SOCIAL/ECONOMIC

* In Maramuresul mileniului III mai exista
Oameni fara identitate

* Composesoratul Borsa nu se preda!
Initiativa bate criza

* Cadou pentru Primaria Baia Mare
Calitate certificata

* Interviurile GAZETEI: azi, francezul Andre Chapus, seful proiectului X90
Burghezul din Lyon

* Alege-ti PRIMARUL!

* In Maramuresul mileniului III mai exista
Oameni fara identitate

Unul dintre drepturile fundamentale ale omului este dreptul la o identitate. Fara un nume, nu poti beneficia de nici unul dintre celelalte drepturi. Nu poti sa ai o locuinta, nu te poti inscrie la o unitate de invatamant, nu te poti casatori, nu te poti angaja. Uneori, din neglijenta, nepasare sau lipsa de bani, anonimatul devine o mostenire de familie. Cu cat se mareste cercul, cu atat pare mai greu de dobandit un nume. Unii mor fara sa aiba certificat de nastere.

“Celui ce are i se va da, iar celui ce n-are i se va lua si ceea ce are”, spune un citat biblic. Unii isi schimba numele sau isi “cumpara” identitati false, altii nu au nici macar o identitate. Mor inainte sa dobandeasca un act care sa demonstreze existenta lor. Nu pot beneficia de drepturi, pentru ca nu-si permit sa aiba un nume.

Mileniul III. Secolul tehnologiei computerizate. Intr-o tara care aspira la aderarea in Uniunea Europeana si face tam-tam pe seama protectiei sociale, exista oameni care, conform documentelor, nu s-au nascut niciodata. Unii mor fara sa fi avut vreodata un certificat de nastere. Nu au identitate, nu au adesa, nu au nimic. Implicit, nu pot beneficia de nici un fel de drepturi, in schimb platesc amenzi. Copiii nu pot fi inscrisi la scoala, parintii nu se pot angaja si nu pot beneficia nici de ajutor social. E un cerc vicios din care nimeni nu stie cand sau daca se va iesi vreodata. Parintii nu au acte, motiv pentru care nu-si pot inregistra copiii. Poate din nepasare sau lipsa de bani, nu-si pot permite nici macar un nume. Conform Cartei Drepturilor Omului, fiecare om are dreptul la un nume. Fara de identitate, nu poti beneficia de nici unul dintre celelalte drepturi. Saracia e una dintre cauzele care genereaza lipsa identitatii sau poate lipsa actelor atrage dupa sine saracia. In mod paradoxal, comunitatile care sunt tot timpul in centrul atentiei din cauza conditiilor mizere de viata si saraciei care nu are limite nu exista in documente. Poate ca acest lucru este o intamplare favorabila pentru autoritati sau poate o scuza in care se imbraca neputinta si nepasarea. Si totusi… Rezolvarea acestei probleme nu intra in atributiile nimanui?

Lux nepermis

Din cele 250 de familii care locuiesc langa paraul Craica, mai mult de jumatate nu au acte de identitate. “Tat timpu’ vin politistii si ne dau amenzi de 750 de mii ca n-avem acte ori adesa. D’apoi haicea sunt familii intregi care n-au certificate si bolentine. Daca trebe’ sa dai un milion pantru unu, de unde sa aiva ei cate sapte, opt milioane? Ii tare rau, ca nu le da ajutor social, copiii nu pot mere’ la scoala... Si io am un nepot de cinci ani care n-are certificat de nastere. Aicea tati is saraci, ca traiesc de pa rampa ori din cersit, abia au bani de-o pita, de unde sa aiva ei bani de acte?”, a spus Trandafir Varga, bulibasa rromilor de pe Craica. Anca Lacatus locuieste pe Craica, intr-o coliba din placaj. Are numai saisprezece ani, dar este mama unui baietel de un an si jumatate. Nu stie nici sa scrie, nici sa citeasca. Nu a fost niciodata la scoala si nici nu se poate angaja. Nici ea, nici copilul nu au certificate de nastere. “Apoi, parintii nu m-or inregistrat la starea civila. Io am vrut sa ii fac certificat la asta micu’, dar mi-or zas ca nu poci, ca nici io, nici tata-su n-avem acte. Amu’ am auzat ca ii tare scump, costa un milion. Apoi, fara acte, nu capatam nici ajutor social, nici nimica. Baiatu’ nu capata alocatie, si io nu ma poci angaja nicari. Murim aci de foame”, a spus Anca Lacatus. Rodica si Gheorghe Martocean locuiesc impreuna cu cei opt fii si 16 nepoti in trei colibe din folie si carton, asezate in aceeasi curte. Nici unul dintre ei nu are acte de identitate. “Apoi noi abia traim, ca suntem 26 de guri. Adunam cartoane de pa rampa de gunoi si le vindem. Abia avem bani de-o pita, de unde sa avem bani de acte? Ca trebe’ sa-mi fac intaie io si barbatu-mio, apoi copiii, si apoi nepotii. Ne costa vo’ 26 de milioane de lei. De unde sa avem bani?”, a spus Rodica Martocean. Chiar daca n-au bani nici de-o paine, primesc frecvent amenzi de cel putin 750.000 de lei. Pentru a dobandi o identitate, ar trebui sa platesca o amenda intre 1-2.000.000 de lei si sa depuna o cerere de inregistrare tardiva la judecatorie. Nu-si permit un act de identitate din cauza amenzilor pe care le primesc tocmai fiindca nu au acte. E un cerc vicios din care este aproape imposibil de iesit.

Ioana LUCACEL



* Composesoratul Borsa nu se preda!
Initiativa bate criza

La doar 6-7 km distanta de soseaua nationala care leaga Vatra Dornei de Borsa Complex, este un loc de vis. Borsenii asociati ai Composesoratului nu stau cu mana in san si au amenajat in zona care le-a fost atribuita o alternativa turistica. Toate s-au facut prin munca oamenilor, fara fonduri venite de cine stie unde. Cand ajungi acolo, ai o singura intrebare: de ce nu li se dau oamenilor acestora tot ce merita, mai ales ca au dovedit ca stiu cum sa-si administreze proprietatile?

In pofida franelor bagate de primarul Grec de Borsa, asociatia composesorala nu moare si nu se preda. Dupa cum ati mai citit in GAZETA, la Borsa exista si functioneaza o Asociatie Composesorala, care lupta pentru preluarea padurilor de la Ocolul Silvic si trecerea lor in administrare privata. Ce fac asociatii acesteia, este tema acestui articol.

Asociatii Composesoratului au solicitat punerea in posesie a unei suprafete impadurite de 17.000 ha, aflata dincolo de pasul Prislop, in bazinul Bistritei Aurii. Din suprafata revendicata, cei peste 40 de composesori asociati, impreuna cu doua parohii din Borsa au obtinut pana acum doar vreo 100 ha de padure si inca 120 ha de pasune alpina. Din fericire, parcelele respective au fost atribuite proprietarilor ca un tot intreg, astfel ca oamenii s-au instapanit in muntele Zambroslavu, unde gospodaresc azi o poiana inconjurata de padure, desupra careia se ridica golul alpin, intr-un peisaj de basm. Poiana cu pricina a servit drept cimitir in timpul celui de-al doilea razboi mondial, lucru care ii imprima o anume solemnitate, si este spintecata de un navalnic parau care coboara tocmai din haul muntelui. Composesorii au demarat proiecte pe care le si aplica, spre diferenta de proiectantii CJ (in frunte cu stiti voi cine), care construiesc atatea mii de proiecte, cate n-or fi in stare sa le duca la bun sfarsit nici o mie de guvernari pesediste.

Se poate!

Asociatii intru gospodarirea padurii si pasunii alpine au delimitat mai intai proprietatea (care se afla pe limita actuala si abuziv fixata cu judetul Suceava), apoi au construit un drum de acces spre poiana. Pana anul acesta, acolo a functionat o arhaica stana, care are, desigur, farmecul ei. Pentru cele trei sute de oi au construit un alt tarc, iar pentru ciobani o stana moderna care, atunci cand va fi gata, va avea inclusiv o camera laborator pentru prepararea branzei, care va respecta toate conditiile unui laborator modern, acolo sus, la 1250 m altitudine. Pentru cireada de vaci s-a construit, pitit la umbra molizilor, un saivan mare, lung de 40 m. Composesorii au dus in munte si un generator cu motorina, care asigura energia electrica necesara instalatiilor, si au mai construit doua cabanute. Acum lucreaza la terminarea stanei. Au plantat, intr-un fost tarc al oilor, o holda de cartofi, care au crescut ca din apa. Si care trebuie feriti de turmele de mistreti. De altfel, zona in care composesoratul este proprietar este bine populata de salbaticiuni. Pe langa porcii salbatici, pe munte se mai afla cerbi, ursi, lupi si cocosi de munte. Borsenii intreprinzatori sunt decisi sa faca multe alte lucruri in Zambroslavu. La anul, vor zagazui paraul si vor monta un hidrogenerator pentru producerea gratuita a energiei electrice. Vor construi un iaz pentru pastravi, o cabana si vreo 20 de casute tip camping. De fapt, se vrea edificarea unei ministatiuni turistice. Apoi, urmeaza sa cumpere mai multe sute de animale, cu toate ca asociatii detin deja doua stane de oi, doua cirezi de vite si multi porci. Locul este ideal pentru drumetii. In jur e o multime de obiective demne de luat in seama, incepand de la rezervatiile naturale Salhoi-Zambroslavele si Cornedei-Ciungi si pana la stancile calcaroase, ciuruite de pesteri. Iarna se poate schia intre varf si poiana. Locul fermecat se afla la doar 6-7 km distanta de soseaua nationala dintre Vatra Dornei si Borsa Complex si constituie o alternativa, ca punct turistic de toata frumusetea. Toate acestea au fost edificate cu fortele proprii ale unui grup de cetateni ai Borsei, fara fonduri PHARE sau guvernamentale. Speram ca se aude acolo unde trebuie.

Teofil IVANCIUC



* Cadou pentru Primaria Baia Mare
Calitate certificata

ISO 9001 este standardul in raport cu care se confirma existenta unui sistem de management al calitatii. Acest standard cuprinde cerintele referitoare la diverse procese desfasurate in cadrul unei organizatii, stabilindu-se niste reguli care devin obligatorii pentru intreg personalul implicat. Obtinerea unui certificat de calitate ISO 9001 este conditionata de indeplinirea unor obligatii asumate de organizatia respectiva, nu doar pana cand se vad cu diploma in mana, ci pe termen nelimitat.

Auzim din ce in ce mai des despre certificate ale sistemelor de management al calitatii, ISO 9001 de exemplu. Chiar si Primaria Baia Mare se afla in posesia unuia, primit chiar in ajunul sarbatorii de Sfanta Maria. Frumos cadou! Dar de ce e important sa ai certificare in calitate? Se porneste de la ideea ca, asa cum e vital sa ai un sistem de control al calitatii intr-o fabrica, in orice organizatie e importanta stabilirea unor reguli care sa urmareasca eficientizarea activitatii.

Certificatul de calitate ISO 9001 primit de catre Primaria Baia Mare, nu este doar un motiv de mandrie pentru primar si echipa sa, ci, mai ales, o obligatie. Odata porniti pe acest drum, este obligatoriu ca parametrii sistemului calitatii impusi si atinsi de edilii baimareni sa fie respectati in continuare, pentru ca monitorizarea e prezenta chiar si dupa primirea certificatului, ce poate fi retras daca nu se respecta conditiile asumate. In 14 august, primarul Cristian Anghel a primit din mana directorului de dezvoltare a Societatii Romane de Asigurare a Calitatii (SRAC), Nicolae Barbu, certificatul de calitate ISO 9001. Primarul a subliniat beneficiile de care se vor bucura cetatenii municipiului, beneficii datorate acestei recunoasteri. In primul rand, Primaria, ca institutie publica, va fi obligata sa mentina procedurile interne la acest nivel calitativ, dar si sa dezvolte serviciile pentru cetateni, pe principiul calitatii, accesibilitatii si simplitatii. Obiectivele cantitative si calitative vor trebui sa se ridice la nivelul standardelor ISO 9001 si, in acest mod, sa fie comparabile cu cele din Europa. In timpul discutiilor s-a subliniat importanta protejarii mediului, care trebuie inclus in programul de management al primariei, si stabilirea unor parteneriate principiale cu clientii–cetatenii si furnizorii–firmele prestatoare de servicii. Cristian Anghel a lansat cu aceasta ocazie sloganurile anilor viitori, de la “Orasul care invata”, in 2003, la “Orasul care proiecteaza”, pentru 2004, pana in anul 2007, care va fi al “Orasului care gandeste”. In aceeasi ordine de idei se inscrie si deschiderea Centrului pentru Consultanta, Dialog Public si Audiente (CCDPA), inaugurat cateva zile mai devreme, care va inlesni accesul liber al cetatenilor la informatiile de interes public. Creat pentru a reprezenta un mijloc de comunicare intre baimareni si administratia publica locala, CCDPA ofera informatii, consiliere, audiente si va sonda opinia publica. Principiile declarate pe care se va baza activitatea centrului sunt impartialitatea, confidentialitatea si gratuitatea. Tot aici se poate consulta “Ghidul cetateanului”, care ofera lamuriri privind informatia de interes public si exceptiile de la regula, precum si legile ce reglementeaza accesul la informatii.

Lavinia COTARCEA



* Interviurile GAZETEI: azi, francezul Andre Chapus, seful proiectului X90
Burghezul din Lyon

La vechea intreprindere constructoare de masini si utilaje IMUAS, care a devenit una dintre cele mai valoroase si profesioniste societati din judet, S.C. Ramira S.A., se afla un grup de adevarati meseriasi francezi, reprezentanti ai firmei Farman. GAZETA i-a vizitat si a dialogat cu Andre Chapus, seful binecunoscutului proiect X90. Am reusit astfel sa aflam parerea lui despre Maramures si Romania. Prin “vizorul” lui, inca nu e totul roz in tara noastra.

Andre Chapus s-a nascut in 6 mai 1961, la Grezieu (Rhone), langa Lyon (Franta). Provine dintr-o familie burgheza, tatal sau, Charles Chapus, a fost gestionar financiar de valori la Bursa din Lyon. A vizitat foarte multe tari (Brazilia, Spania, Polonia si altele), dar acum, reprezentantul Farman se afla in Baia Mare.

Andre Chapus este de profesie inginer. A absolvit universitatea “Arta si meserie” in 1975. Cele mai placute momente din viata lui se contureaza in jurul copilariei, din care isi aminteste de un Craciun fericit, alaturi de familia lui. Unul cu zapada. Este casatorit si are trei copii de ale caror realizari este foarte mandru.
Reporter: Cand ati venit prima data in Romania? Andre Chapus: In 1976. Pe atunci lucram pentru Citroen si am promovat proiectul Axel, la firma Oltcit din Craiova, unde am ramas timp de sase luni.
Rep.: Cum ati gasit Romania dupa Revolutia din ’89?
A.C.: Inainte, pe vremea lui Ceausescu, era un nivel de bogatie, chiar daca si atunci era vizibil un mare decalaj fata de Franta, in ceea ce priveste nivelul de infrastructura, nivelul industrial. Saracie - remarca valabila si astazi. M-au surprins nivelul de viata scazut, sistemul administrativ, cu toate procedurile lui complicate, si cel al politiei. Daca pe vremea lui Ceausescu politia era vazuta peste tot, astazi, sistemul politiei nu mai exista.

Inceputul afacerii

Rep.: Ce ati simtit cand ati trecut pragul societatii Ramira?
A.C.: Starea uzinei, toate instalatiile si materialele erau foarte vechi. In Franta, o astfel de uzina nu functioneaza. Aici, oamenii vin sa lucreze imbracati cu hainele de strada, ceea ce in Franta nu veti vedea niciodata. Toti angajatii trebuie sa poarte haine de securitate.
Rep.: Care credeti ca este rolul acestei afaceri in dezvoltarea societatii Ramira si, implicit, in dezvoltarea industriei constructoare de masini in Maramures?
A.C.: Interprinderea Farman, prin X90, a dezvoltat o mare activitate la Ramira. Din aceasta activitate, Ramira a putut obtine si alte contracte cu societatea franceza Iri-Dacia Renault. Afacerea permite firmei Ramira sa cunoasca piata industriei de masini, foarte diferita de aeronautica, de industria metalurgica. Vorbesc de volumul de munca, de puterea de a intra pe piata automobilelor. Ramira a dat de lucru si altor societati din Baia Mare si Cluj Napoca.
Rep.: Modul de lucru al romanilor in raport cu cel al francezilor?
A.C.: Este o mare diferenta. Mana de lucru este foarte ieftina, nivelul de salariu este foarte scazut. Un salariat din Romania castiga aproximativ 200 euro, iar unul francez castiga 1500 euro. O ora de munca in Franta nu este o ora de lucru in Romania. Vorbesc de munca profesionala, de cunostinte, experienta, materiale, metodologie, productivitate, calitate si management. Romania nu poate investi in material occidental pentru ca este foarte scump. Metodologie moderna, la fel, nu-si permite. In Franta, o masina Dacia nu va fi vanduta niciodata. Vorbesc de servicii de calitate. In Franta, prin toate posibilitatile pe care le avem, facem intr-o singura ora munca de trei-patru ore a romanilor. Pentru asta suntem in Romania.

Familie si pasiuni

Rep.: Familia d-voastra?
A.C.: Provin dintr-o familie burgheza, o familie foarte traditionala, numeroasa. Suntem sase frati. Eu sunt casatorit si am trei copii. Sotia mea, Evelyne, este contabila, iar fiica mea studiaza in Australia. Unul dintre cei doi baieti imi urmeaza calea. Va absolvi Universitatea “Arta si meserie”.
Rep.: De ce nu va aduceti familia in Romania? Poate intr-un concediu?
A.C.: Tocmai ne-am intors din concediu. Avem o casa pe malul Mediteranei unde am fost cateva zile. In general, stau mai mult in Franta decat in Romania. Poate ii voi aduce in Romania cu ocazia sarbatorilor de iarna. Sa-mi aduc aminte de acel Craciun cu zapada din copilaria mea.
Rep.: Considerati venirea dumneavostra in Romania un sacrificiu profesional?
A.C.: Nu. Din contra, este o experienta interesanta. Am o firma de consultanta manageriala in Franta si in momentul de fata lucrez independent, pentru mine. Societatea Farman era intr-o situatie dificila. Avea nevoie de un om capabil, iar acela am fost eu. A fost alegerea mea, pe care nu o consider un sacrificiu. Am mai fost plecat si in alte tari, precum Polonia, Spania, Portugalia. Prin contactele pe care le-am stabilit cred ca e vorba de o experienta foarte buna.
Rep.: Pasiuni?
A.C.: Particip la numeroase cluburi si societati. Sunt membru al clubului Rotary, unde sunt sef in sector, si in renumita asociatie “Arta si meserie”. Am facut si putin sport, dar prefer sa-mi petrec timpul muncind. Pe langa toate aceste pasiuni, ma ocup si de politica, fiind membru in Partidul Republican de la varsta de 20 de ani.

Romanii si planurile de viitor

Rep.: Dumitru Matei, directorul societatii Ramira, a facut un lucru mai putin obisnuit. La inceput, a trimis scrisori in toata lumea pentru a obtine un contract in dezvoltarea firmei. Cum vi se pare acest mod de abordare a problemei?
A.C.: Foarte buna modalitate. Este o metoda comerciala interesanta. Si eu fac asa ceva. Trasmit scrisori, informatii prin mail. Matei este un “Jocker”, joaca toate cartile, e prietenul meu. Avem o relatie excelenta. E un om politic care va putea fi un bun candidat la urmatoarele alegeri.
Rep.: Puteti sa ne vorbiti de urmatoarele colaborari concrete ale S.C. Ramira S.A.?
A.C.: Normal, vor exista si alte proiecte. La sfarsitul lui septembrie, Ramira va semna un nou contract cu firma Renault in scopul fabricarii unor roboti, iar societatea Farman va mai semna cateva contracte cu Ramira (chiar daca nu vor fi de aceeasi amploare ca X90). In 2004, se prevede un contract cu firma Peugeot, in vederea asamblarii unei alte mici masini a firmei.
Rep.: Care a fost cel mai socant lucru pe care l-ati vazut in Romania?
A.C.: Nimic nu m-a socat. Dar lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost frumusetea femeilor intre 15 si 30 de ani.
Rep.: Idealul?
A.C.: Nu am idee. Cred ca sunt un om fara ideal.

Despre Maramures

Rep.: Cum vi se pare Baia Mare?
A.C.: In raport cu celelalte orase din sud pe care le-am vizitat (Bucuresti, Pitesti, Craiova), Baia Mare este un oras deosebit. Oamenii sunt mult mai primitori, ospitalitatea este evidenta. Imi place foarte mult aici.
Rep.: Ce parere aveti despre traditia si folclorul maramuresene?
A.C.: Avem si noi traditii si obiceiuri in Franta, dar nu au aceleasi valori. Am fost in Maramuresul istoric si am ramas placut impresionat de portile maramuresene, de cultura si traditia locului. Am fost intr-o duminica, era in timpul slujbei religioase. Toate femeile si fetele erau imbracate in haine traditionale exceptionale. Dar am remarcat ceva. Acest lucru se intampla doar pana la ora 17, dupa care fetele se imbraca in fuste mini si bluze decoltate ori transparente. Daca in timpul zilei femeile se plimbau pe strazile satelor, seara stateau grupuri pe bancile de la marginea caselor.

Optiuni si argumente

l Ciclism sau rugby?
Ciclism, pentru ca am practicat acest sport mult timp.
l Edith Piaf sau Mireille Mathieu?
Edith Piaf. Este un mit francez, o valoare mare. Are o voce extraordinara.
l Vin sau cognac?
Fara discutii, vinul. Este deosebit de bun si sanatos.
l Lectura sau cinematograf?
Lectura. Nu-mi place cinematograful.
l Laetitia Casta sau Isabelle Adjani?
Casta, semnifica frumusetea absoluta.
l Depardieu sau Louis de Funes?
l Louis de Funes. Ma face sa rad, este copilaria mea.
l Debussy sau D.J. Bobo?
Debussy. Nici nu stiu cine e D.J Bobo. Oricum imi place muzica clasica. Pe drum, in masina, ascult muzica clasica. Este in ton cu toate.

Gabriela VALEAN



* Alege-ti PRIMARUL!