SOCIAL - ECONOMIC

* In plina criza de sange, GAZETA a donat
Am facut-o pentru Ei!

* Grea lovitura pentru apicultorii maramureseni
Miere amara

* Bani europeni pentru maramureseni
Marea imparteala

* Guvernul guvizilor prajiti in malai
Ruleta pe banii nostri

* Ulmeni, comuna care va deveni oras
La rascruce de drumuri

* Clubul elevilor sufera de ”moarte estivala”
Lacat pe vacanta

* Alege-ti PRIMARUL!

* In plina criza de sange, GAZETA a donat
Am facut-o pentru Ei!

In Maramures, se doneaza sange la Centrul de Transfuzie Sanguina din Baia Mare, de pe strada George Cosbuc, nr. 20 A, si la Spitalul Municipal din Sighetu Marmatiei. Poate fi donator orice persoana sanatoasa, cu varsta cuprinsa intre 18 si 60 de ani, care nu a suferit de hepatita (de orice tip), sifilis, TBC sau alte boli cronice. Cei 400 de mililitri de sange donati se refac in aproximativ doua zile. La prima donatie, i se intocmeste donatorului o fisa medicala.

Este nevoie de sange! Numarul donatorilor este in continua scadere, iar rezervele de sange sunt un vis frumos pentru spitale. Sectia de Reanimare a Spitalului Judetean lucreaza sub presiune. Ar fi bine sa facem ceva inainte de a fi prea tarziu. Exista o singura solutie. Donarea! GAZETA a donat. Asteptam solidarizare din partea celorlalti.

Un simplu gest poate salva viata unui om. In fiecare secunda, un pacient are nevoie de sange. Colacul lui de salvare poate fi orice om dispus sa mearga la Centrul de Transfuzie Sanguina. Cei 400 ml de sange donati pot fi echivalentul vietii unui om.

Criza din spital

Din cauza crizei de sange, Spitalul Judetean este intr-o alerta continua. Cea mai afectata este Sectia de Reanimare. “Sunt solicitari de la medicul sef de pe Reanimare. Au fost cazuri grave si nu am avut sange. Este criza de A2, RH pozitiv, si B3, RH pozitiv. Incercam sa ne descurcam cu cantitatea oferita de Centrul de Transfuzii. In cazuri extreme, am apelat la cei din Satu Mare. Situatia este insa destul de grava, deoarece nu avem sange in rezerva”, a spus dr. Sabin Nemes-Bota, directorul adjunct al Spitalului Judetean. Criza de sange se simte in salile de operatie, unde “se sta” sub o continua amenintare. “Poate intr-o interventie chirurgicala este nevoie urgenta de un anumit tip de sange si nu avem”, a spus Nemes. Intr-o asemenea situatie, se apeleaza la Centrul de Transfuzii care, daca nu are in stoc grupa respectiva, consulta lista donatorilor. Acestia sunt contactati telefonic si, daca sunt de acord sa efectueze donatia, sunt chemati la Centru. In cazul in care nici un donator nu este disponibil, se apeleaza la centrele din celelalte judete. Directorul adjunct al Spitalului Judetean Baia Mare a subliniat ca se pot gasi solutii (fie se recurge la personalul propriu sau la jandarmi, si tot se obtine sangele necesar). Problema este urgenta, pentru ca, intr-o interventie chirurgicala, fiecare secunda este vitala.

S.O.S.

In Maramures se poate dona sange la Centrul de Transfuzie Sanguina din Baia Mare de pe strada George Cosbuc, nr. 20 A si in Sighetu Marmatiei, la Spitalul Municipal. Donarea poate fi facuta de orice persoana sanatoasa cu varsta cuprinsa intre 18 si 60 de ani. Nu sunt primiti cei care au avut orice tip de hepatita, sifilis sau alte boli cronice sau cei care au suferit interventii chirurgicale cu mai putin de o jumatate de an inainte. Desi cei 400 de mililitri donati se refac in aproximativ doua zile, intre doua donari este prevazuta o perioada de minim 70 de zile. Stimulentul material care li se ofera donatorilor, consta in bonuri valorice in suma de 200.000 de lei si reducere de 50% pe mijloacele de transport in comun locale, pe o perioada de doua luni. In plus, legea prevede doua zile libere pentru donator, dar aceasta facilitate ramane la latitudinea patronului. “In medie, la Centru vin 20 de donatori pe zi si aproximativ 500 intr-o luna. Numarul difera de la o perioada la alta, dar avem si donatori permanenti. In lunile de iarna, in special inainte de sarbatori numarul lor este mai mare. Probabil sunt stimulati si de bonurile valorice, fiind o perioada cand au nevoie de bani, dar si de atmosfera spirituala din perioada sarbatorilor”, a spus dr. Liana Finatan, din cadrul Centrului de Transfuzie Sanguina. In ce priveste perioada actuala, numarul donatorilor este intr-o scadere continua, raportat la anii anteriori. “Intr-adevar, numarul donatorilor este in scadere. Vin multi la Centru si ne solicita sa le permitem sa doneze mai repede, fiindca vor sa mearga sa lucreze in strainatate. Mai sunt si cei care doneaza o singura data. Ideal ar fi sa avem cat mai multi donatori permanenti”, a spus dr. Finatan.

GAZETA a donat!

Saptamana trecuta, GAZETA a donat sange. Am ales sa facem ceva mai mult decat a scrie. Redactia, cu mic cu mare si cu buletinele in buzunare, s-a prezentat la Centrul de Transfuzie Sanguina pentru a raspunde solicitarilor venite din partea spitalelor. Gesturile umanitare nu sunt prea multe niciodata. Este drept ca nu toti cei care s-au prezentat la Centru au putut dona, dar motivele au fost medicale. Pe bonurile valorice primite s-au cumparat alimente (ulei, zahar, faina, orez si ciocolata), care au fost oferite catorva familii nevoiase cu mai multi copii. Ramane de vazut cate institutii se vor solidariza cu gestul nostru. Asteptam ca, printre altii, si Alexandru Cosma, presedintele Consiliului Judetean, impreuna cu “subordonatii” (respectiv consilierii si angajatii) sa faca o vizita la Centru. Se accepta orice grupa de sange si nu se fac discriminari in ce priveste statutul social. Pot fi donatori si primarii, directorii de regii sau alte institutii si chiar si patronii. Rugamintea noastra se adreseaza si celor care se “ascund” in spatele unor donatii financiare, crezand ca astfel au facut tot ce le sta in putinta. Si asa mai ramane loc de o donare de sange, care poate salva viata unui om. Oricat ai fi de marinimos, nu faci niciodata prea mult bine, intodeauna mai ramane loc. Nu uitati: un strop de sange poate salva viata unui om. Si nimic nu e mai important decat asta.

Mihaela MIHALEA



* Grea lovitura pentru apicultorii maramureseni
Miere amara

Uniunea Europeana este principalul importator si beneficiar al mierii de albina produsa in Romania. Dar normele UE sunt extrem de stricte in ceea ce priveste calitatea. Mai precis, doza de antibiotice acceptata in continut este de doar 20 de parti pe bilion. Albinele sunt fiinte sensibile, care se imbolnavesc (din cand in cand) si care, pana anul trecut erau tratate cu antibiotice. Se foloseau penicilina, locamicinul, oxiteramicina sau streptomicina.

Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania si Institutul de Cercetari pentru Apicultura Bucuresti au anuntat abia in luna ianuarie 2002 ca antibioticele nu sunt agreate de Uniunea Europeana. Si tot atunci, UE a informat ca singurele metode acceptate de tratament al bolilor albinelor sunt cele naturiste, prin intermediul ceaiurilor si tincturilor din plante medicinale.

In judet sunt inregistrate un numar de 15 - 16.000 de familii de albine. Cele mai multe dintre ele sunt cantonate la nord de Gutin, circa 1.200 de stupi fiind proprietatea apicultorilor din comuna Rozavlea, alti 1.000 gasindu-se in Sighet. Maramuresul istoric constituie o zona melifera propice albinaritului, aici proliferand producatorii. Ca in fiecare an, si-n vara aceasta albinarii nostri si-au dus "gazele" in pastoral, mai intai la salcam la Carei, apoi la floarea soarelui in Delta Dunarii, iar in aceasta luna se afla la zmeura si flori de munte in judet. Recolta primei parti a anului a fost peste asteptari, toti au fost bucurosi si bidoanele pline de miere au fost duse la centrul de colectare de la Sieu, de unde urmau sa plece mai departe, in Germania. Numai ca, zilele trecute, mierea a fost returnata, avand un continut de antibiotic mai ridicat decat minimul admisibil. "Anul acesta nu le-am dat albinelor nici un fel de antibiotice, iar anul trecut, doar o fiola de penicilina la 50 de familii. Nu-mi explic cum n-au iesit analizele", a declarat Ion I., un apicultor sighetean. Alt apicultor sighetean, care nu si-a mai tratat albinele cu medicamente de peste doi ani, si-a trimis mostrele de miere in trei locuri diferite, ca la primul laborator sa rezulte ca produsul contine penicilina, la al doilea streptomicina, iar la al treilea, ca marfa e pura, fara urme de antibiotic! Unii apicultori acuza ca sunt "lucrati" de intermediari, care-i favorizeaza doar pe preferatii lor, si care incearca sa coboare si mai mult pretul de achizitie engros a mierii (care este mult mai mic decat in alte centre din tara). Pe de alta parte, baremul impus de UE este atat de abstract, incat, practic, blamatul antibiotic poate proveni chiar din fagurii de ceara care se obtin in schimbul cerii brute, de la Apicola.

Antibioticul “otravit”

Oricare ar fi adevarul, situatia e groasa. Marii apicultori maramureseni au pierdut, din cauzele aratate mai sus, sute de milioane de lei, si vor avea de suportat, impreuna cu harnicele si nevinovatele albine, o iarna grea. Ca poanta, parafrazam vorba "Academiei Catavencu": "Guvernul asta e in stare sa puna impozit si pe antibioticele din mierea de albine". Lasand, insa, ironia la o parte, situatia e grava, nu numai din punctul de vedere cu specific local sau romanesc. Problema trebuie tratata global. Din cauza poluarii excesive si a proliferarii si extinderii tot mai accentuate a mustei africane, care distruge complet albinele acolo unde ajunge, zonele propice apiculturii pe glob sunt, an de an, tot mai restranse. Europa de Vest este aproape scoasa din calcul, la fel ca Africa, si Americile de Sud si Centrala. Practic, in momentul de fata, in afara Europei de Est (exceptand zona afectata de Cernobal din Ucraina si Belarus, desigur), doar doua mari areale geografice mai sunt optime albinaritului: China si Australia. In cel de-al 12-lea ceas, credem ca UE ar trebui sa incerce sa sprijine apicultorii care mai exista in spatiul euroatlantic, si nu sa le puna bete in roate, cu norme birocratice greu de inteles. Oare antibioticul e otrava, mutatie genetica ori vreun E cancerigen? Nicidecum. Dimpotriva, daca ne gandim ca, intr-o oarecare masura, branza Camembert sau usturoiul sunt antibiotice naturale, la fel ca si un produs apicol-propolisul, legea europeana pare de-a dreptul aberanta. Dar, trebuie sa ne supunem, fara cracnire. Ca am intrat la stapan.

Teofil IVANCIUC



* Bani europeni pentru maramureseni
Marea imparteala

Pe ordinea de zi a reuniunii Consiliului pentru Dezvoltare Regionala Nord-Vest au existat sapte puncte de dezbateri. Cele mai importante s-au referit la aprobarea Raportului de evaluare aferent Programului Phare 2001, program care se adreseaza IMM-urilor, aprobarea unor proiecte de dezvoltare a infrastructurii in orase mici si mijlocii si retragerea unor certificate de investitor in zona defavorizata. Maramuresul a reusit sa puna mana pe mai mult de jumatate din pot.

Din cele sase judete care au participat la “marea imparteala”, Maramuresul a primit unda verde pentru 18 proiecte din totalul de 33 aprobate. Astfel, din 1.759.000 euro pusi la bataie de Uniunea Europeana, peste un miliard de euro va fi alocat judetului nostru.

Desi vestile sunt bune pentru maramureseni, restrictiile impuse de UE nu au permis directorului Agentiei Regionale de Dezvoltare Nord-Vest, Claudiu Cosier, sa ofere mai multe informatii referitoare la firmele care au castigat finantari. Dar am aflat ca proiectele depuse de IMM-uri se refera la infrastructura mica a oraselor din zonele mai putin dezvoltate. Se pare ca facilitatile care atrageau investitorii in zonele declarate defavorizate nu mai exista la aceasta ora, singura atractie ramanand amanarea platii TVA-ului, ceea ce a dus la o oprirea a investitiilor bazate pe aceasta lege, in ultimul an si jumatate. In schimb, sunt atractive sumele oferite de UE pentru asistenta firmelor de buna credinta din aceste zone. S-a ridicat si problema documentatiei care trebuie depusa de catre cei interesati, paradoxul din aceasta situatie fiind reprezentat de nemultumirile privind birocratia, pe de o parte si posibilitatea ca patroni incompetenti sa ajunga la banii europeni dupa ce au falimentat mai multe societati, pe de alta parte. Cum? Relativ simplu. Administratorii societatilor ce participa la selectie depun doar declaratii pe propria raspundere privind trecutul lor judiciar, fara a li se solicita cazierul. In acest fel, mai sunt persoane care fac declaratii false, mai ales din cauza legislatiei permisive, crede Claudiu Cosier, care aprecia ca si in UE e intalnit acest fenomen, dar mult mai rar. Documentatia este destul de laborioasa si costisitoare, din cauza autoritatilor ce elibereaza diverse acte contra unor taxe semnificative, ceea ce duce la nemultumirea administratorilor nevoiti sa scoata din buzunar cateva zeci de milioane pentru a depune dosarul in vederea preselectiei, fara nici o garantie ca proiectul lor va fi printre cele selectionate. Claudiu Cosier a afirmat ca UE doreste sa dispara aceste nemultumiri si nu e dispusa sa accepte adaugarea de noi conditii. In afara de vestile bune ce privesc IMM-urile din judetul nostru, care vor primi din nou finantari europene, cei de la ARD Nord Vest au mai subliniat un fapt pozitiv: nici unei firme din Maramures nu i-a fost retras certificatul de investitor in zona defavorizata.

Lavinia COTARCEA



* Guvernul guvizilor prajiti in malai
Ruleta pe banii nostri

Se anunta o luna septembrie nefasta, care va aduce mariri semnificative ale tarifelor la utilitati: energie electrica, gaze naturale si servicii telefonice. Pe unde va scoate camasa romanul, nimeni nu poate sti. Cert este ca, din nou, guvernantii se joaca fara nici o jena cu nervii romanilor. A fost anuntat un nou val de scumpiri, care vor subtia semnificativ buzunarele romanilor. Este o certitudine ca va creste pretul energiei electrice, incepand cu data de 1 septembrie 2003, a declarat Horia Bogdan, vicepresedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei. Asteptand date concrete de la Ministerul Economiei si Comertului, stabilite in urma negocierilor cu FMI, urmeaza sa se stabileasca, cu exactitate, procentul de majorare a tarifelor. Specialistii ANRE au prezentat delegatiei FMI mai multe variante de crestere a tarifelor la energie, calcularea noilor costuri urmand a fi facuta in functie de recomandarile Fondului. Majorarea tarifelor la energie electrica a fost anuntata inca de luna trecuta, luandu-se in calcul diferite procente, de la 5% la 15-16%. Ultima varianta, cea mai plauzibila, a fost comunicata de ministrul Finantelor la incheierea negocierilor cu Fondul Monetar. Luna septembrie vine si cu alte scumpiri, tarifele la gazele naturale urmand sa fie majorate cu circa 20%, la fel ca si cele la serviciile telefonice, care vor fi marite. Si in aceste cazuri nu se mai poate da vina pe seceta… Dupa toate aparentele, nu vara uscata e culpabila de noile scumpiri, ci recomandarile FMI si proasta gestionare a societatilor producatoare. Sociologii avertizeaza ca produsele a caror scumpire sensibilizeaza grav populatia sunt curentul electric, gazele, painea, carnea, laptele, benzina si transportul public. Si tocmai acestea sunt cele care sar din matca si produc dezastre in bugetele familiilor. Pana cand? Pana cand marii producatori ce detin monopolurile de stat nu vor mai paria si castiga la ruleta inflatiei. Banchetul cresterilor de tarife ale energiei electrice si gazelor atrage un alt val de scumpiri ale tuturor produselor, ceea ce ii aduce la disperare pe cetatenii care, oricum, abia-abia isi dramuiesc bruma de bani. In timp ce capetele luminate din guvern planuiesc cresteri de tarife, sindicalistii picheteaza pe la usile lor. Dar promisiunile facute cu privire la marirea salariului minim pe economie au fost uitate in momentul in care s-au incheiat negocierile. In schimb, recomandarile FMI sunt tinute la loc de cinste in memoria guvernantilor, care nu sunt deranjati nici macar de un usor proces de constiinta. Sa speram ca memoria romanilor nu e la fel de scurta si ca va dovedi asta la alegeri.

Lavinia COTARCEA



* Ulmeni, comuna care va deveni oras
La rascruce de drumuri

Desi prima atestare a fost in urma cu sase secole, originea localitatii se pierde in perioada daco-romana. Amplasarea la “rascruce de drumuri” - intre judetul Salaj, zona Codrului, Somesului si Chioarului - i-a dat caracterul de centru comercial si economic. Inainte de cel de-al doilea razboi mondial, in comuna functiona o moara. In perioada comunista, localitatea era renumita pentru fabrica de sticla, topitoria, sectia de prefabricate din beton si CAP. In prezent, localitatea aspira la statutul de oras.

Amplasata la circa 40 km de Baia Mare, aproape de “granita” cu judetul Salaj, Ulmeni este una dintre cele mai mari comune din lunca Somesului. Inca din cele mai vechi timpuri, localitatea a fost un centru comercial important, atat pentru zona Somesului, cat si pentru zona Codrului. In prezent, Ulmeni se pregateste sa devina oras.

Comuna Ulmeni nu mai pastreaza specificul popular, desi se afla la o rascruce de traditii, intre Salaj, Somes, Codru si Chioar. Imediat dupa tablita care te anunta ca ai intrat in Ulmeni, se zaresc primele fabrici si ateliere mestesugaresti. In cladirea “celebrei” topitorii de in au poposit investitorii straini. Ateliere mestesugaresti, fabrici, ferme zootehnice, agromecuri, alimentare cu gaz metan si apa, televiziune prin cablu, centrala telefonica digitala, statie CFR, statie de autobuz, liceu, scoala post-liceala. Existenta asezarii (sub numele de Sulelmed) este atestata documentar in anul 1405, intr-o scrisoare a regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg, adresata Conventului Lales. In 1476, comuna facea parte din Districtul Chioar. La impartirea administrativa din 1543 a Comitatului Solnocului de Mijloc, localitatea apartinea Plasei Cehu Silvaniei. In 1854, localitatea facea parte din Pretura Cehu. In ceea ce priveste administrarea locala, in fruntea satului se afla judele, ajutat de jureti. In perioada interbelica, comuna dispunea de un dispensar si, mai mult, era sediul Circumscriptiei sanitare de care apartineau 16 sate. Astazi, comuna cuprinde satele Ticau, Tohat, Chelinta, Manau, Vicea, Somes Uileac, Arduzel si are 7.312 locuitori.

Ulmeni

In comuna se organizeaza un targ saptamanal care, pana la infiintarea targului din Arinis, era singurul din zona Codrului si a Somesului l trecerea peste raul Somes se poate face peste un pod de cale ferata, doua bacuri si o punte l in Chelinta exista o scoala pentru copiii rromi l lucrarile pentru aductiunea de apa sunt in curs de derulare l comuna are o suprafata agricola de 5.567 ha, din care 3.500 ha arabil, 408 ha fanate, 1.468 ha pasuni, 163 ha livezi si 28 de ha vii l in Ulmeni se construieste o biserica ortodoxa l in fiecare sat care apartine de comuna exista cate o scoala cu clasele I-IV l noul sediu al primariei este aproape definitivat l in Manau, Ulmeni si Ticau exista cate un conac care apartinea unor familii de nobili maghiari l in trecut, in localitate exista un aeroport.

Gospodarul

Desi comuna Ulmeni se pregateste sa devina oras, ocupatia de baza a locuitorilor ramane agricultura. Datorita acestui fapt, in comuna exista mai multe agromecuri si ferme zootehnice. Unul dintre ele se afla la iesirea din satul Arduzel, in cladirea fostei sectii de mecanizare, care apartinea de CAP Ulmeni. Dupa 1990, Stefan Silaghi, din satul Manau, a pus bazele unui Agromec. In prezent, societatea are in dotare sapte tractoare, o combina de recoltat, utilaje agricole (plug, grapa, cositoare etc) si masina de balotat. Stefan Silaghi a luat in arenda 38 de ha de pamant in satele Arduzel si Manau, pe care le cultiva cu grau, ovaz, porumb si mazare. Silaghi are si o ferma de porci. Din cauza pretului scazut la care se vinde carnea de porc, gospodarul a redus numarul ramatorilor de la 40 la doar 15 capete.

Biserica migratoare

Actuala biserica ortodoxa din lemn din Ulmeni dateaza din anul 1895. Lacasul de cult a fost “donat” de Somcuta Mare, care isi construise o biserica noua. Veniturile bisericii, din care cota-aparte revenea preotului, se constituiau din veniturile domeniilor parohiei, arabil si fanate, care la sfarsitul secolului al XIX-lea totaliza 17 ha. Darea credinciosilor era stabilita la 23 de kg de porumb “pe fum de casa” si o zi de munca “cu palmele”. In parohia Ulmeni poate fi vazuta cartea Mitropolitului Varlaam, “Carte ramaneasca de invatatura”, tiparita la Iasi, in anul 1643.

Economia comunei

In trecut, comuna Ulmeni era renumita pentru topitoria de in, sticlaria si sectia de prefabricate din beton. Astazi, pe locul fostei topitorii se afla sediul unei firme italiene de confectii. Sectia de prefabricate “Silvania” a fost lasata in paragina, iar sticlaria nu functioneaza momentan. In comuna exista o societate de constructii, un atelier de mobila, o fabrica de confectii din aluminiu, o moara, o presa de ulei si trei agromecuri. De asemenea, un investitor spaniol intentioneaza sa infiinteze o fabrica de caramida.

Valeria, batrana satului

S-a nascut in anul 1914, “pe vremea capitilor”,

dar e vorbareata si sprintena. “Pa vremuri nu era ca amu'. Am avut patru frati, da’ io am fo’ cea mai mare. Ma trimetea mama desculta cu sacii la moara. Parintii erau mereu pa camp si io trabuie sa fac malai in cuptor si mancare pa cand veneau. Pa atunci erau saraci oamenii, nu mancau paine numa’ la sarbatori. Noi tat am dus-o bine, ca tata ducea porci in targuri cu caru’ si-apoi aducea tat felu’ de carnat si carne. Am facut numa’ sapte clase. Am vrut sa marg la Scoala de invatatoare, da’ o zas tata sa nu ma duc ca mi-a lua masina de cusut. Nu mi-o mai luat in veci! Am lucrat la grofu’ Bodor la cules de plante medicinale si la colectiv. Amu' am pensie de 180.000 de lei. In veci am fost tat cu lucru, c-am avut pamant mult si animale. Si amu' am cinci porci, vaca, vitel si cal. De tate trebe’ sa grijesc, ce sa fac, ca ii de lucru cu animalele. Nu mi-i usor, ca-s batrana, am 89 de ani. Da’ nu ma las la batraneta!”, a spus Valeria Botisan.

Scoala

Existenta scolii din Ulmeni este atestata la sfarsitul secolului al XIX-lea. In 1867, in localitate exista o scoala din lemn, cu un efectiv de 50 de copii si un invatator. In 1869, romanii greco-catolici din comuna au solicitat printr-o cerere scrisa mentinerea caracterului confesional romanesc al scolii din localitate. Scoala a functionat pana in 1912, cand invatamantul in limba romana a fost desfiintat. In 1895, se construieste o alta scoala de stat, cu predare in limba maghiara. In 1913, scoala elementara de stat functioneaza cu doua sali de clasa si doi invatatori. In 1919, se construieste actualul local al scolii, cu o singura sala de clasa si locuinta invatatorului. In anul 1926, s-a mai adaugat o sala de clasa. In vara anului 1935 a inceput constructia unei gradinite. Tot in aceasta perioada, s-a extins cladirea scolii si s-au construit anexele. In prezent, in cladirea scolii functioneaza scoala generala, liceul, o scoala profesionala, o scoala de ucenici si una postliceala.

Ioana LUCACEL



* Clubul elevilor sufera de ”moarte estivala”
Lacat pe vacanta

Baia Mare nu are locuri de joaca. In aceste conditii, singura alternativa a copiilor este sa se joace in fata blocului. Tot la capitolul divertisment, copiii includ si desenele animate, dar acestea sunt prea des vizionate pentru a mai incanta pe cineva. In timpul anului scolar, la capitolul activitati extrascolare la care pot participa elevii sunt incluse si cele de la Clubul Elevilor. Dar in timpul vacantei, cand plictiseala copiilor e in toi, Clubul isi tine usile inchise.

Copiii vor sa se joace! In situatia in care stau, pe timpul vacantei, in Baia Mare, nu prea au optiuni. Cluburile ar fi o alternativa, dar lipsesc cu desavarsire sau sunt inchise. Clubul Elevilor din Baia Mare este si el in vacanta.

Este vacanta un motiv de bucurie? Uneori da, alteori mai putin. Poate pe la sfarsitul semestrului, cand trei luni, fara teme si lectii de invatat, pare o perioada de basm. Dar, pana la urma, te saturi de toate. Cum locurile de joaca din Baia Mare pot fi numarate pe degete, copiilor nu le raman prea multe alternative. Joaca in fata blocului este binevenita, dar trei luni este prea mult si pentru ea. Dupa vreo doua luni de vacanta, si desenele animate de la televizor sunt re-re-revizionate si nici un personaj nu reuseste sa mai impresioneze pe nimeni. Este cald si copiii se plictisesc. Pana la urma, parca nu este chiar asa de rau la scoala. Dar toate acestea sunt vazute doar de parinti, care de cele mai multe ori ridica neputinciosi din umeri. Asta e!

Vacanta cluburilor

O solutie ar fi cluburile, unde copiii ar putea participa la diferite activitati. In Baia Mare exista un Club al Elevilor, dar in perioada vacantei isi intrerupe activitatea. Se pare ca in perioada estivala, cei care lucreza in invatamant si-au asigurat, bine-mersi, o pauza de trei luni. Teoretic, ar trebui sa fie intodeauna cineva de serviciu. Dar situatia este doar teoretica, pentru ca cei de la Clubul Elevilor au intrat si ei in vacanta. Usile sunt inchise cu lacate, iar prin curte se plimba nestingheriti maidanezii care si-au intrat in drepturi. Clubul apartine de Inspectoratul Scolar, care, conform retetei, este si el in vacanta. De la secretariat am primit informatia ca Amelia Baciu ar fi cea care se ocupa de activitatile extrascolare, dar, deocamdata, este in concediu. Informatii nu mai ofera nimeni. Cam asa se prezinta situatia, cand elevii sunt in vacanta, toti cei din domeniu se solidarizeaza cu ei. Problema este ca nu sunt prea multe locuri de joaca si unul in plus nu le-ar strica copiilor deloc. Este greu de inteles de ce Clubul Elevilor trebuie sa fie inchis in timpul vacantei, ca doar in aceste trei luni copiii nu-si pierd statutul de elev. Clubul ar putea fi o solutie care sa-i scape de plictiseala si de televizorul care, in timpul vacantei, detine monopolul in activitatile lor. Deocamdata, nu exista o institutie acreditata sa se ocupe de elevi pe timpul vacantei si nu este treaba nimanui sa caute locuri de joaca. Poate, in viitor, se va infiinta “Inspectoratul Scolar al Vacantei”, care se va ocupa de elevi pe timpul vacantei. Oricum, nu ar fi prima data cand solutia celor mari ar fi “birocratia”.

Mihaela MIHALEA



* Alege-ti PRIMARUL!