SOCIAL/ECONOMIC

* Comitetele de parinti din scoli decid
Obligatii de parinte-cotizant

* Net Smart, o afacere pornita din nimic
SMART (istet) 100%

* Salarii si pensii “votante”

* Comitetele de parinti din scoli decid
Obligatii de parinte-cotizant

Bugetul este un subiect delicat. Pentru ca banii primiti de la Consiliul local sunt insuficienti, directorii de scoli, incapabili sa atraga surse financiare, sunt nevoiti sa recurga la “alte fonduri”. Asta, spre nefericirea parintilor, care devin “closca cu oua de aur” a unitatilor de invatamant.

Directorul de scoala a depasit de mult rolul de cerber responsabil cu ordinea pe coridor. Astazi, e obligat sa se implice activ in atragerea de fonduri pentru unitatea de invatamant pe care o conduce. Pe langa banii primiti de la primarie, scolile obtin bani din activitati extrabugetare, chirii, protocoale sau prin aportul comitetului de parinti. Desi aceste fonduri difera de la o scoala la alta, singurii care raman solidari cu statutul de “bun platnici” sunt parintii. Implicarea parintilor este ordonata militareste de decizia comitetului de parinti. “In functie de necesitatile scolii, facem un referat catre comitetul de parinti, sa ne procure diverse, de la detergent, la carti pentru premii si multe altele (!)”, a spus Petre Oanta, directorul Scolii Generale 12. Fondurile comitetelor de parinti sunt constituite din cotizatia fiecarui elev, care la “Generala 12” ajunge la 300.000 de lei. Acest fond, teoretic, este facultativ, dar deseori parintii nu cunosc acest “amanunt”. La Scoala Generala 10, cotizatia a fost stabilita la 200.000 de lei. Scoala este situata pe strada Marasesti, si nu se poate lauda cu parinti foarte instariti. “In cazul nostru, sursele extrabugetare provin din contributia voluntara a parintilor. Anul acesta s-a propus pentru fondul scolii o suma maxima de 200.000 de lei. Anul trecut, de abia am reusit sa strangem jumatate din suma propusa”, a spus Lucia Pop, directorul scolii. Cu toate acestea, Pop recunoaste ca parintii s-au implicat. “Avand in vedere starea sociala a parintilor, suntem multumiti ca am reusit cu ajutorul lor sa zugravim toata scoala in lavabil si sa achizitionam cateva calculatoare care, chiar daca nu sunt dintre cele mai performante, pot fi folosite”, a marturisit directorul ”Generalei 10”. De “fondul scolii” nu scapa nici parintii care au copii la liceu. “Acum nu se mai numeste fondul scolii, ci fondul comitetului de parinti si ei sunt cei care gestioneaza acesti bani. Anul acesta s-a propus ca fondul sa fie in jur de 350.000 de lei”, a spus Marius Craciun, directorul Colegiului National “Mihai Eminescu”. La Grupul Scolar Auto Baia Sprie s-a stabilit ca fondul comitetului de parinti sa fie cate 200.000 de lei/copil. In ce priveste obligativitatea cotizatiei, Dan Subotin, directorul scolii, prezinta situatia. “Nu obligam pe nimeni, dar daca parintii sustin ca vor sa ajute scoala cu 200.000 de lei pe an? Sunt scoli unde se face mai mult”, a spus directorul Grupului Scolar Auto. Se pare ca mentalitatea depasita, conform careia parintele are “obligatia morala” sa dea o mana de ajutor, inca este la loc de cinste in unitatile de invatamant din Romania.

“Incercam sa obtinem finantari exterioare, insa deocamdata nu am reusit. Dar am reusit sa realizam multe lucrari cu ajutorul parintilor”, Lucia Pop, director Scoala Generala nr. 10

“Comitetul de parinti a hotarat cu cat vor sa ajute scoala. La scolile mai mici, mai repara o noptiera, mai ajuta cu ceva, dar la scolile mari nu au ce sa faca”, Dan Subotin, director Grup Scolar Auto Baia Sprie

Mihaela MIHALEA



* Net Smart, o afacere pornita din nimic
SMART (istet) 100%

Dupa cinci ani petrecuti ca salariat, Radu Miclaus isi provoaca destinul l a pornit in afacere cu ultimul salariu, dar doldora de entuziasm si sperante l in al doilea an de existenta, Net Smart este o prezenta greu de ignorat in peisajul informatic baimarean

Cei care au avut curajul de a porni o afacere imediat dupa `90 au avut norocul de a lucra pe o piata mai putin aglomerata. In ultimii ani, putini au incercat sa-si ia soarta in propriile maini, descurajati mai ales de hatisurile birocratice si de coruptia din originala noastra economie de piata.

Obiectul de activitate a firmei Net Smart este din domeniul hardware-ului, comercializand tehnica de calcul si oferind service in acelasi domeniu. Radu Miclaus, patronul Net Smart, a lucrat in bransa vreme de cinci ani, dupa care s-a hotarat sa incerce pe cont propriu. Poate nu o sa credeti, dar a inceput efectiv de la zero: fara spatiu, fara angajati, fara fonduri. In buzunarul sau se afla doar ultimul salariu primit. In prima zi de lucru ca proaspat patron, si-a cumparat facturi si chitante si a colindat pe strazi, in cautarea unor fete cunoscute, carora sa le impartaseasca planurile sale. In asta a constat reclama: din vorba in vorba. Ne-a marturisit ca abia astepta sa sune telefonul. Incetul cu incetul, s-a aflat de existenta firmei si au aparut primele comenzi. Initial, Radu Miclaus se ocupa doar de reparatii de tehnica de calcul, mai tarziu a hotarat sa incerce si in domeniul vanzarilor. Punand la punct un sistem de rate, de la Net Smart se pot cumpara sisteme de calcul noi si second-hand, in functie de cerintele cumparatorului. Luna trecuta a fost deschis primul spatiu comercial, pentru a carui chirie a fost nevoie de multa alergatura. Dar Radu Miclaus crede ca e pe drumul cel bun.
Reporter: Cum v-ati schimbat de cand ati renuntat la statutul de angajat in favoarea celui de patron?
Radu Miclaus: Eu cred ca nu m-am schimbat. Doar problemele sunt de alta natura. Cand eram angajat, trebuia sa rezolv doar ceea ce imi cerea seful meu. Acum, sunt raspunzator de soarta a cinci angajati, carora trebuie sa le asigur salariile lunare. Pentru asta, e nevoie de comenzi, de clienti, e nevoie ca toate sa mearga ca pe roate. Nu e simplu.
Rep.: Cum a fost inceputul?
R.M.: Era chiar inainte de sarbatorile de Paste, anul trecut. Am inchiriat un spatiu, l-am zugravit si amenajat contra-cronometru ca sa putem sa-l terminam pana la sarbatori. In mai, am inceput activitatea impreuna cu un fost coleg. Eram deja doi, ne imparteam treburile. O data cu primele comenzi, am simtit si primele satisfactii, primii clienti multumiti. Ne-am obisnuit cu greu cu sistemul birocratic, insa nu rezolvam nimic daca ne plangem. Sunt o multime de situatii si raportari de facut si e greu, mai ales daca ai personal putin. Trebuie sa facem aprovizionare, sa discutam cu clientii, sa obtinem comenzi, pe langa munca de secretariat si contabilitate primara. Ne impartim eforturile si, pana la urma, o scoatem la capat.
Rep.: Viata personala a fost afectata de schimbarile profesionale?
R.M.: Imi place sa cred ca mai ales cei dragi nu au avut de suferit din cauza asta. E adevarat, nu ma intalnesc cu prietenii atat de des ca inainte, iesim mult mai rar la o bere, de exemplu. Inainte pierdeam mult timp. Daca am un moment liber acum, citesc o carte sau ascult muzica, incerc sa ma relaxez eficient.
Rep.: Nu regretati perioada linistita de pe vremea cand erati simplu angajat?
R.M.: In nici un caz. Daca ar fi sa o iau de la capat, as proceda la fel. Singurul regret e faptul ca nu am inceput mai devreme. E drept, sunt multe probleme de rezolvat, dar toate reprezinta o provocare. Orice pas inainte este o izbanda. Si nu trebuie sa dau socoteala nimanui, decat propriei constiinte.

Lavinia COTARCEA



* Salarii si pensii “votante”

Cainii latra, caravana trece. Caravana guvernamentala poarta cu ea bomba bugetului pentru anul viitor, in care salariul minim pe economie intra in calcule cu valoarea de 2.800.000 lei. Proiectul de buget a fost trimis Parlamentului, taman in toiul negocierilor dintre patronate si sindicate referitoare tocmai la nivelul salariului minim pe economie. In zadar, reprezentantii Uniunii Europene au cerut guvernantilor sa nu influenteze negocierile. Parca ii mai asculta cineva? Patronatele, normal, s-au declarat satisfacute de cresterea cu doar 300.000 de lei, iar parerea sindicatelor e minunata, dar lipseste cu desavarsire. Asta daca mai au vreo parere. Pe de alta parte, acelasi guvern a anuntat ca la companiile nationale, cresterile salariale in anul 2004 vor fi in medie de 9 %. Trebuie spus, insa, ca aceste companii detin 90% din datoriile catre bugetul general. Adica, Termoelectrica, Electrica, SNP Petrom, Distrigaz Nord si Sud, Romgaz, Compania nationala a Huilei si cea a Lignitului, Siderurgica Hunedoara, Rocar Bucuresti sunt doar cateva nume de pe interminabila lista a celor care vor cunoaste cresteri salariale, in timp ce poarta povara unor arierate colosale. Proiectul bugetului de stat pentru 2004, care provoaca parlamentarilor dureri de cap si febra musculara (din cauza gabaritului), prevede suma de 800 miliarde lei pentru programe sociale. Adica, 10,8 % din PIB, procent nemaiintalnit pana acum. Se vor majora ajutoarele acordate populatiei pentru incalzirea cu gaze naturale a locuintelor, se va finaliza procesul de recorelare a pensiilor, dublandu-se pensiile agricultorilor si se ia in calcul introducerea unei alocatii pentru familiile cu mai multi copii si venit de pana la 1,5 milioane lei. Sunt prevazute sume care sa finanteze programele de protectie sociala a persoanelor cu handicap, programe de protectie a copilului, pentru reducerea somajului si reorientarea fortei de munca. Va mira grija guvernului pentru pensionari? Precum ati observat, se manifesta in preajma alegerilor. Doar de la pensionari vin voturile, nu?

Lavinia COTARCEA