• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 25 Iulie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 7 Iulie , 2003

SOCIAL-ECONOMIC

* Nepasatorii dealeri ai telefoniei mobile
Orange de dispret

* Schimbul de azi
Romanul

* Sanatatea sigheteana face spume la gura
Moarte alba

* Parteneri romani pentru tehnologie germana
Sa vorbim despre… Mercedes

* Un litru de motorina e aproape 20.000 lei
Ne-am ars!

* Vanzatori de pantofi si iluzii
Leonardo “picteaza” dezamagiri

* Cei patru nominalizati pentru rolul de
Politist mediator

* Bad Boys a invins Vestul Salbatic

* RDS - viitorul ca spatiu deschis
Telefonie la preturi accesibile

* Guvernul cere, AJOFM accepta
Statistica aproximativa

* Coltu’ meu
Rosul maron

* ALEGE-TI PRIMARUL!

* Nepasatorii dealeri ai telefoniei mobile
Orange de dispret

Repararea unui telefon poate dura saptamani intregi, timp in care clientului ii ramane doar asteptarea. Asta spre deosebire de tarile “civilizate”, din care spun ca isi au originea investitorii in sistemul telefoniei mobile, unde in timpul reparatiei obiectului cumparat ti se ofera altul similar pentru folosire. GAZETA, satula de serviciile anti-client oferite de dealerii Orange, va avertizeaza asupra pericolului care “va paste” in cazul in care achizitionati un telefon mobil. E doar un exemplu.

Dezamagiri frecvente, ignorate si remedieri tergiversate. Situatii cu care cumparatorul din Romania se confrunta la tot pasul. Se pare ca postura de client este similara cu aceea de “defavorizat”. In epoca serviciilor, ne confruntam cu mari lacune in domeniu. Una din marile dezamagiri ale clientilor baimareni este telefonia mobila.

“Ce pot sa fac? Asta e, suntem in Romania.” Este o replica pe care a rostit-o aproape orice om, in calitate de client. Din pacate pentru clienti, reteta nu este valabila cand este vorba de plata, deoarece “preturi occidentale” avem, Slava Domnului! Desi achizitionarea unor produse constituie pentru o mare parte dintre romani un efort financiar consistent, ei nu sunt scutiti de peripetii. Un astfel de domeniu, care nu este la indemana tuturor, este cel al telefoniei mobile.

Telefonia lui “Piftie”

Cei care isi achizitioneaza telefoane de la magazinele autorizate beneficiaza de o perioada de garantie, in care reparatiile sunt suportate de dealer. Daca perioada de reparatie depaseste zece zile, dealerul trebuie sa ofere clientului un alt telefon. Scenariul nu este respectat intodeauna, situatie ce poate fi confirmata si de Oficiul pentru Protectia Consumatorului (OPC ). “Cele mai multe sesizari la OPC sunt din domeniul telefoniei mobile. Agentul economic care comercializeaza aparatele nu este capabil sa asigure pe perioada termenului de garantie o depanare conforma care sa se incadreze in cele zece zile, termen in care, obligatoriu, trebuie sa remedieze deficientele telefonului mobil. Nu se incadreaza in timp pentru ca sunt reprezentanti in teritoriu ai unei firme care are sediul in Bucuresti sau alte orase din tara. Perioada de curierat dureaza, si banuiesc ca nici firma mama nu are suficient personal incadrat. Dupa saptamani in care nu s-a putut folosi de telefon, consumatorul ni se adreseaza. Noi incepem cercetarile, dar chiar si pe noi, ca institutie, ne amana! In momentul in care ii amenintam cu o amenda consistenta, incep sa-si mareasca viteza de actiune. Acestea sunt cele mai dificile situatii si sunt patronii cu care avem cele mai multe probleme”, a spus Elena Carausan, inspector-sef OPC. Adica, trebuie sa faca cineva pe bau-bau pentru ca “patronii” sa tremure ca o piftie?

Pardon, ne scuzati!

Se pare ca traim intr-o adevarata jungla, unde dreptatea se face doar cu parul. Aceste situatii se repeta. “Mi-am cumparat telefonul in august 2002 de la magazinul Orange, de pe B-dul Bucuresti, vizavi de statia de autobuz (“Goldstern”, de pe Bd. Bucuresti nr15/2 - n.red). A costat 4,5 milioane lei, plus abonament Orange pe doua luni in avans. In iarna s-a stricat, l-am dus la magazinul de unde l-am cumparat. Mi-au luat garantia si l-au trimis la Timisoara, la service, unde l-au tinut o saptamana. Cand l-am primit, era tot defect. M-am dus din nou la magazin si l-au mai tinut aproximativ o luna, timp in care am stat fara telefon. Cand l-am primit avea fata schimbata si meniul nu era la fel. Dupa ce l-au tinut o luna, mi-au prelungit garantia cu trei zile. Nici acum nu e in regula, desi telefonul este inca in garantie”, a spus C. P. (fiindca va apela la acelasi dealer Orange, i-am pastrat anonimatul). Dealerul baimarean da vina pe centru. “Exista probleme cu telefoanele cu garantie Orange reparate in service-urile agreate de aceasta firma. La aceste telefoane, service-ul dureaza mai mult, dar asta tine de Orange, nu de noi”, a spus Octavian Botezatu, de la magazinul “Goldstern”, dealer Orange. ”Mai mult” nu inseamna ”etern”, nu-i asa? Noroc cu limba romana care ne mai salveaza neputinta si serviciile proaste! Servicii impotriva clientilor si aceasi indolenta. Se pare ca firmele straine, cum este si cazul Orange, se adapteaza de minune retetei romanesti.

Mihaela MIHALEA



* Schimbul de azi
Romanul

Pe o bucata de carton intinsa direct pe caldaram, un copil gol inspira hamesit dintr-o punga manjita cu aurolac. Se pravale intr-o parte, ca o roca desprinsa de pe buza prapastiei si, intinzandu-se, banguie: “Vreau mancare.” Pare un tablou cutremurator de regizat, dar nu e. Trecatorii grabiti nici nu mai au rabdare sa desluseasca tonul copilului. Nu e imperios, nici n-ar putea fi. “Vreau mancare” suna din gura lui ca o constatare trista. Asa cum, vazand pe fereastra trenului niste boi, spunem “Uite, niste boi.” O remarca absenta. Viorica Geanta-Chelbea, o extraordinara actrita pe care regimul rosu o impinsese in urbea minereasca (pentru “a intregi inaltatorul act de cultura si a-l da oamenilor muncii”), spunea ca nici nu e atat de important ce zici, ci cum zici. Tonalitatea este cea care da valoare esentei si desavarseste continutul. “Vreau mancare” creeaza cu adevarat senzatie abia cand e rostit asa cum a spus-o acel copil. O remarca absenta si fara speranta. Pe o scala a impresionabilitatii de la 1 la 10, recunosc, ma situez la un inuman 2 (cu indulgenta). Cauzalitatea poate fi meseria. Vezi multe. Impresionat, de aceasta data, am cautat cu disperare sa gasesc explicatia. Am incercat sa disec imaginea, deruland-o fara sonor. Impactul era nul. Daca faceai abstractie de sunet, era doar un cliseu al Romaniei de azi. O picatura intr-un ocean de sete. Insa faptul ca acel copil nu cerea mancare, ci constata o dorinta, eliminand posibilitatea indeplinirii acesteia, asta era miscator pana la Dumnezeu si inapoi. “Vreau mancare”, e mai mult decat “Mi-e foame”. Sa ceri fara speranta, e sublimul suferintei. Dar sa “vrei mancare”, absent, fara sa speri ca vei primi, e sfarsitul. Un om in mileniul trei. “Eradicarea inanitiei” ar trebui sa devina principalul program umanitar al celor care conduc o natiune flamanda. De prea mult timp flamanda. Pentru ca a inceput trepidatia jocurilor politice, posibil (dar putin probabil) va exista vreun candidat care va reactiona in vreun fel. Managerii imaginii lor vor intelege ca repararea cliseului cu un copil care spune “Vreau mancare” da bine. Nu stiu cati vor intelege ca omul care a ales de atatea ori dintre doua rele, vrea un conducator care nu exista. Un politician de stanga cu idei economice de dreapta. ... si i-au dat ceea ce vroia. Mancare.

P.S.: As fi vrut, si initial chiar asa a fost, ca titlul acestor litere insirate sa fie “De cravata cu Nastase”. Am abandonat ideea din dezgust fata de aroganta cu care e tratat “cel neimportant”, omul. Numit “cetatean”, romanul de pe strada, cu defectele si calitatile lui, e cel care inseamna Romania. Nastase e doar surogatul. Ca atatia altii.

Catalin VISCHI



* Sanatatea sigheteana face spume la gura
Moarte alba

Situatia din sanatatea sigheteana devine din ce in ce mai tragica. Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei a luat iarasi un “imprumut” cu japca din salariile personalului. Datoriile pe care le acumuleaza in fiecare luna Spitalul Municipal depasesc doua miliarde de lei si si se adauga la cele 38 de miliarde existente. Serviciul de Ambulanta, ce deserveste peste 100.000 de oameni, a ramas fara garzi de noapte, pentru a se face o economie de 20 de milioane de lei in fiecare luna.

Populatia Sighetului este imbatranita. Tot mai multi cetateni prefera mai bine sa moara acasa, decat sa se interneze in Spitalul municipal. In timp ce oamenii cu bani iau drumul Baii Mari ori, mai frecvent, cel al Clujului. Aproape in fiecare an se deschid noi cimitire (deja sunt vreo 10 pe raza municipiului), iar serviciile de pompe funebre prolifereaza.

Aruncati un ochi la pagina 25. V-ati prins? In Sighet nu exista nici o farmacie cu program permanent. Nici stomatologie. C-asa-i la tara. Iar la Substatia de Ambulanta, incepand de acum doua saptamani, s-au desfiintat garzile de noapte, lasand bolnavii (dupa orele 19), la cheremul asistentelor medicale si al soferilor de pe ambulante sau in mana Celui de Sus. Personalul ambulantelor basculeaza de-a valma bolnavi in sectia Urgente, laolalta cu feluriti suferinzi care n-ar trebui sa ajunga acolo, dubland astfel cheltuielile famelicului spital cocosat de datorii. Masura cu ambulantele a fost luata pentru a se economisi fantastica suma de 20 de milioane de lei pe luna.

Cu mana-n portofel

Salariatii spitalului si-au ridicat penultimul salariu la inceputul lunii mai. In aprilie, chenzina le-a fost diminuata cu 10%. Neputincioasa conducere a unitatii s-a vazut asa de rau inghesuita de datornici, incat a inceput sa se “imprumute” din salariile angajatilor, incalcand legislatia si contractul colectiv de munca. Pentru luna mai, aceeasi conducerea a cerut purtatorilor de halate albe sa semneze ca sunt de acord cu diminuarea indemnizatiei cu un procent de 35%. Aproape toti au spus un nu hotarat marsaviei si au refuzat sa-si ridice salariile. Au rezistat, tot mai inglodati in datorii, pana deunazi, cand n-au mai avut ce face, personalul unor sectii acceptand compromisul. Rahiticul sindicat a declarat ca va actiona conducerea spitalului in instanta. Slaba consolare. Unor medici cu salarii mai substantiale le-a fost redus salariul cu peste 4 milioane de lei. Pentru a inmuia inimile angajatilor, s-a apelat si la alte metode mai putin ortodoxe. Patronul principalului furnizor de carne al cantinei spitalului, SC Aunda-Carn SRL, s-a plans melodramatic in fata simplilor infirmieri si asistenti ca spitalul are o datorie catre firma sa de un miliard de lei, rugandu-i sa faca bine si sa doneze. Repetam, din salariile lor. Apoi, de Sanziene a avut loc nunta fiicei patronului carmangeriei, un groaznic tambalau cu 800 de invitati, la care nas mare a fost, credeti sau nu, Liviu Pop, nimeni altul decat directorul economic al spitalului. Pura coincidenta… In 2 iulie 2003, s-a desfasurat o sedinta la care au participat conducerea si corpul medical al spitalului. Reimond Pozman, directorul unitatii, a anuntat ca datoriile au ajuns la 38 miliarde lei, dintre care debitele catre Electrica (2 miliarde), Petrom (2,4), furnizorii de alimente (2,7) si 1 miliard la Acaterm nu sufera amanare. Incepand din iulie, CJAS va oferi spitalului 7,33 miliarde lei lunar, fata de un necesar declarat de 9,5 miliarde.

Paine si circ

Desi s-au vehiculat zvonuri ca directorul isi va inainta demisia, speranta unora nu s-a materializat, acesta declarand: “N-o sa-mi dau demisia, mai ales in momentele astea grele. Doar daca voi fi demis.” Punct. Apoi, intalnirea s-a transformat in arena de lupte, spalandu-se rufele in familie, cu public, si dezvelindu-se animozitatile dintre diferitele fractiuni. Nici presa n-a scapat, gazetarii primind o prima mustruluiala de la directorul Pozman, urmata de o alta venita de la doctorul Toma Hanciuta. Au incercat sa ne bage usurel pumnul in gura, sugerandu-ne ce anume sa scriem si ce nu. Am fost acuzati ca deformam imaginea spitalului, si asa sifonata, si ca din cauza noastra unii pacienti pleaca sa se trateze in alte orase. Ca folosim expresii triviale, gen “moarte alba”. Tot chirurgul Hanciuta a catalogat actuala maniera de conducere a institutie ca fiind “incompetenta in administrare”. Dupa doua ore de discutii, ne-am retras cu urmatoarea convingere: nu stim ce solutie se poate gasi pentru remedierea situatiei care devine tot mai tensionata (se asteapta ca si urmatoarea chenzina sa sufere o taiere substantiala), dar e clar ca actuala echipa manageriala este incapabila sa gestioneze situatia de criza existenta.

Teofil IVANCIUC



* Parteneri romani pentru tehnologie germana
Sa vorbim despre… Mercedes

Se spune ca barbatii au masinile ca subiect preferat de discutie. Si nu oricare ci, mai ales, limuzinele luxoase. Si nu orice marca ci, mai ales, Mercedes. Dar oferta dealerului Mercedes nu se rezuma doar la autoturisme, gama autovehiculelor comercializate cuprinzand cam tot ce inseamna transport rutier de persoane sau marfa. Am fost curiosi sa vedem cine sunt cei de la Reprezentanta Mercedes-Benz Baia Mare. Sunt oameni obisnuiti, invatati sa munceasca nemteste.

Ai un autoturism Mercedes vechi si vrei unul nou? E simplu. Masina ta poate constitui avansul in vederea achizitionarii unuia nou-nout, restul sumei urmand a fi platit in rate trimestriale. Daca ai folosit pana acum un Mercedes, ai aflat deja ce inseamna tehnologia germana si nu credem ca vrei sa schimbi marca.

Vino cu automobilul tau la reprezentanta Mercedes-Benz, unde specialistii se vor ocupa de evaluarea sa, iar acesta valoare va constitui avansul pentru noul Mercedes-Benz. Serviciul este valabil pentru orice automobil cumparat pe teritoriul Romaniei de la un dealer autorizat. Facilitatea se largeste pentru autocamioane, pentru ca orice autovehicul vechi, indiferent de unde a fost achizitionat, poate fi schimbat cu unul nou. De exemplu, un Mercedes Benz SK poate fi inlocuit cu urmasul sau, modernul Actros. Cele mai bine vandute automobile Mercedes Benz sunt cele din clasa C (de la 23.500 euro), luxoasele clasei E (de la 29.900 euro) sau elegantele Vaneo-perfecte pentru familisti (de la 15.890 euro). Campionul vehiculelor comerciale mici este Vito (de la 15.500 euro), iar cele mai moderne camioane sunt Atego (de la 32.500 euro) si giganticul Actros (68.500 euro). Dealerul zonal Mercedes Benz din Baia Mare este Lamarr&Co SRL (cu sediul pe str. Traian, nr. 7). Aici veti fi intampinati de Radu Petricean, directorul general al reprezentantei, cu care am stat si noi de vorba: Reporter: Cum v-a venit ideea de a deschide o reprezentanta Mercedes in Baia Mare? Radu Petricean: In 2001, dupa o atenta prospectare a pietei din Maramures, am observat ca exista un hiatus in ceea ce priveste desfacerea autovehiculelor Mercedes. Pe acest gol de piata, la inceputul anului 2001 am luat legatura cu Auto Rom Bucuresti, care e distribuitorul autorizat al marcii, iar din luna octombrie al aceluiasi an am inceput activitatea. Se pare ca nu am gresit. Rep.: Cati angajati are firma in prezent? R.P.: Acum avem patru angajati, toti scolarizati de Auto Rom Bucuresti, iar cheltuielile au fost suportate de firma. Fara pregatire de calitate si continua, nu se poate face comert de calitate. In acest an, numarul personalului va creste, pentru ca am achizitionat un alt sediu, care va avea un show-room mai mare si un service specializat, unde se va asigura depanarea 24 de ore din 24. In afara reparatiilor, service-ul va oferi asistenta tehnica, testari auto si va comercializa toata gama pieselor de schimb pentru autovehiculele noastre. Rep.: Ce valoare va avea investitia? R.P.: In jur de 500.000 de USD. Nu putem sti suma exacta pana la finalizare, dar e o investitie importanta si necesara. Exista deja multe masini Mercedes in traficul maramuresean si se simte nevoia unui service specializat. La inceputul acestui an am investit peste 3000 de USD in tehnica de calcul, necesara comunicarii on-line cu toate reprezentantele din tara, pentru ca asistenta tehnica in cazul defectiunilor accidentale este asigurata in orice punct din Romania. Firma practica si un sistem de garantare a interventiilor tehnice oriunde in Europa, existand un Centru de Control in fiecare tara, gata sa ajute la nevoie. Autovehiculele Mercedes-Benz sunt printre cele mai sigure din lume. Iar daca se intampla, totusi, sa apara o problema de natura tehnica, puteti sa va bizuiti deplin pe “steaua” Mercedes.

Lavinia COTARCEA



* Un litru de motorina e aproape 20.000 lei
Ne-am ars!

Guvernul a dat unda verde scumpirii motorinei cu cel putin 1.100 de lei/litru, pretul la pompa ajungand la 20.000 de lei/l. Benzina ar trebui sa se scumpeasca cu 600-700 lei/litru, insa conducerea Petrom a infirmat aceasta varianta. Cresterea cu 34 de euro / tona a accizei la motorina a determinat cresterea pretului motorinei cu aproximativ 1.000 lei/litru, la care s-au adaugat influentele devalorizarii leului fata de euro - 500 lei.

In toiul verii, cand majoritatea romanilor se gandesc cum sa puna un ban deoparte pentru a se bucura de cateva zile de concediu, un nou val de scumpiri le ameninta buzunarele. Printr-o Ordonanta de Urgenta din 1 iulie, preturile la bauturi alcoolice distilate, tigari si motorina au crescut ca urmare a cresterii accizelor (la alcool si bauturi alcoolice distilate de la 108,4 euro/hl alcool pur la 150 euro/hl alcool pur, la tigarete de la 2,42 euro/1.000 de tigarete la 4,47 euro/1.000 tigarete, iar la motorina de la 187 euro/tona la 221 euro/tona). O veste proasta si pentru cei care obisnuiesc sa mai bea cate un paharel de tarie. Cresterea accizei va determina o scumpire cu aproape 40% a bauturilor alcoolice, astfel incat cea mai ieftina votca va costa 50.000 de lei. Pe fumatori, viciul ii va costa cam cu 2.000-3.000 de lei mai mult la pachet, in functie de categoria de produs. Reprezentantii industriei tutunului spun ca scumpirea ar fi fost mai mare daca Finantele n-ar fi acceptat, incepand cu 1 octombrie, suportarea costului timbrelor de la bugetul de stat. Gazele naturale se vor scumpi si ele cu 9 dolari/1.000 mc. Un efect imediat al scumpirii motorinei il vor simti soferii si persoanele care calatoresc cu mijloacele de transport in comun. Cu siguranta, scumpirea motorinei va avea repercusiuni si asupra pretului unui bilet de calatorie, dar si asupra preturilor produselor alimentare. Nu ne mai mira nimic. Va creste pretul la paine, oua, carne, lapte, sucuri, mancare, haine, in fine, la toate. Scumpirea benzinei si motorinei va avea influente si asupra desfasurarii campaniei agricole, lucru care ar putea conduce la scumpirea produselor agricole. Autoritatile nu contenesc sa dea asigurari ca se vor acorda subventiile pentru motorina necesara lucrarilor agricole si ca nu vor exista probleme in acest sens. Sa nu mai vorbim de piata masinilor auto. GAZETA a dat o raita prin Targul Auto, luand cateva opinii ale vanzatorilor de masini. “De cand s-a anuntat scumpirea motorinei, vanzarile la masinile cu motor Diesel au inceput sa scada. Sa vedeti ce va fi mai incolo. Ori vor iesi soferii in strada, ori nimeni nu va mai cumpara masini cu consum de motorina. Nu mai sunt rentabile. Se poate face o comparatie cu benzina”, a declarat Florin Dobra, vanzator de masini. Scumpirea motorinei i-a pus cu botu’ pe labe pe cei care au crezut ca fac o mare afacere achizitionand o masina cu motor Diesel. Preturile acestora sunt peste pretul masinilor cu consum de benzina. Se pare ca dogoarea verii a ajuns si in buzunarele romanilor. Deci, ne-am ars.

Gabriela VALEAN



* Vanzatori de pantofi si iluzii
Leonardo “picteaza” dezamagiri

Dupa ‘89, au aparut, la inceput timid, apoi din ce in ce mai curajos, magazine care semanau cu ceea ce romanul de rand vazuse doar in filmele occidentale scapate de cenzura sau in revistele ascunse printre hainele din geamantanele cu care cei ”norocosi” se intorceau din calatoriile din Vest. De atunci au trecut anii, si cele mai multe dintre acele magazine se limiteaza sa imite ”suratele” occidentale, doar la preturi si luxul interior. Calitatea...

Cautati calitate? Nu o raportati intodeauna la pret. Magazine cu pretentii au preturi ce nu pot fi justificate prin calitatea produselor. Pe acest sablon se pliaza perfect magazinele de pantofi din Baia Mare, care vor sa se impuna prin designul interior si nu prin calitatea produselor. Magazinul Leonardo, situat in buricul targului, ii dezamageste pe unii clienti prin raportul calitate-pret.

Daca asociem calitatea produselor cu luxul afisat de magazine, avem mari sanse sa fim dezamagiti. O situatie de notorietate pentru Baia Mare. Se pare ca magazinele baimarene nu au nici cea mai mica intentie sa se intreaca in calitatea marfurilor pe care le comercializeaza. Bine situate in acest top al deziluziei sunt magazinele de pantofi. Uneori, costul unei perechi de sandale este aproape egal cu salariul mediu pe economie. Intr-o asemenea situatie, cei care vor sa si manance trebuie sa taie de pe lista cheltuielilor pantofii, deveniti un lux. Unul dintre magazinele incluse in categoria celor mai putin accesibile (datorita preturilor) este magazinul Leonardo. Asta n-ar fi nimic, in fond fiecare cumpara de unde vrea sau de unde-si permite. Problema intervine in momentul in care cumperi un produs scump, de calitate indoielnica. Iata explicatia “subiectului Leonardo”.

Calitatea... preturilor

Situat in buricul targului, magazinul impresioneaza prin luxul afisat. Din pacate, calitatea unora dintre pantofi nu se ridica la nivelul preturilor. Mai multi clienti au fost dezamagiti de achizitiile de la Leonardo. Si fiindca pe piata baimareana concurenta nu iese in fata, pagubitii raman si in viitor fara alternative. La capitolul dezamagiri intra si garantia, care se pare ca nu serveste intotdeauna interesul clientului. Singura informatie pe care am primit-o de la seful magazinului este ca respecta prevederile legii. Care lege, nu a spus. Din informatiile pe care le avem, in cazul in care produsul se strica in perioada de garantie, magazinul trebuie fie sa-l repare, fie sa-l inlocuiasca. Anca Pop din Baia Mare se numara printre pagubitii cunoscutului magazin. “ Nu mi s-a intamplat o singura data sa mi se distruga in cateva zile pantofii pe care i-am cumparat de la Leonardo. La o pereche de sandale mi s-a sters culoarea de pe talpa inca din a doua zi. Nu am mers sa le schimb fiindca eram patita. In iarna, mi s-a crapat flecul la o pereche de cizme care erau inca in garantie si nu mi le-au schimbat. Mi-au spus sa le las sau sa revin peste cateva zile si o sa mi le repare. Nici vorba sa mi le inlocuiasca”, a spus Anca Pop. Nu este singura care s-a pricopsit cu sandale “de unica folosinta”. “Mi-am cumparat de la Leonardo o pereche de saboti care, dupa prima incaltare si-a schimbat forma. Pe talpa a ramas imprimata forma piciorului. E de-a dreptul jenant sa te descalti si sa vada cineva. Si nu arata asa dupa ce i-am purtat mai mult timp, ci dupa cateva ore”, a spus Anamaria Costinas, o alta baimareanca pagubita. Si nu sunt singurele.

Utopia

Seful magazinului are o teorie utopica si lipsita de argumente pentru “grija” noastra pentru magazinul sau. In replica, noi avem declaratii care atesta fiecare cuvant din articol. Adica dovezi. Si pentru ca totul sa fie clar, singura “vina” pe care ne-o recunoastem este ca ne-am saturat de servicii execrabile la preturi exorbitante (rezultat al adaosului uneori aberant si nejustificat) sau de produse “de lux” de calitate indoielnica. Adica, ne pasa cum, cu cat si cu ce sunt serviti maramuresenii. Strangem cureaua si intram optimisti in magazine cu pretentii. Impactul cu preturile ne determina sa ne schimbam atitudinea. Cand economiile sunt suficiente pentru a cumpara o pereche de pantofi “de calitate” si cumparam doar iluzia unor pantofi de lux, deoarece calitatea este mult inferioara pretului, ne burzuluim. Am dat doar doua exemple de clienti dezamagiti, dar nu ne oprim pana cand ceva nu se va schimba in optica prestatorilor de servicii. Parafrazand proverbul “Haina nu-l face pe om”, putem spune ca luxul din magazin nu presupune si calitate.

Mihaela MIHALEA



* Cei patru nominalizati pentru rolul de
Politist mediator

In curand, pe strazile orasului vor putea fi vazuti noii politisti de proximitate. Ce inseamna si ce rol au ei? Politistii de proximitate sunt cei care vor lua pulsul vietii cotidiene, fara a aplica amenzi decat in cazul surprinderii in flagrant a infractiunilor. Pentru a fi eficienti, vor colabora cu bisericile, unitatile scolare si asociatiile de proprietari, in vederea identificarii problemelor, pentru a se putea actiona in scop preventiv. Baia Mare a fost impartit in patru zone de actiune: nordul orasului, din Valea Borcutului trecand prin cartierul Sasar, Valea Rosie, Ferneziu pana la Firiza este in competenta agentului Mircea Pop. Dan Viorel are ca sarcina supravegherea zonei centrale din stanga raului Sasar, pana la iesirea spre Tautii de Sus, in timp ce Ioan Rednic se ocupa de zona industriala de vest a orasului, de la Piata Izvoarele pana la intersectia strazii Hortensiei cu Bd. Unirii. In fine, Traian Boitor are de vegheat asupra linistii din zona fierbinte a orasului, adica de la piata Izvoarele spre intreg cartierul Vasile Alecsandri. Agentii sunt “dotati” cu telefoanele mobile, au la dispozitie harti si doua autovehicule. “Politistii de proximitate au doua sarcini principale: consilierea cetatenilor pentru evitarea infractiunilor comise asupra celor ce locuiesc singuri, a persoanelor in varsta si a celor ce locuiesc in zone izolate, precum si informarea locuitorilor in domeniul legislatiei si a caracterizarii zonei in care locuiesc”, a declarat comisarul sef Grigore Pampa, seful Politiei Municipiului Baia Mare. Daca pana acum, sectoristul invita la politie partile conflictuale pentru a obtine declaratii, noul politist va merge pe teren si va incerca medierea conflictelor pe cale amiabila. Doar daca medierea esueaza, va intra in scena sectoristul. Cei patru politisti de proximitate au zone intinse de competenta si dotari “magnifice, dar inexistente”. Situatia se datoreaza personalului insuficient si bugetului auster. “Nu ne onoreaza si nu ne convine situatia dar, deocamdata, nu putem mai mult. Suntem putini, mijloacele tehnice sunt insuficiente si nu putem merge inainte decat cu pasi mici”, a afirmat comisarul sef Florin Maxim, adjunctul sefului politiei baimarene.

Lavinia Cotarcea



* Bad Boys a invins Vestul Salbatic

Nume fistichii, ale unor echipe comunale de amatori din Campulung la Tisa, respectiv Sarasau. Alaturi de alte opt team-uri, echipele au concurat timp de doua zile la prima editie a Festivalului Berii din Campulung la Tisa, comuna mica de langa Sighet, cu populatie preponderent maghiara. Pe langa ineditul minicampionat de fotbal, un unicat in amortitul peisaj sportiv nordmaramuresean, cu aceeasi ocazie au mai avut loc si concursuri de sah si popice. Caci tot Campulungul detine si singura popicarie ramasa in functiune din acea zona. Sportivii participanti nu s-au ales cu mare lucru, ci doar cu diplome de participare, voie buna, distractie si valuri de bere. Pentru ca, in fond, festivalul berii a fost cheia afacerii. Fotbalistii din Campulung, Sapanta, Sarasau si Remeti, practic, din toate comunele de pe Tisa inferioara, au demonstrat sub organizarea unui singur AF, Grigor Claudia (deoarece primaria comunei gazda nu s-a implicat deloc in evenimente), ca pot face lucruri faine, atunci cand sunt impulsionati. Bravo Bad Boys!

Teofil IVANCIUC



* RDS - viitorul ca spatiu deschis
Telefonie la preturi accesibile

O data cu liberalizarea pietei de telefonie fixa, in Romania s-a dat startul in cursa operatorilor alternativi din domeniu. In “raliu” s-a inscris si Romania Data System, iar in Baia Mare a devenit operationala o noua conexiune telefonica dedicata, deocamdata, convorbirilor internationale. Tarifele sunt diferentiate pe paliere orare, contorizarea se face la 10 secunde, dupa primul minut de convorbire si este disponibil permanent un serviciu suport clienti.

Serviciul rds.TEL a devenit operational in martie 2003, dar constructia retelei a inceput cu mult inainte. De fapt, piatra de incercare a constituit-o tocmai inceperea testarii solutiilor tehnologice, lucru imposibil inainte de liberalizarea pietei de telefonie fixa. Intentia celor de la RDS este de a oferi servicii profesionale, caracterizate de un standard superior celor actuale, la preturi acceptabile.

In ceea ce priveste tarifele, cei de la RDS ne-au convins. Pentru convorbirile internationale, cei cativa centi cheltuiti pe minut nu reprezinta o cheltuiala fabuloasa, ceea ce face ca prietenii sau partenerii nostri din alte tari sa fie usor de contactat. “Tarifele sunt mici pentru ca avem o politica de investitii si servicii complet diferita de cea a RomTelecom-ului si nu avem infrastructura lor de suportat. In plus, pe acelasi suport oferim si alte servicii, nu doar telefonie. Pana la sfarsitul anului va deveni operationala si telefonia interurbana, urmata de cea urbana, bineinteles la preturi mai mici. In tarife se reflecta si costurile de interconectare intre operatori, adica decontarile intre operatori care nu sunt inca definitivate. Dupa RomTelecom si SNCFR, noi ocupam al treilea loc din tara ca intindere, ca operator pe retea proprie de fibra optica”, a declarat Flaviu Balint, directorul general al RDS Baia Mare. Aniversarea celor doi ani de la infiintarea RDS Baia Mare este dublata de lansarea conexiunii telefonice rds.TEL, cadoul venind tot de la sarbatorit: a doua editie a Net Clubului baimarean. Gandit ca un concept de marketing pe care RDS l-a introdus in domeniul informatiilor si comunicatiilor, Net Club-ul este o propunere de creare a unui mediu foarte putin formal, in care participantii pot discuta liber despre subiecte care ii intereseaza: noutati tehnologice, prezentari de produse IT, solutii de comunicare. “In principiu, suntem principalii organizatori si trimitem invitatii partenerilor, dar este primit la intalnirile Net Club oricine este interesat de comunicatii si de domeniul informatiei”, a afirmat Flaviu Balint. RDS Baia Mare functioneaza de doi ani si nu a pierdut vremea. Formata prin preluarea firmei Self Net, cel mai mare provider de Internet local la acea vreme, filiala a pornit de la o retea de radio, linii inchiriate si dial-up cu circa 300 de clienti. In acest moment este folosita fibra optica, s-a introdus o noua frecventa pe radio, s-a ajuns la peste 800 de clienti, cifra de afaceri a fost triplata si s-a inceput dezvoltarea retelei telefonice.

Lavinia COTARCEA



* Guvernul cere, AJOFM accepta
Statistica aproximativa

Cautam transparenta. Unii spun ca au gasit-o. GAZETA o mai cauta inca. Desi guvernul promite, deocamdata am ramas cu promisiunile. Joi, 3 iulie, a avut loc conferinta de presa la sediul Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM ).

Conferinta este un “eveniment” care de acum inainte va avea loc lunar. Cu toate acestea, datele exacte au lipsit din comunicatul Agentiei. “Acestea tin de bucataria noastra”, a spus Alexandru Bondrea, director executiv. Abtinerile, asa cum ne-au obisnuit in ultima vreme institutiile statului, sunt legate de cifre. Date privind numarul somerilor pot fi comunicate numai cu aprobarea Bucurestiului. O situatie care ne duce cu gandul la vremuri pe care le credeam apuse. Si fiindca tot trebuie comunicat ceva, de ce sa nu se comunice date pozitive. Desi este cam greu de stabilit al cui este meritul, din luna ianuarie a avut loc o scadere a ratei somajului. Procentul de 5% oferit de luna mai situeaza Maramuresul pe locul sase intr-o ierarhie a judetelor. Noutatea in domeniu este ca, incepand cu luna viitoare, indemnizatia de somaj se va plati pe card. Aceasta masura nu va imbunatati cu nimic conditia somerilor, care din cei 1.700.000 de lei/luna, nu pot face economii prea mari. Masurile active sunt legate de cursurile de calificare (care in procent de 80% se adreseaza somerilor si la care acestia au acces gratuit) si sistemul de creditare. Conditia care trebuie indeplinita pentru a obtine creditul este crearea de noi locuri de munca, de care sa poata dispune si somerii. In Maramures exista un singur “indraznet” care s-a lansat in mediul de afaceri in aceasta maniera. Dar, in conformitate cu “politica” din domeniu, nu s-au precizat date cu privire la situatia noului om de afaceri. Cateodata prind bine si povestile, dar cifrele exacte parca ofera un confort mai mare. Un somer stie exact cate zile ii vor ajunge cei 1.700.000 de lei. Cateva zile.

Mihaela MIHALEA



* Coltu’ meu
Rosul maron

Saptamana trecuta a fost inaugurat un restaurant micut, aproape cochet, cu un nume ciudat pentru localurile romanesti. “Bizonul rosu” se vrea altceva in peisajul alimentatiei publice locale. Un local in stil country, adaptat la specificul maramuresean. Din intamplare, am fost nevoit sa astept pe cineva in apropierea localului, chiar in timp ce se “intampla” cheful inaugural. Cum persoana pe care o asteptam intarzia, am vrut sa trec pragul “Bizonului” la un pahar de suc aburit de gheata. Localul “full”. Cele cateva separeuri unde intra, probabil, in zilele obisnuite cinci-sase persoane, daca vrei sa mai si respiri, erau ticsite de personalitati si personaje mai mult sau mai putin cunoscute. Soferul unui VIP-politician bantuia pe afara. Atunci mi-a picat fisa ca era bairamul de taiat panglica inaugurala. Veselie mare ca la nunta, zgomotul tacamurilor nu putea acoperi scrasnetul maxilarelor ce se luptau cu preparatele in ton cu denumirea localului. Muzica de petrecere si mult lemn, foarte mult lemn. Aveai impresia ca intri intr-o cabana. Am renuntat de voie, de nevoie la sucul rece si m-am intors in “cuptorul” de pe trotuar, incercand, mai trecea vremea, sa calculez ce suprafata de padure a tapetat ceea ce pana nu de mult era cunoscut ca localul “Cocosul de aur”. Pe cand am ajuns la 10 metri cubi, recunosc ca nu sunt specialist, a aparut cel asteptat si am lasat socoteala pe alta data. Inaugurarile de localuri sunt foarte cautate si apreciate mai ales de “inauguratorii” de serviciu. Ii vezi cam pe aceiasi la astfel de evenimente mondene, asudand in lupta cu preparatele mustind de colesterol sau alte bunatati ce-ti fac noptile amare. Se intalnesc, se pupa, asteapta cuminti terminarea discursurilor de inceput, dupa care devin volubili si trec la treaba. E si asta o ocupatie, mai ales in perioada de tranzitie. In fond viata-i frumoasa. In timp ce “Bizonul rosu” a intrat in circuitul localurilor cu pretentii, tinerii studiosi, absolventii de liceu, au inceput probele scrise ale bac-ului, noul experiment din invatamant, examenul scris de tip grila. “Abramburica” si geniile Ministerului Educatiei, Tineretului si Cercetarii si-au facut datoria. Copiii au vazut rosu. Nu exista nici o legatura intre cele doua evenimente, nici macar de culoare. Rosul copiilor este aprins, iar cel de la “Bizon” este maron.

Nicolae TEREMTUS



* ALEGE-TI PRIMARUL!

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.