SOCIAL-ECONOMIC

* Sfarsit in joaca “de-a Sanatatea”? - La jumatatea lunii aprilie, banii pentru medicamentele gratuite si compensate nu au ajuns in farmacii. Bolnavii mor cu zecile si nu se intrevede nimic bun. CAS Maramures a decis sa ia o bucatica de la ”gura” farmaciilor, in folosul celor multi.

* Culti si desculti: “Testicularea Giocondei” – in celebra sa rubrica, GAZETA pune personalitatilor intrebarea ”Ce bijuterii purta Gioconda si din ce erau realizate?”

* Corespondenta cu Patrick (fragmente) „... stii, tocmai ma gandesc la timp. In fata ochilor mei danseaza lent, pe Bolero de Ravel, un ceasornic deformat, prelins din cauza unei ipotetice incandescente…”

* Santier de suflet: Copiii francezi din Alsacia lucreaza pentru romani la Sectia de Recuperare Pediatrica

* Cine este “taticul” ministrului de Finante? - Tanase Scatiu

* Cat costa curatenia generala?

* Punguta financiara - Razboiul carnii

* “Inviaza” Iisus - GAZETA a stat de vorba cu cei mici pentru a afla cum inteleg Sarbatoarea.

* Sfarsit in joaca “de-a Sanatatea”?

Cozile interminabile de la inceput de luna de la cabinetele medicale si-apoi de la farmacii au devenit un lucru cu care trebuia sa ne obisnuim deja. Oameni bolnavi, agatati de reteta compensata pe care o mototolesc in mana, ajung dupa multe ore de stat in picioare in fata ghiseului de unde-si iau pastilele care le mai prelungeste suferinta. Suferinta de a trai in Romania zilelor de astazi, in care dorinta de castig a unor este mult mai importanta decat viata sau sanatatea celor multi.

Criza din sanatate devine incet o boala cronica cu care ne vom obisnui. Volens-nolens, CAS, spitalele si farmaciile din Maramures trebuie sa caute solutii proprii de iesire din crahul economic in care se afla. La jumatatea lunii aprilie, banii pentru medicamentele gratuite si compensate nu au ajuns in farmacii. Bolnavii mor cu zecile si nu se intrevede nimic bun. CAS Maramures a decis sa ia o bucatica de la ”gura” farmaciilor, in folosul celor multi.

Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Maramures si-a exprimat, prin presedintele institutiei, Florin Tataru, nemultumirea fata de sistemul de compensare a medicamentelor in anul 2003. Conform noilor reglementari elaborate de Ministerul Sanatatii si Familiei, compensarea medicamentelor se face la nivelul pretului de raft practicat de farmacii. ”In acest fel, numarul asiguratilor care ajung sa beneficieze de medicamente compensate este mai mic. Acum se incearca revenirea la sistemul compensarilor calculate la pretul de referinta sau la pretul de piata cel mai mic”, a declarat Florin Tataru. Problema insuficientei medicamentelor compensate si gratuite este acuta. Cele mai multe farmacii din judet au incheiat contracte de asigurare cu CAS Maramures pentru sume cuprinse intre 2 milioane si 700 de milioane pe luna (in functie de cererile fiecarei farmacii). Problema este ca acesti bani sunt insuficienti, fondul compensarilor si gratuitatilor epuizandu-se in primele zile ale lunii. Intrebat ce parere are despre farmaciile care dosesc medicamentele compensate si gratuite sub tejghele si le pastreaza pentru clientii “fideli”, presedintele CAS a replicat ca urmeaza sa ia masuri pentru stoparea fenomenului. “Din sesizarile pe care le avem, se pare ca unele farmacii retin medicamente nejustificat. Am hotarat sa efectuam controale in primele zile ale lunilor care urmeaza pentru a verifica situatia, urmand a lua masurile de rigoare”, a spus Tataru. “Amanuntul” nu va rezolva degringolada. CAS Maramures cauta solutii reale pentru iesirea din criza. In cazul medicamentelor pentru tratarea bolilor psihice, o varianta pozitiva ar fi compensarea medicamentelor prin farmaciile spitalelor, unde adaosul comercial este mai mic decat cel practicat de farmacii. ”Am realizat un studiu in cazul medicamentelor psihotrope. Daca apelam la farmaciile comunitare vom cheltui 800 milioane lei pe luna, iar daca avem in vedere varianta colaborarii cu sectiile de psihiatrie vom reduce costurile pana la 500 milioane lei. In acest sens, am demarat un dialog pozitiv cu Spitalul de Boli Infectioase Dermato-Venerice si Psihiatrie din Baia Mare si cu cel de specialitate din Sighet”, a lasat Tataru sa se intrevada perspectiva unei colaborari benefice pentru CAS, spitale si pacienti.

Ciprian DRAGOS



* Minciuna si curatenia de primavara

Am asistat zilele acestea la un fel de campanie impotriva unor politicieni de-ai locului, pseudo-anexa la fantomatica campanie guvernamentala anticoruptie. Au mai existat astfel de momente si in guvernarile anterioare, terminate asa cum au inceput, in coada de peste. Cea de acum se vrea un semnal pentru populatie si organismele internationale cum ca, in sfarsit, va incepe si curatenia de primavara romaneasca. Esecul este previzibil, deoarece s-a pornit, ca la precedentele campanii, dupa acelasi scenariu simplist. Apar, te miri de unde, tot felul de liste, ba ale rusinii, ba ale minciunii, cu politicieni sau oameni de afaceri si scurte explicatii pentru naivi, care sa justifice prezenta pe lista a respectivilor. Asa-zisele afaceri de care coruptii se fac vinovati sunt din categoria soft. Mai mult, in cazul unora apar lucruri de mult fumate si usor de demontat. Greii, mafiotii cu gulere albe, sunt mangaiati parinteste pe crestet sau omisi cu buna stiinta. Ce se poate intelege cand un mare om de afaceri, cu aptitudini administrative, despre care s-au scris tomuri intregi este lasat in afara topului mincinosilor? In acest joc de-a alba-neagra, presa are rolul de curea de transmisie. Greii doresc ca un politician, de exemplu, sa fie tintuit pe stalpul infamiei, ca popularitatea acestuia sa fie curmata. Si apar informatii care ar trebui sa ne cutremure. Daca tintuitul se nimereste a fi din opozitie e si mai bine. Hai sa aratam naivilor cat de putred este capitalismul. Metodele astea se foloseau prin anii ‘50. Tovarasii, cu operele genialilor vremii pe post de Biblie, condamnau cu manie proletara tot ceea ce ei faceau cu placere. Asa a fost si in 1989, asa am vazut si in Irak. Oameni saraci, infometati, care au luat cu asalt palatele (nici macar vile) ale iubitilor conducatori irakieni. Imaginile difuzate de televiziuni parca erau transmise de la revolutia romaneasca. Aceleasi bai tapetate cu aur, pereti captusiti cu marmura, un lux greu si imposibil de explicat pentru un popor care nu are voie nici macar sa-si arate fata. Mi-am adus aminte de manifestarile “spontane” anti-razboi, din Baia Mare. Cu siguranta ca interventia armata nu este o solutie. Dar… Normal ar fi ca cei care ne-au impuiat capul cu povesti fantastice despre binele irakienilor sa vina sa-si ceara scuze. Or fi ducand-o bine si pe acolo multi, dar s-a vazut cine. Asa-i si cu ai nostri corupti. Zilele trecute, minciuna si curatenia de primavara s-au plimbat brat la brat prin buricul targului, doar, doar naivii vor aclama inceputul decapitarii coruptiei. De bine, de rau, in Baia Mare traiul este suportabil. Uitandu-ne la televizor ne facem cruci de problemele bucurestenilor, care acum au descoperit debransarea, microcentrala de apartament si contorizarea. Putini stiu ca, intr-o statistica oficiala, Maramuresul si Satu Mare sunt pe ultimele locuri, dintre judetele tarii, la furturile din apartamente. Adica sunt putine. Un mic indicator care, totusi, arata ceva. Nu inseamna ca pe aici curge mierea pe trotuare, dar in aceasta saptamana, minciuna si curatenia de primavara au incercat marea cu degetul, in timp ce greii rasfoiau plictisiti ofertele turistice pentru Sarbatorile de Paste.

Nicolae TEREMTUS



* Testicularea Giocondei

Aflat in impas, creierul omului care tinde sa gandeasca sub presiunea momentului, alege de obicei una dintre urmatoarele variante: fie se inhiba, ascunzandu-se in spatele pudicului ”nu stiu”, fie o ia pe una din nebanuitele cai ale disperatei imaginatii (in cazul in care dispune de asa ceva). Asa s-a nascut articolul din aceata saptamana (care se putea lejer intitula ”Ma tot mir” - marca Botis). Sa detaliem. ”Ce bijuterii purta Gioconda si din ce erau realizate?” Primul pe lista, fara voia sa, a fost Valer Simon, director al SC Drusal SA. ”Bijuteriile Giocondei? Erau din aur. Dar nu mai stiu ce purta”, a fost de parere seful ‘drumarilor’. In timp ce alerga spre un atlas de pictura si-a revenit din amnezie si dupa cateva minute ne-a contactat el pe noi. ”Da’, despre ce-i vorba? De pictura lui Leonardo da Vinci? Aia n-are bijuterii... din cate tin eu minte.” E buna frica de omul sanatos, nu? Ancorat in sinergia realitatii, raspunsul consilierului judetean Dorel Bozga a fost franc. L-am descaltat! ”Eu sunt ancorat in realitate si nu stiu sa raspund. Ma puteti considera... descult. Ar fi bine sa gasiti intrebari legate de realitatea romaneasca, de care v-ati indepartat. Iar eu sunt un om cu picioarele pe pamant. Sa fie o intrebare mai simpla. De exemplu, cat face cinci impartit la zero?” Sigur, sau care sunt prerogativele unui consilier judetean? Suficient de usor? Crema raspunsurilor a fost creatia lui Iacob Balai, consilier local din Sighetu Marmatiei. ”In ce calitate ma intrebati? Ma luati la misto? Cautati-va pe altcineva. Cumparati-va un tablou si vedeti ce bijuterii are Gioconda. Sunt destule albume cu Gioconda, sunt si cantece, daca vreti. Depinde despre care ma intrebati. Ca sunt mai multe Gioconde dintr-astea. Precizati care, nu ma testiculati cu cultura generala. Pe mine nu ma intereseaza anume la ce bijuterii va referiti. (Ii spunem ca e celebrul tablou renascentist, n.red.). Nu stiu de tablou si de Leonardo da Vinci. Intrebati copiii de la liceu, de clasa a opta.” Rusinica, dom’ jurist! Chiar daca ”e mai multe”, Gioconda nu are plural. Testiculatul (!?!) speram ca nu se refera la oua, ca ati intra in concurenta cu premierul Nastase si nu va vedem bine, zau. ”Avea macar? Stati sa ma gandesc un pic. Era cu bijuterii sau fara? Nu stiu dom’le. Nu pot sa va raspund”, a replicat Ioan Chioran, inspector sef al Directiei pentru Agricultura Maramures, nestiind daca e pe bune sau nu. Nelamuriti, am apelat la ajutorul unui specialist: bijutierul profesionist Doru Pop, consilier judetean. ”Nu va pot ajuta cu ceva ce nu sunt sigur suta la suta.” Altadata va rugam frumos, fiti sigur macar 50%. Singurul care a intuit ca am mers pe o cacealma a fost George Pop, consilier local al municipiului Baia Mare. ”Ce legatura are asta cu partea politica a urbei? In primul rand, nu stiu daca purta bijuterii”. Nu! Nu purta. Celebrul tablou care apartine lui Leonardo da Vinci, a avut nenumarate imitatii, dar nici una nu o infatisa pe Gioconda impodobita cu vreo bijuterie. [eapa!

Ciprian DRAGOS



* Corespondenta cu Patrick (fragmente)

“... stii, tocmai ma gandesc la timp. In fata ochilor mei danseaza lent, pe Bolero de Ravel, un ceasornic deformat, prelins din cauza unei ipotetice incandescente. Abia acum imi dau seama ca seamana cu o pictura de-a lui Dali. Nu cred ca intelegi prea multe, dar iti scriu convins ca odata, recitind, vei cunoaste motivele putinului timp petrecut impreuna. Prea putinului timp. Stii, timpul nu alearga, nu se scurge. Se prelinge, pedepsindu-ne pentru nechibzuinta noastra de a-l trata cu insuficienta importanta...” “Draga tati, eu sunt bine. N-am inteles nimic din scrisoarea ta, dar daca tot ne vedem atat de rar, mai scrie-mi. Pastrez toate scrisorile tale. Spune-mi, te-ai intalnit cu Iepurasul? Daca il vezi, pe acolo pe unde esti, spune-i ca eu am invatat si am fost cuminte. Bunica spune ca ultima, aia cu , nu e prea adevarata. Un pic am fost si neastamparat, dar am auzit ca asa sunt toti copiii. Asa ca, roaga-l pe Iepuras sa-mi aduca... stii tu ce. Te pup, Patrick” “...referitor la rugamintea catre Iepuras, te linistesc scriindu-ti ca m-am intalnit cu el si a promis ca nu o sa te uite. Ba chiar te-a trecut pe lista copiilor cuminti (stiai ca Iepurasul asta e un fel de Mos Craciun cu urechi mari?). Ma intrebi ce mai fac? Uneori cred ca bine, alteori cred ca in zadar caut drumul spre Adevar. Semanam cu niste marinari rataciti care au rezistat unui teribil uragan. Toate aparatele de la bord sunt defecte, plutim in deriva spre nicaieri, dar zambim. Am rezistat. Si am invins, deocamdata doar un uragan, dar urmeaza sa invingem si timpul. Cel putin asa cred. Atunci vom putea fi mai mult timp impreuna...” “Ma bucur ca ti-a reusit discutia cu Iepurasul, dar ai uitat sa ma iei la concert. Cum a fost? Pana la ce ora lucrezi? Cred ca Dan te plateste cu un miliard pe luna...” “E greu sa ma gandesc pana la ce ora lucrez. De cele mai multe ori nu cred ca exista timp decat pentru cei care contabilizeaza ceva anume. Pentru mine, saptamana nu are luni, marti, miercuri si asa mai departe, ci sase zile pana la incheierea ziarului, cinci zile pana la incheierea ziarului, patru... tot asa. Uite ca am ajuns la numarul 20 (asta e foarte important pentru noi). Foarte exact nu stiu in ce data ne aflam, desi pe biroul meu sta un mare si prafuit calendar. Important e ca ne apropiem vertiginos de acest numar 20. O data am sa scriu despre clonare si am sa incerc sa ma autoclonez pentru a putea fi si aici si acolo, cu tine...” “Tot nu mi-ai raspuns la intrebare. Cum a fost la concert?” P.S.: El nu i-a mai raspuns niciodata. Timpul se scursese, iar Patrick uitase sa revina cu acea intrebare. Uneori, el se mai intreaba la care concert facea referire. N-a gasit raspunsul, apoi a abandonat cautarea lui. Intre timp se autoclonase. Se multiplicase in atatea exemplare incat ajungea tuturor. Mai mult, in numele tuturor tatilor ocupati si a tuturor copiilor din lume a militat (si pana la urma a reusit!) sa rezolve o actiune mult mai importanta: clonarea Iepurasului in miliarde de miliarde de Iepurasi. Acum, fiecare copil avea Iepurasul sau personal. Era o planeta fericita.

Catalin VISCHI



* Santier de suflet

Sistemul romanesc de sanatate trece in ultimul deceniu printr-o criza fara precedent. In conditiile in care nu sunt bani nici de medicamente, renovarea institutiilor sanitare urma sa fie facuta la “Sfantu’ Asteapta”. Prin bunavointa unui grup de francezi, ziua Sfantului nu a fost atat de indepartata. Ramane dezamagirea ca nu putem face nimic fara ajutor din exterior. Sectia de Recuperare Pediatrica este destinata copiilor cu probleme sociale (malnutritia, de exemplu). In acest centru sunt primiti si copiii abandonati in spital dupa nastere. Fiind vorba despre bebelusi sau copii sub un an, riscul de imbolnavire sau contaminare cu diferiti virusi este mare. Acesta este doar unul din motivele pentru care Centrul are nevoie de dotari sanitare optime. Din pacate, sistemul romanesc de sanatate se ascunde mereu in spatele acelorasi scuze puerile, lipsa de fonduri. Uneori nu e nevoie numai de bani, ci si de bunavointa. Demonstratia acestui lucru au facut-o un grup de elevi si profesori de la licee din provincia Alsacia, Franta. Profilul acestor licee este asemanator cu cel al Grupului Scolar Anghel Saligny (constructii si lucrari publice, electrotehnica si mecanica). 68.000 de Euro “In 1999, in timpul unei vizite in Alsacia (Franta), m-am intalnit cu profesorul Jean Francais. Dupa ce i-am prezentat situatia Centrului de Recuperare Pediatrica m-a intrebat daca nu ar putea sa ne ajute. In 2000 a facut prima vizita la centru, impreuna cu un grup de profesori, iar in 2002 s-a facut prima parte a lucrarii, respectiv saloanele. Atunci au promis ca se vor intoarce sa continue ce au inceput si s-au tinut de promisiune (de altfel ei au primit un premiu national pentru lucrarea pe care au facut-o). In 7 aprilie 2003, au venit 12 elevi si sapte profesori”, a spus medicul Monica Nicoara. Grupul de francezi va reface instalatia electrica, mobilierul si instalatia sanitara. Elevii de la liceul Anghel Saligny participa si ei la acest proiect care doreste sa asigure conditii corespunzatoare standardelor europene. Costul lucrarii se cifreaza la 68.000 de Euro, bani care provin din donatiile unor fundatii si asociatii franceze pentru protectia copilului. Coordonatorul lucrarii este Stephanie Wimmer, Patrik Anselm se ocupa de mobilier, Christian Kleinh de instalatii, Jean Miller Manteillent de zidarie, Dennis Zinnermann de zugraveala, iar Jean Francais Keller de transport. Proiectul numit “Santier de suflet pentru bebelusi romani” se va finaliza in 24 aprilie 2003. Ajutorul francezilor este mai mult decat binevenit, dar prea ne-am obisnuit sa intindem mana si sa folosim eterna lipsa de fonduri pentru a ne motiva neputinta. E normal sa vina copii din Franta pentru renovarea unui centru de ale carui servicii beneficiaza copiii nostri?

Ioana LUCACEL



* Cine este “taticul” ministrului de Finante? - Tanase Scatiu

Un ministru de Finante nu poate avea viata usoara in Romania. Presiunea asupra bugetului este foarte mare. Trebuie sa fii un adevarat maestru ca sa poti tine balanta cat de cat echilibrata. Mihai Tanasescu, actualul ministru al Finantelor, nu este nici el scutit de ganduri “tandre”. Lui Tanasescu ii este mult mai simplu sa-i acuze pe directorii de spitale de incompetenta manageriala in loc sa culeaga taxele si impozitele de la marii datornici. Mihai Tanasescu, ministrul Finantelor are un ciudat sistem de valori. Daca spitalele si-au depasit plafonul impus de ”Centru”, bolnavii pot muri, el neavand vreo vina. Asa le trebuie, daca s-au imbolnavit peste plafon. ”O, sancta simplicitas!” (O, sfanta naivitate!, n.red.) Parca il vedem pe Pilat spalandu-si mainile, dar necugetatul act s-a comis deja. Tanasescu sufera de o boala grea, incurabila. A contactat strechea de la predecesorii sai, in special Mircea Ciumara (un ex-ministru dezumanizat, care in ‘97 a sistat livrarile de medicamente compensate, pentru ca bugetul i se parea “mai scump” decat viata cetatenilor). ”Banii sau viata?”, medita shakespearian Ciumara. Si a ales in final banii, renuntand la viata celor care ani buni au burdusit punguta statului si servindu-le coliva. Eforturile financiare au fost indreptate spre maretele sedii CAS din toata tara. De cladirea CNAS din Bucuresti, ce sa mai vorbim? Un edificiu luxos dat in folosinta in 2000, pentru care s-a folosit “modesta” suma de 124 miliarde de lei (cat bugetul CAS Maramures pe un an).

Promovarea

“Tanase Scatiu” nici nu visa ca dupa sase ani de la “fenomenul Cimara” va contribui substantial la prohodul sanatatii romanesti. Daca in 2000 s-au cheltuit pentru medicamente 16 dolari pe cap de locuitor, in 2003 s-au cheltuit 20 de dolari. Cota este de trei-patru ori mai mica decat in Cehia, Polonia, Ungaria si chiar Bulgaria. In schimb, avem sediu CNAS mare cat Casa Poporului. ”Tanase” s-a zbarlit ca un tanar nelinistit la directorii de spitale acuzandu-i ca nu s-au incadrat in granitele bugetului fixat de absurditatea sa. De parca ar visa cate paturi sunt necesare pentru internare sau cate tratamente va aplica un medic pe cap de locuitor. Ar trebui internat si el intr-un lazaret, sa-si cumpere medicamente de milioane dintr-o pensie mizera, sa serveasca meniul spitalului si apoi sa stea ore in sir la singurul ecograf care deserveste cateva etaje. “Directorii de spitale sunt manageri prosti.” Dar cu marii datornici catre bugetul de stat ce facem? Chiar CNAS mai are de recuperat 700 milioane de dolari (24 miliarde lei), de la 218.530 agenti economici. Aceasta suma reprezinta aproape jumatate din bugetul fondului de asigurari de sanatate pe acest an (Remin datoreaza 214 miliarde lei). Ce face ”Scatiul” in aceasta situatie jenanta? Se umfla in pene la directorii spitalelor, acuzandu-i de management prost. Ba, mai grav! Se ascunde in spatele ”secretului fiscal”, refuzand sa faca publice datoriile catre buget ale producatorilor de alcool, ale televiziunilor private, rafinariilor... Vorba unui coleg: ”Doar cimitirele sunt transparente, unde se inscriu pe cruci numele victimelor sistemului sanitar, aflat pe culmile avantului reformator”.

Ciprian DRAGOS



* Cat costa curatenia generala?

Timpul se scurge si mai sunt doar cateva zile pana la Sarbatorile Pascale. Pe langa meniul traditional, trebuie sa ne gandim si la curatenia casei. Geamuri si covoare spalate, deprafuirea si tratamentul mobilei, igienizarea bailor inseamna mult si pretios timp. Pentru cei ocupati, salvarea vine de la firmele specializate in curatenie. Pentru a veni in ajutorul lor, GAZETA va spune care sunt preturile practicate de aceste firme.

Tarife “curate”

“Preturile sunt diferite. Depinde de serviciile pe care le prestam. De exemplu, costul curateniilor generale se raporteaza la suprafata. Pretul pe m2 este de 35.000 lei, dar acesta scade in functie de suprafata. Curatenia generala este un capitol cu servicii diverse, de la deprafuirea peretilor, spalat suprafete vitrante, perdele si jaluzele, covoare, degresat bucatarii (inclusiv aragaze), la tratamente antistatice pentru mobila. Spalatul unui covor costa 30.000 lei/ m2, spalatul geamurilor 15.000 lei/m2, iar spalatul jaluzelelor 13.000 lei/m2. Tratamentele speciale pentru pardoseli sunt 25.000 lei/m2”, spune Camelia Valcu, administrator Eco-Clean. “Pentru persoane fizice, spalam covoare si mochete la 20.000 lei/m2, iar pentru tapiterii si canapele, 30.000 lei/m2, iar pentru firme percem 25.000 lei/m2 pentru spalatul covoarelor, iar pentru tapiterie pretul ramane acelasi. Nu dureaza foarte mult, pentru spalatul unui covor de 8 m2 am nevoie de aproximativ 40 minute”, spune Dina Sabau, administrator SC Dinandi. Daca preturile sunt prea mari pentru bugetul dumneavoastra, puteti apela si la particulari care ofera servicii de curatenie cu pachete de servicii complete la doar 2-300.000 lei. “Pentru batutul si spalatul covoarelor pretul este de 25.000 lei/m2, iar pentru batutul unui covor, costul este de 100.000 lei/covor”, a spus Mihai Muresan. Spalatul unui covor “la valtoare” (pe Valea Chiuzbaii), costa 100.000 lei. Faceti un calcul si va veti convinge ca aceste informatii va pot ajuta sa faceti o substantiala economie de bani, dar si de timp.

Gabriela VALEAN



* Punguta financiara - Razboiul carnii

Crescatorii de animale si procesatorii de carne (in special de porc) nu se satura de razboi. Linistea este tulburata de initiativele unora sau altora. Depinde cine a stiut mai bine sa ”se introduca” la Departamentul de Comert Exterior, departament care a anuntat ca taxele vamale pentru importul de carne vor creste de la inceputul lunii mai cu 25%, ajungandu-se la nivelul de 45% . Este un ”succes” al crescatorilor de animale, care spera sa-i determine pe procesatori sa cumpere carne de la ei. Patronatul Carnii de Porc din Romania afirma ca marii procesatori importa carne de porc in proportie de 100%. In ciuda majorarii, procesatorii vor prefera importul, fapt care va duce la cresterea pretului carnii la consumator cu 15-20%. Procesatorii ii acuza pe producatori ca duc o politica sireata, producand doar carne la carcasa, scumpa si de slaba calitate si neglijand “transatele”. O data cu scumpirea carnii din import, crescatorii vor ridica preturile cu aproape 20.000 lei/kg. Atunci cui foloseste jocul taxelor? Creste pretul importurilor, creste pretul intern, Statul castiga, consumatorul... pierde. Ca de fiecare data.

Armaghedon F

“F” de la finante. La inceputul anului, cativa angajati ai Ministerului Finantelor s-au decis sa demaste matrapazlacurile infaptuite de sefii lor, denuntand intregul sistem de organizare. Aducand probe indubitabile, oamenii au vorbit despre incalcari flagrante ale intereselor si legilor statului. Desi au semnalat existenta neregulilor si au semnat ”Armaghedon-ul fiscal” cu numele si adresele reale, n-au primit nici un raspuns. Dimpotriva, au fost acuzati de propriul Comitet Disciplinar ca si-au depasit atributiile. Din proprie initiativa au facut o vizita Politiei Economice. Aici, stupoare! Din acuzatori au ajuns infractori, desi aveau probe (altfel nu-si dezvaluiau numele). A fost sesizat si Parchetul National Anticoruptie, s-a lasat o adresa propriului minister. Dar nimic. Raspunsul ramane in ”stand by”. Probabil ca cei vizati trag puternic de sforile pe care le au pentru a-si mentine pozitia. Nu ar fi exclus sa asistam la gasirea demascatorilor vinovati de... tradare la mi(ni)sterul finantelor.

Ciprian DRAGOS



* “Inviaza” Iisus

Hristos a inviat! Asa le-au spus parintii si profesoara de religie. Sa nu uitati, insa, ca fiecare are versiunea lui. Ei stiu ca o data cu Sarbatorile de Pasti primesc vacanta si se pot juca in voie, fara sa-i cheme parintii la teme. Ouale rosii si prajiturile sunt la fel de importante. La noua ani nu poti ignora cel mai “distractiv” obicei de Pasti, ciocnitul oualelor. Pentru ca majoritatea celor mici asta tin minte dupa Sarbatorile primavaratice: ouale rosii, prajiturile bune si stropitul fetelor. Sarbatorile de Paste sunt dedicate Invierii Domnului. GAZETA a stat de vorba cu cei mici pentru a afla cum inteleg Sarbatoarea. Picii nu s-au convins cine si cum “inviaza”, dar stiu sigur ca pentru Sarbatorile de Pasti se vopsesc oua si se fac multe prajituri. Alexandra Sabau are zece ani si merge de Pasti cu parintii la biserica in fiecare an. I-au explicat parintii si profesoara de religie ce se intampla si, in mare, a inteles. Mai greu i-a fost sa explice cand se vopsesc ouale. “De Pasti a inviat Dumnezeu si noi mergem la biserica sa vopsim oua”. Alexandra este convinsa ca Dumnezeu este inalt si are parul negru si ca este tot timpul imbracat intr-o haina lunga, de culoarea alba. Cristina Pop este un pitic de cinci ani. Ea stie ca de Pasti Dumnezeu este mai aproape de oameni. “De Pasti vine Dumnezeu pe pamant”, ne lamureste, pe scurt, Cristina. O mai bucura si vacanta, fiindca nu prea-i place sa mearga “la gradi”, unde sunt jucarii mai urate decat are acasa. La doar zece ani, Raluca Varga explica tuturor cine a inviat si de ce. “A inviat Iisus ca sa ne dea viata.” Ancuta Pop este de aceeasi varsta, dar nu este de acord cu colega ei de joaca. Are propria versiune. “Dupa ce l-a rastignit pe.....of, pe Iisus, care e un sfant (nu stim sigur cine l-a rastignit, dar avem o vaga banuiala ca oamenii ar fi de vina – n.red), Dumnezeu a trimis un inger sa-i dea viata.” O alta varsta, alta perspectiva. Opt ani este o varsta frageda pentru a tine minte aspectele religioase. “Uf! Eu nu stiu. Pastele este... de vopsit oua rosii si apoi la ciocnim”, isi aminteste piciul care-i cel mai important aspect al sarbatorii. Mai mare cu un an, Andrei Bota descrie propria viziune despre Inviere. “De Pasti inviaza Iisus. Merge un inger la el si-l trezeste. Si atunci poarta de la mormantul lui se trage la o parte. Mie imi place Pastele ca mami face multe prajituri, vopseste oua rosii si le putem ciocni.” Alina Ciocoiet are doar cinci anisori. Ea nu prea intelege ce se intampla, dar a auzit-o pe mami ca se pregateste de sarbatori. Stie ca va putea manca multe dulciuri. De la prietenele de joaca mai mari a aflat ca se vor ciocni oua rosii si de abia asteapta. Sa nu credeti insa ca nu a auzit de Dumnezeu. Are chiar si o parere proprie despre cum arata. “Dumnezeu este brunet si are ochii caprui. El ne ajuta sa vorbim frumos si sa nu-i injuram pe oameni.” Punctul pe i il pune Anamaria Pop, de noua ani. “De Pasti ne distram. Vopsim oua rosii, iar baietii merg la stropit. Ciocnim oua si intodeauna castiga care gaseste oul cel mai tare.” Ati remarcat ca si pentru pici distractia este foarte importanta. Ei nu au ignorat ca de Sarbatoare Invierii mamele gatesc cele mai bune prajituri din lume. Da’ mama mea face prajituri mai bune!

Mihaela MIHALEA