SOCIAL / ECONOMIC

* Aprecieri de la beneficiarii sălilor de sport construite de IMI SA
Competitivitate occidentală

* Nirom Oil SRL deapănă istoria succesului
Norocul - ingredient al reusitei

* Bursa vorbelor

* Sprijin pentru întreprinzători

* Asistenţă maternală cu procese de calomnie şi… furt
Lupta pentru Iosif

* Regal popular maramureşean

* Retragere
Mulţumim, Lucică!

* Pseudo-băimărenii din Linţeşti au retrogradat
Să vă fie rusine!

* APOSTROF

* “Iubesc la nebunie rugbyul”

* Sport pe scurt

* Aprecieri de la beneficiarii sălilor de sport construite de IMI SA
Competitivitate occidentală

Cea mai titrată firmă de construcţii-montaj din Baia Mare, IMI SA, şi-a adăugat în portofoliul de lucrări trei noi săli de sport. Beneficiarele acestor lucrări spun că IMI SA a meritat să câştige trofeul competitivităţii. Părerile lor nu sunt singulare şi se adaugă la noianul de laude pe care constructorul le-a primit la fiecare nouă realizare.

Scriam mai demult despre minunea răsărită pe malul Săsarului din Baia Sprie. Adică despre o sală de sport care a a dat emoţii multor elevi din Baia Sprie, neobişnuiţi cu asemenea dotări. Ei bine, bijuteria a fost replicată de către IMI SA la Şcoala cu clasele I-VIII din Tăuţii Măgherăuş, Liceul teoretic “Nemeth Laslo” şi Grupul Şcolar “C.D. Neniţescu” din Baia Mare. Noile clădiri sunt urmare a programului “Săli de sport şcolare” derulat prin Compania Naţională de Investiţii Bucureşti, care a ales ca antreprenorul general să fie IMI SA, a cărei faimă a depăşit graniţele judeţului. Lucrările au respectat proiectele iniţiale, dar şi termenele de dare în folosinţă, calitatea construcţiilor meritând atributul de impecabil. Este vorba de construirea sălii de sport propriu-zise din structură metalică, cu panouri termoizolante de închidere a pereţilor şi tavanului, în suprafaţă de 852 mp. Terenul poate fi folosit pentru jocul de baschet, handbal sau volei, fiind prevăzute spaţii tehnice şi pentru asistenţă. Sala de sport presupune şi un corp anexă construit din cărămidă pe structură de beton armat, destinat spaţiilor administrative, depozitului de materiale sportive, grupuri sociale şi vestiare, suprafaţa însumând 249 mp.

Confort pentru elevi

Elogiile îndreptate spre IMI SA nu sunt gratuite. Probabil că mulţi dintre elevii care vor intra “să bată mingea” în noile săli de sport nu au mai întâlnit condiţii atât de civilizate pentru sport. Dotările includ centrale termice proprii şi sisteme de ventilaţie, iar pardoselile sunt placate cu gresie. Nu lipsesc faianţa şi finisajele în zugrăveli lavabile care scot în evidenţă calitatea ireproşabilă a pereţilor. Pentru ca lucrarea să poată fi comparată cu orice sală de sport aflată în Europa, nu s-a făcut economie nici la tâmplăria din PVC şi aluminiu, în loc de anostele ferestre de lemn prin care vântul îşi poate face de cap, fiind prevăzut chiar şi un sistem termoizolant care să ofere sportivilor un mediu adecvat pentru desfăşurarea activităţilor specifice. Şcoala generală cu clasele I-VIII din Tăuţii Măgherăuş a fost vedeta săptămânii ce s-a încheiat, fiind un caz particular între celelalte săli de sport construite în judeţul Maramureş. Particularitatea o constituie eleganţa amenajărilor exterioare, care au ca punct culminant o elegantă fântână arteziană, amplasamentul dispunând de un spaţiu generos dedicat sistematizării. Alexandru Pârjol, directorul general al IMI SA, spune că s-ar fi putut face acelaşi lucru la oricare din obiectivele de până acum, dar unităţile şcolare din oraşe nu dispun de spaţiu atât de mare. În apropierea sălii de sport, se poate amenaja un parc de agrement sau un ştrand care să completeze dotările sportive din localitate. Consiliul Local a fost cel care s-a ocupat de dezafectarea şi salubrizarea zonelor învecinate obiectivului, în suprafaţă totală de 2100 mp. Au fost amenajate zone verzi şi alei, cu pavaje din pavele autoblocante, drumuri de acces betonate, parcări, fiind asigurat accesul la toate utilităţile necesare. Recepţiile celorlalte două săli ale Liceului Teoretic “Nemeth Laslo”, respectiv a Grupului Şcolar “C. D. Neniţescu”, ambele din Baia Mare, sunt planificate pentru această săptămână. Şi dotările acestor săli se aliniază calităţii recunoscute ca purtând marca IMI SA, nefiind cu nimic mai prejos decât celelalte cinci săli de sport pe care antreprenorul le-a dat în folosinţă în judeţ. Necesitatea acestor investiţii a fost subliniată de directoarea Liceului “Nemeth Laslo”. “Şi elevii, şi dascălii se bucură de sala de sport pentru că aveam mare nevoie. Noi nu am avut aşa ceva până acum. Am primit o parte dintr-o clădire care fusese un internat al Grupului Şcolar “C. D. Neniţescu”, pe care am folosit-o ca săli de clasă, în comun cu vecinii noştri. Avem doi profesori de sport foarte sufletişti, care au înteţit activitatea sportivă, participând cu echipele şcolare la tot felul de competiţii. Aşa că acum nu mai e nevoie să oprim antrenamentele copiilor pe timpul iernii” a afirmat Szusza Vlaicu.

Amprenta calităţii

“Am reuşit să adunăm cei mai buni muncitori din judeţ. Nu se poate face calitate fără oameni competenţi. În plus, ne-am bucurat de ajutorul Consiliilor Locale din localităţile unde ne-am desfăşurat activitatea, care s-au străduit să dezafecteze şi să salubrizeze zonelor învecinate lucrării, prin amenajarea de zone verzi şi alei pavate, astfel asigurându-se accesul la toate utilităţile. Ne desfăşurăm forţele în 11 judeţe, calitatea lucrărilor noastre fiind deja o marcă a firmei IMI SA” – a declarat Alexandru Pârjol, director general IMI SA.

Aprecieri de la beneficiari

“Este nemaipomenit ce s-a petrecut aici. S-a reuşit împletirea unei organizări ireproşabile cu o foarte bună coordonare a dirigintelui de şantier. Apreciem în mod deosebit calitatea deosebită a lucrării, îmbinarea plăcută a formelor şi culorilor în construcţie. Nota 10 pentru executant!” – Ştefan Rus, directorul Şcolii Generale cu clasele I-VIII din Tăuţii Măgherăuş. “Sala era necesară liceului nostru. Iar în privinţa calităţii construcţiei, vă invit să vedeţi cu ochii dumneavoastră. Este ireproşabil. Elevii şi dascălii nostri sunt impresionaţi. Noi avem doi profesori de sport care au înteţit activitatea sportivă a liceului, prin participarea la tot felul de competiţii. Dar în timpul iernii era foarte complicat să continuăm antrenamentele. Această sală de sport a rezolvat o problemă foarte mare şi pentru liceul nostru şi pentru Grupul Şcolar ”C. D. Neniţescu”, aflat în aceeaşi situaţie” – Szuszana Vlaicu, director Liceul Teoretic “Nemeth Laslo”.

Lavinia Cotarcea



* Nirom Oil SRL deapănă istoria succesului
Norocul - ingredient al reusitei

Povestea lui Florin Făzăcaş este una din miile de poveşti care au ca tâlc reţeta unui succes. Şi nu e vorba doar de afaceri. Deşi regula spune că succesul în afaceri presupune eşecuri pe alte planuri, Făzăcaş contrazice regula.

A câştigat anul trecut trofeul desemnat celui mai tânăr om de afaceri care a cunoscut succesul în Maramureş. Nu se teme să iasă în faţă, semn că nu are nimic de ascuns. În 8 august 2000, Florin Făzăcaş a pus pe roate o afacere care merge. Merge de patru ani şi nu oricum, ci mână în mână cu recunoaşterea succesului. Ceea ce face interesantă povestea lui este faptul că a pornit pe drumul iniţiativei particulare atunci când avea doar 23 de ani. La vremea aceea, era proaspăt absolvent al unei facultăţi de educaţie fizică şi sport, dar îşi câştiga pâinea zilnică de vreo trei ani, ca angajat al unui hotel din Baia Mare.
Reporter: Care a fost resortul ce v-a lansat în afaceri?
Florin Făzăcaş: Eu cred că a fost vorba de noroc, în primul rând. Eram cu treburi în Braşov, când am văzut o reclamă a firmei Lubrifin. M-am dus la sediul companiei să cumpăr nişte uleiuri, unde am fost primit cu interes pentru că ei nu aveau distribuţie în zonă. Nu o să uit niciodată întrebarea de la care a pornit totul: vreţi să deveniţi distribuitorul nostru? M-am gândit în sinea mea: de ce nu? Niciodată nu spui prima oară nu, aşa-i? Doar nu aveam nimic de pierdut. M-au trimis la directorul lor de marketing zonal şi am început colaborarea.
Rep.: Ce investiţie financiară a presupus această colaborare?
F.F.: La ora aceea, aveam trei milioane de lei. Am luat marfă de nouă milioane, pentru că firma respectivă accepta file cec cu scadenţă la treizeci de zile. Am vândut marfa cu 11-12 milioane, bani cu care am plătit datoria şi cu restul am cumpărat altă marfă. Şi tot aşa. Pur şi simplu, afacerea a crescut ca un bulgăre de zăpadă.
Rep.: Când v-aţi dat seama că sunteţi pe drumul cel bun?
F.F.: La început, făceam distribuţie cu plasa. Mergeam la câte o firmă şi mă rugam de director să cumpere de la mine. Efectiv, insistam să facă o încercare. Încet-încet, mi-am dat seama că am nevoie de o maşină. Prima investiţie, din aprilie 2001, când mi-am luat primul autovehicul ce putea duce marfă de o tonă, a însemnat o mare realizare pentru mine. Un an mai târziu, vindeam maşina de transport şi cumpăram una mai mare. Acum am 15 maşini pentru distribuţie, pentru că sunt unic distribuitor al uleiurilor Lubrifin în Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Mureş. Pe lângă asta, am clienţi în ţară, e vorba de fabrici mari, cu care lucrez direct. În timp, mi-am dat seama că nu preţul contează, ci pachetul de servicii pe care îl oferi. Primordiale sunt termenele de plată pe care le oferi clienţilor, faptul că facem distribuţie la domiciliu, adică la uşa fabricii, în afară de preţ. Eu zic că promptitudinea şi calitatea produselor dau măsura seriozităţii unei firme.
Rep.: Cum v-aţi convins clienţii să lucreze cu dumneavoastră?
F.F.: Iniţial, am fost doar insistent. În timp, s-au convins singuri. Greu a fost să îi determin să îmi dea o şansă. Când mă vedeau cât de tânăr sunt, nici nu gândeau că am venit la ei pentru colaborare. Am apelat mereu la vorba că orice om merită o şansă. Cei pe care i-am convins să mi-o acorde au hotărât să lucreze în continuare cu mine. Am avut şi clienţi care m-au păcălit, dar mi-am zis că aşa e în viaţă: mai şi pierzi câteodată. Dacă legislaţia noastră ar fi orientată spre întreprinzătorul particular, ar fi posibilă crearea unui mediu de afaceri normal.
Rep.: Dorinţe de îndeplinit?
F.F.: Singurul meu hobby este sportul. Şi cum m-am implicat în viaţa echipei de fotbal Star Recea, aş vrea să fac acolo o bază sportivă modernă.

Lavinia Cotarcea



* Bursa vorbelor

Tot stau şi mă strâmb cât pot (nu de alta, dar ca să pot judeca drept) şi nu pot pricepe. De ce mama, tata şi toate rubedeniile naibii trebuie să fim atât de cinici? Ce se poate câştiga de pe urma neobrăzării? Că altfel nu se poate numi scălămbăiala aşa numiţilor oameni politici de pe la noi, iscată de teribila tragedie de la Mihăileşti. Unde îşi are izvorul atâta tupeu şi nesimţire, de s-a ajuns ca un accident de asemenea proporţii, care a luat tribut viitorul atâtor familii, să devină prilej de campanie electorală? Ciorile politichiei româneşti au hăituit subiectul vreme de o săptămână şi tare mi-e că nu s-or opri curând. Că doar nu contează de unde îţi extragi seva pentru putinţa de a te bate cu pumnul în piept şi a arăta cu degetul spre altul. Important e să fie găsite treptele ce urcă în sondajele electorale. Orice urcuş înseamnă un pas înainte spre ciolanul puterii. Iar dacă acesta pute a putred, nu-i nimic, ne ţinem de nas şi muşcăm cu poftă.

Lavinia COTARCEA



* Sprijin pentru întreprinzători

Comisarii europeni au decis adoptarea unor măsuri ce vor fi luate la nivel european pentru sprijinirea întreprinzătorilor şi a microîntreprinderilor. Scopul este să fie create condiţii la nivel european, pentru ca un număr tot mai mare de persoane să-şi deschidă propriile firme, care să crească şi să creeze locuri de muncă. Planul Comisiei Europene pentru întreprinderi atinge cinci domenii în care trebuie luate măsuri, până în 2007. Comisia Europeană va finanţa campanii publicitare care să încurajeze crearea de noi firme. Apoi se vor analiza microîntreprinderile care au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în primii ani de activitate şi se vor populariza reţetele succesului. Un set de măsuri se referă la simplificarea legislaţiei din statele europene în ceea ce priveşte condiţiile de angajare, TVA-ul şi impozitul pe profit. Comisia urmăreşte să uşureze accesul firmelor la achiziţiile publice. Este luată în vedere şi activitatea microîntreprinderilor în viaţa socială, precum sănătatea şi educaţia.

Lavinia Cotarcea



* Asistenţă maternală cu procese de calomnie şi… furt
Lupta pentru Iosif

“Iosif nici măcar nu ştia că oamenii mor şi credea că toate clădirile din oraş sunt şcoli.” Aşa începe povestea unui copil dat în asistenţă maternală în mijlocul unui adevărat război al plângerilor, sesizărilor şi acţiunilor în instanţă între trei fraţi vitregi. Mărul discordiei nu avea nici în clin, nici în mânecă cu Iosif, dar asta nu l-a scutit de suferinţă.

În 1999, Floare L. din Baia Mare a înaintat o cerere către Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului (DPDC) prin care solicita înscrierea la un curs de asistenţă maternală şi primirea unui copil în grijă. În primăvara anului 2003, după o anchetă socială efectuată la domiciliul ei (situat pe Bulevardul Bucureşti, nr. 34A/28), femeia l-a luat în asistenţă maternală pe Iosif Horvat, un băieţel ce fusese abandonat de părinţi, imediat după naştere. “Iosif era elev în clasa I. Era deja în semestrul II când l-am adus acasă. Atunci locuiam în Baia Mare. Asistentele sociale ziceau că este un copil bun la învăţătură, dar am descoperit cu stupoare că nu ştia absolut nimic. Nu cunoştea nici o literă, nu ştia să vorbească frumos, nu cunoştea noţiuni elementare, nici măcar cele patru anotimpuri. În vacanţa de vară am muncit tot timpul cu el. În toamnă, învăţătoarea spunea că a făcut progrese şi l-a trecut în clasa a II-a”, a spus Floare L. În toamnă, femeia s-a mutat în satul maramureşean Orţâţa, la Mihai Horincar, concubinul său, iar Iosif a fost înscris la şcoala din Oarţa de Sus. Totul părea normal, numai că o dată cu mutarea la Orţâţa au început şi problemele între Horincar şi fraţii săi vitregi. Din conflictul celor mari a avut de suferit, în primul rând, copilul.

Vinovatul fără vină

Casa din Orţâţa aparţinuse tatălui vitreg al lui Mihai Horincar, care avea trei copii dintr-o căsătorie anterioară. Mitică şi Cornel Andreicuţ, fraţii vitregi ai lui Horincar, domiciliaţi în Baia Mare au fost de acord ca acesta să se mute în casa părintească pentru a-l îngriji pe Gavril Andreicuţ, unul dintre fraţi care suferea de retard mintal. Dar nu şi-au dat acordul şi pentru concubina lui Horincar şi copilul luat în asistenţă maternală. De aici până la declanşarea scandalului nu a mai fost decât un pas. Au urmat plângeri către DPDC, în care se arăta că femeia nu locuieşte pe Bulevardul Bucureşti (domiciliul la care fusese făcută ancheta socială), ci într-o casă care nu-i aparţinea. Floare L. a încheiat un contract de închiriere cu Horincar, apoi unul cu sora sa din Oarţa de Sus. În final, DPDC a aprobat cererea femeii de a ţine copilul în asistenţă maternală în casa surorii sale din Oarţa de Sus. Însă, la sfârşitul anului 2003, în urma unei noi anchete sociale, DPDC i-a retras femeii atestatul de asistent maternal, pe motiv că aceasta “nu şi-a respectat obligaţiile ce-i reveneau, mutându-se împreună cu copilul la domiciliul concubinului său (…) unde nu existau condiţi necesare, mai mult, locuinţa era în proprietatea fraţilor Andreicuţ, iar aceştia nu au fost de acord cu prezenţa copilului şi a asistenţei maternale”.

“Războiul” declaraţiilor

“Nu a stat în Oarţa, ci tot în Orţâţa. Soră-sa are cinci copii, nu aveau unde sta şi ei. În plus, Horincar nu avea titlu de propritate pentru casa din Orţâţa. Nu ştiu cum i-o putut-o da în chirie, din moment ce nu-i aparţine. Apoi, la Orţâţa stă un frate viteg de-al nostru care îi handicapat şi care i–ar fi putut face rău copilului. Noi am făcut demersuri peste tot, inclusiv la Avocatul Poporului. Copilul i-a fost luat fiindcă n-a respectat convenţia cu DPDC. Ea l–o primit când locuia pe Bulevardul Bucureşti şi acolo trebuia să-l ţină. Noi am vrut binele copilului. Mihai ne-o dat în judecată pentru nimicuri. O spus că am furat nişte butelii, apoi că l-am calomniat. Ne-o dat şi dânsa în judecată pentru calomnie, dar o pierdut. Acuma o făcut recurs. Io l–am dat în judecată pântru denunţ calomnios şi l-oi mai da pentru furt şi o să cer daune morale. Nu ne lăsăm noi aşa”, a spus Cornel Andreicuţ. Floare L. susţine că situaţia nu era chiar atât de “neagră”. “Noi locuiam la Oarţa de Sus. Am făcut toate actele să fim în regulă. Avize de sănătate, cazier, flotant, tot. Veneam la Orţâţa numai la sfârşit de săptămână. Nu cred că ne poate interzice cineva asta. Iar condiţiile oferite de noi cred că sunt mai bune decât cele din centrele de plasament. Acum copilul a fost dat la altcineva, îmi pare rău că l-am pierdut. Iar fratele vitreg al lui Mihai, care stătea cu noi, era cel mai bun prieten al lui Iosif. Nu cred că i-ar fi făcut rău niciodată”, a spus femeia. Povestea devine cu atât mai amară, cu cât cel care a tras din plin ponoasele este un copil care nu avea nici o vină pentru conflictul dintre fraţii Andreicuţ şi Horincar, nici pentru faptul că DPDC adoptă poziţia struţului după ce dă un copil în asistenţă maternală, schimbându-şi declaraţiile, precum conducerile interimare.

Ioana Lucacel



* Regal popular maramureşean

Popularul artist Văru’ Săndel (pe numele oficial Sandu Pop), a fost prezent pentru câteva zile în Sighetu Marmaţiei. ”Tradiţia fantastică a folclorului de aici m-a făcut să vă vizitez de două ori în ultima lună şi jumătate. Pomovarea muzicii maramureşene a fost motivul pentru care am poposit la motelul Perla Sigheteană, patronat de doamna Dana Szabo, loc unde ne simţim excelent”, a declarat cunoscutul artist. La filmările de la ”Perla Sigheteană” au participat Văru’ Săndel şi Puiu Codreanu, împreună cu Nicolae Mureşan, Mariana Anghel, Alexandru Pugna, Titus Perşe, Dumitru Dobrican, Ion Dordoi, Vasile Coca, Mirela Petreuş şi soţii Giurgi alături de alţi cântăreţi. Motelul ”Perla Sigheteană” este considerat cel mai reprezentiv loc de cazare din Sighetu Marmaţiei. În afara motelului propriu-zis, care poate găzdui 16 persoane, în salonul restaurant încap 350 de meseni. Mai există şi un bar, iar în curte se află o grădină de vară concepută în stil neomaramureşean, o grădină japoneză cu un bazin cu peşti şi multe alte minunăţii. Proprietarul unităţii etalon a turismului sighetean, Dana Szabo, este cetăţean elveţian de origine română, fiind născută chiar în Sighet. Ea a încercat să facă din ”Perla” un local elveţian, a cărui bucătărie epatează prin calitate, rafinament (sute de sortimente) şi preţurile onorabile practicate. Managerul ”Perlei” luptă pentru promovarea Maramureşului peste hotare, participând recent la Târgul internaţional de turism din oraşul german Hanovra, unde standul motelului sighetean s-a bucurat de un mare succes. Rezultatul? ”Perla Sigheteană” este în permanenţă plină cu turişti, în special occidentali, şi cu oameni de afaceri.

Promisiunea

Casa de producţie Eurofirm şi postul de televiziune Etno TV, în colaborare cu Imberti Com (firma care administrează ”Perla”), intenţionează ca în prima jumătate a lunii august să organizeze, în grădina de vară a motelului, un festival-concurs de muzică populară care va deveni tradiţional. În timpul filmărilor, restaurantul, terasa, grădina de vară şi chiar şi curtea din spate au fost suprasolicitate. În ambianţa luxoasă a elveţianului motel ”Perla sigheteană”, cântăreţii s-au integrat perfect. Pe lângă faptul că au putut consuma renumitele produse ale ”Perlei”, clienţii s-au delectat şi cu spectacolul de sunet şi culoare oferit gratuit, prin generozitatea managerului Dana Szabo. Turiştii străini prezenţi în motel în acele zile au fost încântaţi, filmând şi fotografiind întreaga manifestare.

Teofil IVANCIUC



* Retragere
Mulţumim, Lucică!

Miercuri, 2 iunie, de la ora 18, Stadionul “Dealul Florilor” va găzdui meciul dintre FC Baia Mare 1994 şi Phoenix Baia Mare 1994, eveniment prilejuit de retragerea fostului jucător Lucian Bălan. Va fi un meci aparte pentru un jucător care nu a trădat niciodată fotbalul.

A fost odată un jucător, undeva departe, acolo unde se desluşesc uluirile Dumnezeirii pe braţe fragede de gând… Când se afla pe dreptunghiul verde, domina arena prin ambiţie, inteligenţă şi determinare. Numele lui este Lucian Bălan. Au trecut mulţi ani, iar acum pentru Bălan al nostru va fi un meci retragere. Bucureştean “get-beget”, Bălan s-a legat sufleteşte de Maramureş unde a cunoscut multe satisfacţii. “M-am ataşat de maramureşeni. Aici am întâlnit oameni deosebiţi”, îşi aminteşte Bălan. Evoluţia de la FC Baia Mare a atras atenţia unor echipe puternice din anii 80, cum ar fi Steaua, Dinamo sau Sportul. “Am declinat toate ofertele. Nu vroiam să părăsesc Maramureşul”, spune Bălan.

Etapa Steaua

Transferul la Steaua s-a realizat, totuşi, în 1984. “Strategia privind performanţele pe care le va realiza echipa, precum şi felul cum m-au tratat, m-au făcut să accept oferta”, spune Bălan. Cu Steaua, Bălan a cucerit Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, 4 titluri de campioană a României şi două Cupe ale României. Din etapa Steaua, Bălan are o amintire legată de Valentin Ceauşescu. “Este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Şi acum păstrăm legătura. Pe el nu l-a interesat politica, s-a gândit numai la sport. Nu-şi merită soarta de acum”, spune Bălan.

Idol la Murcia

După 1990, Lucian Bălan a fost printre primii jucători români care au evoluat în străinătate. Primul club a fost Beerchoot Anvers, din prima ligă a Belgiei. A urmat Real Murcia, divizia a II-a a Spaniei. Echipa se afla într-o situaţie foarte grea, ameninţată cu retrogradarea. Bălan a revigorat jocul şi după 7 etape, Real a intrat în cărţile promovării. Bălan a fost singurul “stranier” din echipă. “Am fost iubit la Murcia, mai că nu mi-au făcut statuie acolo”, îşi aminteşte Lucică.

Meciul de retragere

La meciul de retragere se vor afla, faţă în faţă, două echipe ale generaţiei ’90 de la FC Baia Mare şi Phoenix Baia Mare. FC Baia Mare este echipa unde Bălan s-a consacrat ca jucător, iar Phoenix este prima formaţie antrenată de Lucică. Pe gazon vor fi prezenţi mulţi fotbalişti care au făcut cinste fotbalului băimărean. Vor fi invitaţi surpriză. Preţul unui bilet de intrare va fi de 20.000 de lei. Femeile şi copiii vor avea intrarea gratuită.

Lucian Bălan

Născut în Bucureşti, la 25 iunie 1959 l Prima legitimare, la 11 ani la Autobuzul Bucureşti, antrenor Radu Zahiu l Între anii 1976-1978 a evoluat la Minerul Cavnic l În perioada 1978-1985 a jucat sub culorile echipei FC Baia Mare l Între 1985-1989 a fost component al echipei Steaua Bucureşti l În ediţia 1990-1991 a evoluat pentru Beerchoot Anvers (prima ligă, Belgia) l Ediţia 1991-1992, component al echipei Real Murcia (liga a II-a, Spania) l S-a retras din activitatea de jucător în 1992 l Câştigător al CCE şi al Supercupei Europei cu Steaua l Convocat la loturile naţionale de seniori, juniori, tineret şi olimpici ale României l Maestru internaţional al sportului l Prima echipă pe care a antrenat-o: Cuprom, 1992 l A antrenat pe FC Baia Mare un tur de campionat în Divizia A, 1994-1995 l Alte echipe pe care le-a antrenat: Unirea Dej, Lăpuşul Tg. Lăpuş, Oaşul Negreşti, Dunărea Giurgiu, FC Liber Humana Baia Mare.

Lucian Bălan: “Sunt legat sufleteste de Maramures”

În inimile suporterilor, Lucian Bălan este cel mai iubit fotbalist din Maramureş. “Lucică”, aşa cum este alintat, şi-a câştigat aprecierea prin dăruire faţă de culorile echipei FC Baia Mare. A venit în Maramureş în 1976, când a jucat pentru Minerul Cavnic. “În acea perioadă, echipele de A şi B trebuiau să folosească în meciurile oficiale cel puţin un junior. De la Cavnic a venit antrenorul Victor Stănculescu, m-a văzut şi m-a convins să joc pentru Minerul. Din Cavnic am început drumul spre marea performanţă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am avut şansa să trăiesc la Cavnic perioade mai mult decât frumoase, atât ca sportiv, cât şi în viaţa personală”, declară Lucian Bălan. În cariera lui Bălan sunt incluse multe amintiri frumoase, dar primul loc este deţinut de finala CCE din 1986, de la Sevilla. “A fost fantastic. Am abordat finala cu gândul că nu avem ce pierde. Am sperat în victorie. Şi s-a realizat, datorită jocului echipei, dar şi lui Dukadam, care a fost fantastic”, îşi aminteşte Bălan. La vremea respectivă, Bălan era singurul jucător al Stelei născut în Bucureşti şi a fost titular în toate meciurile din CCE, precum şi în finalele Supercupei Europei şi Cupei Intercontinentale.

Despre Lucică

“Este un om cu un caracter desăvârşit. Cred că fiecare antrenor şi-ar dori un asemenea jucător. A fost o personalitate pe gazon.” – Emerich Jenei. “Lucică este un prieten foarte bun. Ce să vă spun despre el? Numai cuvinte bune. La mijlocul terenului, a fost creierul Stelei. Ne-a scos de multe ori din situaţii dificile.” – Mihail Majearu. “În joc, întotdeauna ne-a impulsionat, ne-a spus să fim optimişti şi să nu cedăm la greu. Este un antrenor foarte bun şi cred că şi-ar găsi loc la orice echipă din Divizia A.” – Ciprian Danciu, Oţelul Galaţi. “De la Lucică poţi învăţa multe şi numai despre bine. Avem multe amintiri frumoase împreună. Îi doresc succes în cariera de antrenor.” – Alexandru Koller

Ioan Petrusan



* Pseudo-băimărenii din Linţeşti au retrogradat
Să vă fie rusine!

FC Baia Mare a retrogradat în Divizia C, după un sezon în care s-a făcut de ruşine, fiind ciuca bătăilor pentru toate echipele din seria B3. Băimărenii vor aborda Campionatul Diviziei C cu o penalizare de 7 puncte, pentru neîndeplinirea baremului de puncte impus de regulamentul Federaţiei Române de Fotbal.

Trist şi adevărat. FC Baia Mare a retrogradat în Divizia C, după un campionat în care jucătorii şi antrenorii şi-au bătut joc de trecutul echipei care a jucat cu Real Madrid în Cupa Cupelor. “Zestrea” băimărenilor a fost de doar 15 puncte în 30 de meciuri, nereuşind nici măcar să-şi realizeze baremul. În aceste condiţii, pseudo-băimărenii de la Linteşti vor porni (dacă vor mai fi în Baia Mare) în divizia C cu 7 puncte penalizare. Cuvântul de ordine pentru echipa băimăreană este RUŞINE! La eşecuri, se caută vinovaţi. Nu aceasta este intenţia noastră, dar modul în care au fost sfidate culorile galben-albastre este de neiertat. Probabil Mircea Petescu este un antrenor de valoare, dar nu în Baia Mare, poate în Olanda. Petescu a promis multe şi nu a făcut nimic. Mai mult, declaraţiile lui sfidează orice lipsă de bun simţ. “Nu mă consider vinovat de retrogradare. Obiectivul nostru în primul an a fost salvarea de la retrogradare. Nu am reuşit, dar nimic nu este pierdut. Trebuie să fim sprijiniţi de factorii locali”, declară Petescu. Sprijiniţi pentru ce? Pentru contraperformanţe şi pentru ruşinea adusă oraşului?

Speranţe deşarte

Săptămâna viitoare, Consiliul de Administraţie al clubului va analiza evoluţia echipei şi va lua o hotărâre în ceea ce priveşte viitorul formaţiei. Se vehiculează intenţia conducerii de a cumpăra un loc în Divizia B. ACU Arad, Tricotaje Ineu şi Corvinul Hunedoara trec prin mari probleme financiare şi şi-au anunţat intenţia de a-şi vinde locul din B3. Băimărenii s-au plâns mereu de lipsa banilor. Acum vor avea cu ce să-şi cumpere revenirea în B? Greu de crezut. Fostul boss al băimărenilor, Heinrich Schorsch, a spus în repetate rânduri că va face o nouă echipă în Baia Mare. Despre intenţia lui, astăzi ne spune: “Nu ştiu. Cât am fost în Baia Mare, nu am fost sprijinit. Nu este interes pentru sport. Vom vedea. Deocamdată, mă mai gândesc.” Fără comentarii.

“Situaţia noastră nu este de invidiat. Săptămâna viitoare, Consiliul de Administraţie va lua o hotărâre în ceea ce priveşte viitorul echipei.” – Alexandru Jecan, vicepreşedinte FC Baia Mare. “Vom relua totul de la început. Putem reveni repede în Divizia B. Nu caut vinovaţi pentru retrogradare şi cred că mi-am făcut datoria” (!) – Mircea Petescu, director tehnic FC Baia Mare.

Ioan Petrusan



* APOSTROF

Atunci când vorbeşte despre “albitraj”, Gheorghe Ştefan e în stare să înduioşeze inimile cele mai aspre. Cine-l aude şi n-a văzut meciul incriminat, mai c-ar scoate din fundul traistei ultima coajă de pâine pentru a i–o oferi acestui veritabil năpăstuit, căruia “fluieraşii” i-au mâncat tinereţea şi-i umbresc viitoarea bătrâneţe. Ultima “ştefaniană” s-a produs la meciul cu FC Braşov, când cuvintele sale au zdrobit prestaţia băimăreanului Cristian Balaj. S-ar fi putut crede că Balaj şi-a transformat fluieraşul în satâr şi a măcelărit visele de mărire ale Ceahlăului. Ca să fie tacâmul complet, “Pinalti” s-a gândit să nu pornească spre aşternuturi înainte de a-l ameninţa cu bătaie pe băimărean. Ştefan îl acuză fără temei pe Balaj. În plus, încearcă să tragă lumea pe sfoară, croşetând un scenariu inexistent: două acuze pe faţă, două aberaţii pe dos. Credem că procedeul se numeşte manipulare şi e greu de crezut că domnul candidat nu ştie asta.

Ioan Petrusan



* “Iubesc la nebunie rugbyul”

“La rugby mă atrage forţa, dinamismul şi sportivitatea cu care se joacă. La început a fost o distracţie pentru mine, dar după aceea am luat totul în serios. Rugbyul nu este numai pentru bărbaţi.” – Gabriela Bălan, arbitru.

Gabriela Bălan, din Iaşi, este singura femeie din Corpul de Arbitri de rugby din România. La doar 25 ani, Gabriela a ales o cale dificilă pentru unii, dar care pentru ea s-a dovedit a fi foarte uşoară. La testele fizice efectuate în toamna anului trecut, a reuşit să ia “faţa” unor nume consacrate în arbitrajul românesc, cum ar fi George Milcă sau Dănuţ Frăsineanu, reuşind să se claseze în faţa bărbaţilor. “Am jucat rugby în facultate, la “Poli” Iaşi, dar echipa s-a desfiinţat fiindcă nu erau sponsori şi nici un campionat de rugby feminin. Noi, femeile, suntem privite strâmb când afirmăm că vrem să jucăm rugby. Nu avem sprijin de nicăieri”, spune Bălan. Gabriela Bălan a arbitrat la linie unele meciuri importante din Divizia Naţională de rugby şi a oficiat la centru în mai multe meciuri din divizia secundă, printre care şi două ale echipei CSM “U” Remin Baia Mare. De fiecare dată, cu Bălan la centru, băimărenii au câştigat la o diferenţă mare de scor. “Este o atmosferă frumoasă în Baia Mare, există o mare dragoste pentru rugby. Pot să spun că băimărenii m-au ajutat în cariera de arbitraj.” Dorinţa ieşencei este de a arbitra la un “mondial” de rugby feminin. În iulie, Bălan va da primul test pentru obţinerea ecusonului de arbitru internaţional.

Ioan Petrusan



* Sport pe scurt

Campioana Spaniei, Eliana Valencia, este interesată de transferul lui Ana Maria Buican (HC Selmont), dar băimăreanca se află în teste la DVSC Debrecen (Ungaria) l Până în 5 iunie, fundaţia “Prietenii Boxului Maramureşean” au solicitat FR de Box un răspuns ferm privind organizarea în Baia Mare a finalelor Campionatelor Naţionale de box feminin l HC Minaur va întâlni pe Uztel Ploieşti în finala pentru locurile 3-4 a Ligii Naţionale de handbal. Primul meci se va juca pe 2 iunie, în deplasare, următoarele două “acasă” (pe 5 şi 6 iunie) l În 9 iunie, CSM “U” Remin va întâlni pe teren neutru pe Metrorex Bucureşti în meciul de baraj pentru promovarea în Divizia Naţională de rugby.

Ioan PETRUŞAN