energie electrica. Decat fara lumina, mai bine…

In urma cu sase luni, Guvernul Romaniei a impus tuturor cetatenilor obligativitatea achitarii taxei pentru radiodifuziune si televiziune. Un abuz strigator la cer, pe care “puterea” l-a aprobat ca o ultima solutie de a ostoi setea de buget a televiziunii-bugetare. Oameni care nu aveau televizor, nevazatori, administratori care plateau “pentru programul TVR” de pe casa scarii, tarani care plateau pentru vacile din grajd, au fost furati “cu legea-n mana”. Toate pentru o campanie de vis a partidului de guvernamant. Cosmarul a luat sfarsit.

Ordonanta 18/2003, privind obligativitatea platii taxei radio-tv, se referea la "toate persoanele fizice si juridice cu domiciliul, respectiv sediul, in Romania", cu alte cuvinte, chiar si la cei care nu detineau aparat de radio sau televizor. Incepand din ianuarie 2003, abonatii Electrica au fost constransi sa plateasca intre 15.000 si 400.000 lei-taxa radio, respectiv intre 44.000 lei si 400.000 lei-taxa tv. Panica s-a starnit o data cu emiterea facturilor de curent pe lunile mai-iunie, in care au fost cuprinse taxele radio-tv aferente primelor patru luni ale anului. Multi au incercat sa primeasca scutiri, dar in zadar. Acestea nu se acordau decat anumitor categorii, prevazute in normative: pensionarii agricultori, veteranii de razboi si vaduvele acestora etc. S-au consemnat si cazuri abe rante, in care taxa radio-tv a fost impusa si pentru contoarele localizate in spatii unde sigur nu exista televizoare sau radiouri (grajduri, de exemplu!).

La tribunal, birjari!

Dupa multe luni de nervi si stres, joia trecuta, Curtea Constitutionala a respins Ordonanta Guvernului cu privire la obligativitatea platii taxei radio-tv. Legea de aprobare a ordonantei 18/2003 a fost atacata de un grup de 53 de deputati PD si PNL, acestia reprosand legiferarea de catre Guvern a domeniului taxelor radio-tv (ce revine unei legi organice) si absenta cvorumului cerut de Constitutie. Potrivit Curtii Constitutionale, emiterea de catre Guvern a Ordonantei "s-a facut prin depasirea limitelor abilitarii, reglementandu-se, prin ordonanta, un domeniu rezervat legii organice". Prin urmare, Curtea Constitutionala a conchis ca "Legea privind adoptarea Ordonantei Guvernului nr. 18/2003, adoptata de Camera Deputatilor si de Senat, la data de 26 iunie a.c., nu poate fi promulgata de Presedintele Romaniei, urmand sa fie trimisa Parlamentului spre reexaminare". In cazul in care legea va fi adoptata in acelasi format, votata de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere, obiectia de neconstitutionalitate va fi inlaturata, iar promulgarea va deveni obligatorie.

Unde-s banii?

Lucruri murdare si neclare. Ce se va intampla, pana la rediscutarea legii in Parlament, cu cei care au platit deja taxa radio-tv, in baza unei ordonante neconstitutionale? “Guvernul va reveni asupra ordonantei privind taxa radio-TV intrucat aceasta a fost nemultumitoare pentru populatia Romaniei. Din motive independente, Curtea Constitutionala a ajuns la o concluzie similara. Guvernul va respecta decizia Curtii Constitutionale, urmand sa se revina la formula anterioara de plata”, a declarat pentru Rompres, Despina Neagoe, purtatorul de cuvant al Executivului. La nivel local, conducerea S.C. Electrica S.A. este pasiva si sta in expectativa. “Deocamdata, n-am primit nici o directiva. Noi suntem cei care incasam. Cei care beneficiaza de aceste taxe stiu mai bine. Cand ti se da o sarcina, trebuie indeplinita. Noi doar am urmat sarcinile”, a declarat Radu Lupan, director S.C. Electrica S.A. Sucursala Baia Mare. Asadar, sesizand enormitatea, Guvernul a revenit. Doar e an preelectoral. In schimb, cei care au ingrosat bugetul mastodontului TVR au ramas deocamdata cu banii dati. “Reperati onoarea guvernului”, conu’ Nastase, ca nu se face. Zau asa!



* Radiografia unui eveniment
Zambetul invingatorului

Vrei sa vorbesti in strainatate si esti mereu cu ochii pe ceas de teama sa nu faci infarct cand vine factura telefonica? Te scoate din minti calitatea slaba a sunetului si vesnicele intreruperi? Ei bine, serviciul de telefonie fixa rds.TEL te asigura ca scapi de toate bataile de cap. Preturi acceptabile, calitate impecabila a sunetului, existenta mai multor variante de conectare in functie de marimea traficului telefonic, bonusurile sunt doar cateva din avantajele oferite de RDS.

La multi ani, RDS Baia Mare! Copilul baimarean al liderului in furnizarea serviciilor de comunicatie si transmisii de date din Romania a avut saptamana trecuta o importanta aniversare. “Pustiul” a crescut in doi ani cat altii in zece, dovada fiind cei peste 800 de clienti ai filialei care au tinut sa marcheze evenimentul cum se cuvine. Sarbatoritul a folosit evenimentul pentru a lansa o noua provocare: noul serviciu de telefonie fixa. Disponibil deocamdata doar pentru convorbirile internationale, firma promite ca pana la sfarsitul anului vom putea comunica interurban si urban. Bazata pe o retea de fibra optica, cea mai rapida si mai sigura infrastructura de comunicare, reteaua are peste 3000 de km functionali dintr-un proiect de 4200 de km, ce va fi finalizat la sfarsitul anului 2004. Peste 100 de invitati de la circa 60-70 de firme partenere sau institutii publice s-au strans in 9 iulie pentru a sarbatori cum se cuvine aniversarea RDS Baia Mare. Intalnirea s-a dorit a fi mai putin formala, ca o discutie intre prieteni interesati de aceleasi subiecte, insa cei prezenti au tinut sa onoreze gazda, arborand tinute destul de protocolare. “In viitor, ne-am gandit sa organizam aceste intalniri sub pretextul unor mini-intreceri sportive, de pescuit sau schi, de exemplu, sau sub forma unor picnicuri, unde cei prezenti sa se simta mai in largul lor. Tinem sa renuntam la formalism si la cravate, atmosfera sa fie destinsa pentru o comunicare directa si usoara. Intalnirea de anul acesta s-a desfasurat mult mai bine decat cea anterioara, mai ales ca eram lipsiti de emotiile debutului”, a declarat Flaviu Balint, directorul filialei RDS Baia Mare. La sfarsitul prezentarii temelor propuse, RDS a pus la dispozitia invitatilor zece telefoane care sa satisfaca orice curiozitate legata de noul serviciu oferit. Toti cei care au incercat telefonia RDS au fost placut impresionati de calitatea sunetului, efectuandu-se 213 minute de convorbiri, din care 96 de minute cu SUA. Destinatiile apelate au fost diverse, de la tari europene pana in Australia sau Canada. Judecand dupa zambetele largi arborate de cei ce au testat noul serviciu, se poate spune ca RDS a dat din nou lovitura si rds.TEL va fi un succes. Partea cea mai spectaculoasa a intalnirii a fost momentul testarii telefoniei, ceea ce confirma inca o data ca publicul asteapta de multa vreme diversificarea solutiilor si eliminarea monopolului telefoniei fixe.

Lavinia COTARCEA



* Guvernul isi bate joc de profesorii suplinitori
Cobai necalificati

Presedintele Ion Iliescu s-a exprimat foarte explicit la discursul rostit cu ocazia inceperii anului scolar 2002-2003. Invatamantul se doreste un domeniu prioritar, care va da valorile Romaniei de maine. Se asteapta rezultate. Cum vor veni acestea nu putem sti, din moment ce salarizarea profesorilor necalificati este putin peste limita venitului minim garantat. Guvernul nu va mai plati suplinitorii necalificati pe perioada verii, lasand scolile fara personal.

Incepand cu acest an scolar, Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC) a decis ca nu este cazul sa imprastie banii pe “nimicuri” si a incercat reducerea cheltuielilor. Pe post de cobai sunt profesorii suplinitori, care nu vor mai fi platiti pe perioada verii, asa cum sunt ceilalti.

Nevoile sunt aceleasi atat pentru burta profesorilor titulari, cat si pentru cea a profesorilor suplinitori (un numar destul de mare, in special in mediul rural). Ambele categorii se prajesc la fel sub dogoarea soarelui verii, dintr-un motiv obiectiv. Elevii sunt in vacanta. Neavand “obiectul muncii”, profesorii au intrat in concediu. Numai ca transpiratia nu e la fel pentru toti. Unii se racoresc din cele trei salarii date in avans pentru lunile de vara, ceilalti (care au avut parte de la fel de multe inspectii, planuri de lectii, elevi indisciplinati si mustruluieli de la centru) transpira cu nostalgia vremurilor cand "ministerul intelectualilor" nu ii lasa fara bani pe perioada verii. Peste 100 de profesori suplinitori necalificati (asa ni s-a spus in mod neoficial, pentru ca Inspectoratul Scolar nu are o statistica exacta!?!) nu vor beneficia pe perioada vacantei de salariu. De ce? Printr-o "inginerie", Ecaterina Andronescu, ex-ministru MEC, i-a angajat pe profesorii suplinitori din 15 septembrie pana in 15 iunie, ca pe sezonierii de la batutul nucilor! Pe perioada verii nu vor mai fi in scoli decat profesorii titulari. Ce se intampla insa in mediul rural, unde multe scoli abia daca au doi trei titulari, doar Andronescu stie. Foarte prevazatoarea ministra a MEC a sesizat, probabil, ca nu-i ajung banii pentru pliantele pe tema integrarii europene (artistic impodobite cu chipul sau luminos) si raspandite gratuit prin toate scolile. Pliante din banii cui? Sa nu ne amagim singuri, ai nostri, evident. Buzunarele profesorilor suplinitori necalificati au ramas goale, ca erau mai importante pliantele.

Asa le trebuie

"Situatia e fara precedent. Prin Ordinul 3215 al MEC, din 22 februarie 2002, care reglementeaza modul de salarizare al suplinitorilor necalificati si al pensionarilor din invatamant, se precizeaza ca acestia vor fi angajati pe o perioada determinata: 15 septembrie – 15 iunie. Pensionarii care au profesat in invatamant mai pot preda inca trei ani, in regim de cumul si plata cu ora. Aceasta e singura perioada care se trece in cartea de munca. Lor si suplinitorilor necalificati li se calculeaza 6 zile pe luna de concediu. Doar pentru acelea sunt platiti", a precizat Filip Pavel, purtatorul de cuvant al Inspectoratului Scolar Maramures. Cu alte cuvinte, categoriile de mai sus se vor alege cu echivalentul unui avans lunar (1,5 milioane lei), iar ceilalti profesori cu trei salarii, 12 – 15 milioane lei. Echitabil? O pozitie ciudata a avut Rodica Benga, liderul Sindicatului profesorilor Maramures, care a afirmat ca situatia e normala. "Este corect ca necalificatii sa nu primeasca mai mult. Noi nu incurajam munca necalificatilor. Un necalificat nu poate avea pretentiile unui titular", a conchis Benga. Daca nu incurajati suplinitorii (unii cu studii superioare, totusi), probabil ca pe viitor se va apela pentru catedrele de la sate la serviciile lui badea Ambrozie de la pasune, ca pe coclaurile pe care se cocoteaza necalificatii, nimeni nu se va titulariza vreodata. Ne autoadresam intrebarea: “Care e diferenta intre un profesor considerat necalificat, care preda noua ore de specialitate, si un titular, care preda 10 ore de specialitate (dar este platit ca si calificat si pentru restul catedrei). Raspunsul se traduce si printr-o diferenta la salarizare de peste 10 milioane lei. Unora li se pare normal. Ghiciti cui... A fost posibil, timp de zeci de ani, ca toti profesorii sa fie platiti pe perioada verii si doar acum s-a observat ce mare greseala s-a comis. Daca-i asa, cine a fost vinovat si cu cat a fost sanctionat? De data asta, nu e o intrebare autoadresata.

Ciprian DRAGOS



* Schimbul de azi
Antena unu(1)i “cult”

Romanii se impart in trei categorii. Cei care traiesc, cei care exista si cei care rezista. Judecand “cu aceeasi moneda”, cred ca Romania exista, asadar nu trebuie inventata. De acord, nu trebuie nici manipulata – aproape imposibil intr-un secol care-l urmeaza pe cel “al vitezei” si care, din ce in ce mai evident, nu poate fi numit altfel decat “al manipularii”. Masinatiunea pusa la cale de creiere luminate se foloseste de elemente din politica, mass media si... alte “structuri”. De ce exista manipulare? Simplu. Pana si actorilor le este mai usor sa joace avand un scenariu si un regizor bun. Ultima tentativa a avut loc la inceputul saptamanii trecute. Prima stire a celui mai cumparat cotidian acredita ideea ca avem un popor tamp, incult si cazut pe panta desuetului. Titlul “Lantul amintirilor mai tare ca finala Big Brother” doreste sa accentueze putinatatea neuronilor existenti in Romania. Un post de televiziune a scos de la naftalina, din dulapul cu molii, maneaua televizata. Filmele indiene raman principala arma de contraatac a celor care castiga razboiul ratingului duminical. Cat timp e vorba de o televiziune privata, modul in care se castiga audienta nu poate fi pus la zid, dar poate fi discutat. Spre deosebire de maneaua televizata, postul national a propulsat mai demult “soul de filing” (un subansamblu al telenovelei-spectacol, vezi “Surprize, surprize”). In acest timp, emisiunile de cultura sau filmele de valoare sunt suspendate sau condamnate la vizionare de un singur segment: insomniacii. Ridicate la rang de bum-uri de presa, in fapt emisiunile sunt niste bum-uri “contabilicesti”. Celor care se vor grabi sa maraie cu jugulara marita ca, fiind o afacere, asta conteaza mai mult decat orice, imi voi permite sa le reamintesc ca in topul celor mai sigure afaceri (devansand investitiile imobiliare, industria armamentului si prelucrarea titeiului) este pornografia. Daca am judeca totul doar prin prisma banilor, ar insemna sa fie difuzate numai emisiuni de patrat rosu si publicate numai reviste care au obligativitatea de a fi introduse in ambalaj sigilat. Referindu-ma la maneaua televizata, manipularea e tocmai in modul prezentarii “evenimentului” (scorul de 14,5 – 9,4 % din meciul Dharmendra - B.B. este elocvent). Numai ca se omite un “amanunt”. Cea mai slaba perioada in ceea ce priveste audienta in mass media audio-video este tocmai noaptea de duminica. “O medie de audienta de 14,5 % in mediul urban” suna pompos si da greutate. Numai ca, in conditiile in care se vorbeste de 14,5 % dintre telespectatorii unei nopti de duminica, rezultatul e putin mai mult decat nimic.
P.S.: Ramane o intrebare. Cine are interesul ca romanul sa fie prezentat ca un degustator al subculturii?



* Coltu’ meu
Primari si primari

Din patru in patru ani suntem chemati la urne pentru a ne da obolul electoral. Alesii nostri, fie ei consilieri, fie primari, au misiunea ingrata de a convinge electoratul ca au facut o alegere buna. De aceasta convingere depinde obtinerea unui nou mandat. Sunt foarte putini primari care au doua mandate sau mai multe. Multi, de fapt majoritatea alesilor, uita dupa perioada de acomodare in noua functie ca aceasta este trecatoare, iar oamenii vor fapte. Spre sfarsitul mandatului lor asistam la “trezirea din somnul administrativ”. Asa incepe, cu mult inainte de a se da startul oficial, campania electorala. Adica, atacuri la persoana, lovituri sub centura, “pumni mediatici” in freza, totul sub semnul unui nou mandat. Cele mai ravnite functii din zona locala sunt cele de primar. Se dau batalii crancene pentru a prinde macar o nominalizare pe lista scurta a candidatilor la inalta demnitate locala. Ca este asa, ne demonstreaza “valurile” ce se fac in jurul primarului de Baia Mare. Cristian Anghel, probabil unul dintre cei mai buni primari din tara, din moment ce a prins trei mandate, sta precum osul de peste in gatul celor care mesteca politica morosana. Unul din marile lui pacate este ca-i nascut in Pitesti. Si alti politicieni maramureseni celebri provin de pe alte meleaguri - senatorul lemnului, Mircea Mihordea este moldovean, iar deputatul Luca Stefanoiu ii si iubitor de mere verzi, si din Oltenia; ar fi doar doua exemple. Nimeni nu face caz din asta, nici nu ar fi normal. Batalia pentru Baia Mare se suprapune pana la identificare cu batalia impotriva lui Anghel. Ar fi un calcul politic corect daca disputa ar avea loc pe probleme de administrare a municipiului, nu dupa modelul Mircea Man (Avem un oras murdar, punct – Ana are mere.) ci pe chestiuni punctuale si reale. Nu se intampla asa. Asistam la tot felul de subiecte “senzationale” gen consilierul Manoliu. S-a scris de cazul fostului democrat pana la saturatie. Atunci toata lumea a acceptat, chiar si cei ce sunt vehementi acum, ca vina apartine intregului Consiliu Local. Atribuirea locuintelor este de competenta acestui for. Reluarea povestii acum are un iz politic electoral. Nici nu are importanta daca procesul intentat primarului va fi castigat sau nu. Important este ca imaginea lui Anghel a fost sifonata. In acest timp, alti primari cu o “activitate” deosebita, chiar penala sunt “amnistiati” nejustificat. Primarul din Baia Sprie, cel din Tautii Magheraus, primarul Borsei sau cei din Desesti si Boiu Mare, sa numim doar cativa. Apropo, daca Anghel nu mai candideaza si zbaterea-i inutila?

Nicolae TEREMTUS



* Interviurile GAZETEI: azi, Elena Pop, Presedinte-Director General AC HELCOR
Calea spre perfectiune

Ne apropiem de o oarecare normalitate. Lumea salbatica a afacerilor a inceput sa fie guvernata de niste reguli stricte. Le respecti, e bine. Nu te aliniezi, n-ai ce cauta intre oamenii seriosi. Din fericire pentru noi, multi dintre oamenii de afaceri ai locului au inteles acest lucru, asa ca Maramuresul nu mai este cunoscut in lume doar pentru traditii, tuica de prune sau poluare. Exista firme care au produse ce pot concura cu cele similare din orice tara dezvoltata.

In urma cu zece ani, in lumea de afaceri baimareana aparea o noua firma: Compania Farmaceutica AC Helcor. Ursitoarele au fost darnice la nasterea acestei firme. Acum, la un deceniu de la infiintare, Agentia Nationala a Medicamentului vine sa-i recertifice valoarea: in tara mai sunt doar inca 12 firme care au certificatul GMP (Buna Practica de Fabricatie), care confirma ca produsele firmei sunt in concordanta cu recomandarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii si Conventiei Inspectiei de Farmacie.

E o vorba care spune ca-i curat “ca-n farmacie”. Ar trebui schimbata. Mai curat ca-n farmacie e intr-o fabrica de medicamente. Asa e si in Compania Farmaceutica AC Helcor, firma fara “colturi”. De ce? Pentru ca la colturi se aduna praful, asa ca totul e rotunjit. Un interior unde nu gasesti nici o impuritate. Instalatia de clima asigura nu numai o temperatura constanta, dar si filtreaza aerul, verifica umiditatea si presiunea din fiecare incapere dintre camerele de productie. Accesul intre diferitele incaperi se face prin usi interblocate Cu alte cuvinte, daca sunt doua usi in incaperea respectiva nu se poate deschide o usa fara a se inchide cealalta. In interior ajungi dupa ce te-ai echipat cu echipament de protectie specific. Si-atunci, incepi sa crezi ca esti intr-un film SF: toate operatiunile prin care materia prima se transforma in medicamente (comprimate, comprimate filmate, drajeuri si capsule) sunt computerizate. Angajatii trebuie doar sa supravegheze aparatura de ultima ora, achizitionata de la fabrici de renume din Occident. Odata initiat fluxul tehnologic, nu mai trebuie decat supravegheat. In acest spatiu, cele 42 de produse ale Companiei Helcor prind viata. Fiecare dintre produse a fost supus cercetarii sau e in curs de cercetare. Studiile clinice de bioechivalenta efectuate in centre universitare autorizate confirma acelasi nivel terapeutic cu produsele straine similare. Pare simplu, nu? Nu e chiar asa. E nevoie de multa munca, de seriozitate si de daruire. Calitati pe care le are Elena Pop, sufletul acestei afaceri.

Secretul succesului: e mai mult decat o afacere

Reporter: Sunteti singurul producator de medicamente autorizat GMP din judet. Ce v-a determinat sa va incercati sansele in acest domeniu?
Elena Pop: In Maramures nu a existat inainte de revolutie nici macar un depozit de medicamente. Pe vremea aceea, orice medicament se aducea din depozitul Centrofarm din Satu Mare. N-am pornit nici eu direct cu productia proprie de medicamente. La inceput, am deschis o farmacie. Nu era deloc simplu sa procuri medicamente in acea perioada, dar am reusit sa acoperim cererea populatiei. Imi amintesc ca pe acele vremuri venea lumea din timpul noptii si se statea la coada, pentru ca stia ca la noi sunt medicamente. Productia de medicamente am inceput-o in 1993. A fost ceva firesc, ceva ce venea de la sine. Era o nevoie acuta de medicamente in farmacii si in spitale. Sa ne amintim ca a fost o perioada in care nici medicamente de stricta necesitate nu se gaseau. Nu a fost simplu deloc. E greu sa-ti faci planuri pe termen mediu sau lung cand legislatia se schimba de la o zi la alta. Sau sa suporti presiunea taxelor care trebuie platite la zi, chiar daca nu ai incasat banii de la beneficiari. Din fericire, am reusit sa trecem peste aceste probleme si sa producem medicamente competitive, cu aceleasi calitati ca produsele similare de pe piata mondiala, dar la preturi mult inferioare. Am simtit intotdeauna o mare responsabilitate pentru complexitatea problemelor la care m-am angajat. Ma bucur ca am reusit sa-mi pastrez gandul de inceput: nu privesc activitatea manageriala in productia de medicamente ca pe o afacere care sa aduca neaparat profit, ci ca pe o activitate care sa aline suferintele, sa prelungeasca viata.
Rep.: Care sunt problemele cu care va confruntati in ultima perioada?
E.P.: Dificultatile cele mai mari sunt in realizarea investitiilor. Blocajul financiar acut din sistemul sanitar creeaza situatii paradoxale. Termenul mediu de incasare este de sase luni, dar de multe ori se depaseste un an, iar taxele asupra sumelor facturate (chiar daca sunt neincasate) trebuie achitate imediat. In aceste conditii, pentru continuarea productiei trebuie sa apelam la credite, la imprumuturi care sunt purtatoare de dobanzi.
Personal instruit, medicamente competitive

Rep.: In urma cu doua luni, a trebuit sa treceti prin furcile caudine ale unui control foarte dur din partea Agentiei Nationale a Medicamentului. Certificatul GMP, de Buna Practica de Fabricatie, este o recunoastere a activitatii dvs?
E.P.: De fapt, noi am primit o reconfirmare a calitatii produselor noastre. Inspectia a fost foarte dura, dar obiectiva. Specialistii ANM au recunoscut ca unitatea noastra poate fi considerata etalon in Romania pentru producatorii de medicamente. A fost subliniata si importanta de care se bucura cercetarea stiintifica in cadrul Companiei. In premiera nationala, a fost initiata o statie pilot de cercetare proprie a produselor, cu dotare de aparatura performanta si “camere curate” (“clean rooms”). Dorinta noastra este de a produce medicamente sigure, eficiente si accesibile. Regulile pe care trebuie sa le respectam in cadrul fluxului tehnologic sunt foarte stricte, acestea fiind impuse de standardele Comunitatii Europene in industria de profil. Conform legislatiei, la finalul anului expira termenul limita de obtinere a acestui certificat pentru toate fabricile de medicamente. Fiecare firma producatoare de medicamente va trebui sa il aiba daca va dori sa mai faca productie dupa aceasta data.
Rep.: Medicamentele produse de Helcor ajung in toata tara. Cand vor alina si durerile suferinzilor din strainatate?
E.P.: In Romania avem sapte depozite zonale prin care, practic, reusim sa acoperim comenzile din toata tara. Degeaba produci medicamente de calitate daca ele nu ajung la oamenii bolnavi. In ce priveste exportul produselor, acesta este o provocare pentru noi. In aceasta perioada sunt pe punctul de a fi finalizate demersurile de avizare de catre organisme internationale de resort, pentru exportul produselor in tari din Comunitatea Europeana si fostele tari ale Comunitatii Statelor Independente. Cred ca acest lucru ar fi o implinire pentru angajatii Companiei acum, la implinirea a zece ani de la infiintare. Grija noastra pentru formarea personalului de specialitate, manifestata prin posibilitatea de a urma cursuri de specializare si instruire, de a participa la simpozioane si manifestari stiintifice, ne este rasplatita de seriozitatea si maturitatea angajatilor. Cred ca recunoasterea si peste hotare a calitatii produselor noastre ar fi cel mai frumos dar pe care l-am putea primi. Ar fi un premiu de recunostinta si pentru familia mea, care mi-a fost intotdeauna alaturi si m-a sustinut moral in toata activitatea mea.

Optiuni si argumente

- Cea mai mare dorinta, din punct de vedere profesional? Sa imi pastrez principiile profesionale, imbinand afacerea cu scopul umanitar.
- Cea mai mare dorinta, din punct de vedere personal? Sa petrec mai mult timp cu nepotelele mele, care sunt adorabile.
- Muzica clasica sau hard rock? Fara nici o ezitare, Vivaldi si Bethoven. Exprima gratie si forta, ipostaze ale vietii.
- Film clasic sau productie SF? Imi plac filmele care trateaza probleme de viata sau in care personajele sunt oameni de afaceri. Uneori ai de invatat din ele. Urmaresc si filmele documentare, in special cele de pe Discovery, dar am prea putin timp pentru ele.
- O culoare preferata? Albastrul si rozul.
- Care sunt hobby-urile dvs?
Calatoriile si natura.

Dan GINGUTA



* ALEGE-TI PRIMARUL!