SOCIAL-ECONOMIC

* INTERVIU - Interviurile Gazetei: azi, Dan Marinca, presedintele Asociatiei Medicale Policlinica “Sfanta Maria”
Primul prefect liberal dupa 55 de ani

* Bataia cu pumnul in piept sau
Premierea afaceristilor

* Punguta Financiara - Tutun mai scump

* Investigand V.I.P.-urile
“Nebunul cu contorizarile”

* ATITUDINE - Septembrie aduce cheltuiala mare cu rechizitele scolare
Exorbitantul invatamant gratuit

* Adultii cu handicap sunt lasati in voia sortii
Povestea (ne)sansei

* RURAL - Intre Tara Chioarului si a Lapusului, in comuna Remetea
Palinca si biserici din lemn

* INTERVIU - Interviurile Gazetei: azi, Dan Marinca, presedintele Asociatiei Medicale Policlinica “Sfanta Maria”
Primul prefect liberal dupa 55 de ani

“Primul prefect liberal post decembrist”, “cel mai tanar prefect al perioadei imediat urmatoare Revolutiei” - asa era caracterizat in presa vremii medicul Dan Marinca. Sau ar fi mai corect sa spunem catolicul Dan Marinca? Sau poate omul politic Dan Marinca? Oricum l-am numi, ar fi corect. Omul Dan Marinca a acceptat sa raspunda intrebarilor GAZETEI. Va invitam sa patrundeti in micul mare univers al celui care va ramane in memoria maramuresenilor drept primul prefect de dupa decembrie `89.

“In viata mea, l-am ingropat pe Ferencs Ioska (imparatul Franz Josef – n.red.), pe regele Carol I, pe Ferdinand, pe Carol al II-lea si pe Gheorghiu Dej. Unul mai vreau sa ingrop si apoi pot sa mor”. Cuvintele apartin bunicului invitatului nostru. Fratele bunicului sau a fost unul din semnatarii actului Unirii de la Alba Iulia, iar bunicul cel hatru a fost deputat national liberal.

Dan Marinca provine dintr-o veche familie din Salistea maramureseana, educat in spiritul traditional catolic, format intr-un mediu cu un nivel cultural ridicat. Este un personaj insolit printre oamenii politici maramureseni, dar si un medic pasionat de meserie, care apeleaza la spiritualitate in orice moment al vietii.
Reporter: Cum ati inceput cu politica?
Dan Marinca: In 10 ianuarie 1990, am primit de la PNL delegatia de a forma filiala din Maramures. Am mers la Bucuresti si i-am gasit bucurosi de venirea mea, pentru ca nu primisera nici un semn din judet. Deoarece stiam de la secretara noastra ca bunicul ei a fost fruntas national liberal, l-am contactat pe dr. Latis, tatal ei. Din echipa de inceput a facut parte familia Gagniuc, doctorul Pasca, Nelu Popa, Calin Petrusca, tata si cateva rude.
Rep.: Ce era diferit fata de ceea ce se intampla acum?
D.M.: Spre deosebire de acum, pentru alegerile din 20 mai 1990 am muncit mult pentru a gasi persoane care sa vrea sa fie trecute pe listele electorale. Lumea facea politica din placere si nu vroia sa candideze. Efectiv, a trebuit sa ma rog de ei sa binevoiasca sa-si puna numele pe lista.

Prefect in zorii democratiei

Rep.: Ce a insemnat functia de prefect?
D.M.: Din decembrie 1991 pana in ianuarie 1993 am fost prefect de Maramures. “Romania Libera” a titrat: “primul prefect liberal dupa 55 de ani”, pentru ca, de la caderea guvernului Tatarascu, au fost instituite dictatura regala, antonesciana, dejista, urmata de cea ceausista. Functia era solicitanta pentru ca eram in plina organizare si creare a structurilor democratice. Am avut probleme la Sapanta cu un personaj celebru, Toader Stetca. Tot atunci, se loveau cap in cap cei din Botiza cu satenii din Poienile de sub Munte. Am prins si izbucnirea conflictului dintre Asuajul de Sus si Barsau, conflict “lasat mostenire” succesorului meu, Liviu Doru Bindea.
Rep.: V-a schimbat functia de prefect? Ati primit reprosuri?
D.M.: Nu m-a marcat functia. La capitolul reprosuri sta inscris unul singur, de la un prieten, care mi-a spus ca nu am reusit sa fac curatenie in judet. Era imposibil sa se faca in judet o politica de dreapta, cand aveam un guvern de stanga, emanatie a alegerilor din Duminica Orbului (20 mai 1990). Faceam o politica liberala numai in limitele oferite de poteca de prefect, un 5, maxim 10% . In rest, lucrurile erau ordonate de Guvern.
Rep.: Va sunau prietenii sa va ceara sa le rezolvati o licitatie?
D.M. : Nu. Pentru ca FPS a aparut abia in `93-`94. La epoca aceea, in general, oamenii care veneau la Prefectura cereau lucruri foarte umane. O butelie, un garaj sau un loc de garaj, un apartament, un loc de munca. Am avut si chestiuni dragute. O doamna de pe Valea Cosaului mi-a cerut sa ii rezolv ca vecinul ei sa isi mute WC-ul, situat prea aproape de bucataria ei de vara. Sau, cei de la Botiza, care mi-au cerut sa reimpart pamanturile, pentru ca la reforma agrara din 1921 nu au fost impartite corect. Au fost la mine de vreo 10 ori cu cererea asta. Le-am si dat solutia: “va compun o adresa cu care mergeti la Stefanesti-Arges, unde e inmormantat Ionel Bratianu - primul ministru din acea vreme - sa o semneze si apoi mergeti la Curtea de Arges, la regele Ferdinand, la cavou, sa o promulge.” Un batranel simpatic s-a uitat la mine si a zis: “Ne-am lamurit, dom` doctor, aiasta nu sa poate!“
Rep.: Sunteti in PD. Cum va intelegeti cu fostii colegi liberali?
D.M.: Am relatii foarte bune, adica civilizate. Vechii liberali au carnetele de membru de partid semnate de mine. Nu cred sa existe incompatibilitati intre liberali si democrati. Dar, din pacate, oamenii politici nu se gandesc intotdeauna la finalitatea actului politic, ci la locul in care se vor regasi dupa semnarea aliantei. E prea mult orgoliu in joc. Eu sunt sustinatorul aliantei, chiar daca ma voi gasi mai jos pe lista comuna.

Medicina si religie

D.M.: Eu sunt catolic practicant. Stiu ca Postul si rugaciunea au efecte curative. Evanghelia de la Luca spune ca “La Dumnezeu nimic nu este cu neputinta”. Am avut un caz de cancer de san, in 1984, pe care l-am revazut dupa vreo zece ani. Nici nu credeam ca pacienta mai este in viata. Doamna mi-a relatat ca nimeni nu mai credea ca ea va trai, desi urmase toate tratamentele medicale impuse. Totusi, ea nu si-a pierdut credinta si s-a rugat in tot acest timp. A fost un miracol. Uitati-va la miracolele de la Fatima, Lourdes sau Medjugordje. Dumnezeu vindeca ceea ce noi nu putem…

Miracolul Fecioarei

Rep.: Care este rolul dumneavoastra in infiintarea Policlinicii “Sfanta Maria”?
D.M.: Policlinica este prima societate civila medicala infiintata, la care au participat toti cei care lucrau in policlinica cu plata in 1991. La prima adunare, toti medicii participanti au fost de acord sa se constituie in societate civila medicala si, dupa ce am fost ales presedinte, am propus ca numele Fecioarei Maria sa fie trecut pe frontispiciul institutiei. De ce? Pentru ca in dimineata adunarii m-am trezit cu acest gand in minte. Cred ca asa a fost menit.
Rep.: Care e povestea statuii din fata policlinicii?
D.M.: In ziua in care se hotara constituirea societatii, am promis fata de Dumnezeu ca, daca policlinica va purta numele Fecioarei, voi pune o statuie in fata cladirii. Lucrarea e primita de la prietenul meu, parintele Francisc Heinrich, paroh romano-catolic in Ferneziu, care a primit-o de la calugarii franciscani din Secuime. Inscriptia contine un verset din Litania Lauretana, care in romana inseamna: “Tamaduitoarea bolnavilor, roaga-te pentru noi”. In patru ani, noi nu am cumparat niciodata o floare pentru statuie, pentru ca, in fiecare zi din an, cetatenii aduc flori. Cei care inteleg fenomenul religios, vor gasi explicatia potrivita.

Optiuni si argumente

l Catedrala Sfantul Petru de la Vatican sau biserica de lemn de la Sapanta? Pentru un catolic, intotdeauna Catedrala Sfantul Petru. Asa scrie in cartile sfinte. Si toate drumurile duc la Roma. l Ambasador la Vatican sau la Washington? La Vatican. Categoric. l Roman sau Basescu? Basescu. E un om activ, o imagine a certitudinii. Este hotarat. Si, nu in ultimul rand, este un om a carui sanatate ii permite sa lupte. l Bach sau 3 Sud Est? Bine-nteles ca Bach. In muzica MTV-ista sunt complet analfabet. l Bach sau Pink Floyd? Bach. Am auzit in tinerete Pink Floyd, mi-a placut. l Bach sau Haydn? Din nou, Bach. Intotdeauna Bach. l Maturitatea temperata sau elanul tineretii? Sunt, prin structura mea, o tipologie germanica. Sunt meticulos, pedant si imi plac lucrurile clare. Nu suport intarzierile si nerespectarea cuvantului dat. Deci, prefer clavecinul bine temperat. l Salam sasesc sau carnati de casa? Salamul si carnatul preparat de prietenul meu Misi Heinrich, primarul de la Foieni. Va chem sa vedeti cat e de bun. Sper ca nu-l invelim in paginile GAZETEI. (rade) Categoric nu. (rade) Contin plumb. (radem si noi, da’ in decembrie radem mai bine, ca o sa-i devoram lui Misi toata productia)

Lavinia COTARCEA



* Bataia cu pumnul in piept sau
Premierea afaceristilor

Camera de Comert si Industrie Maramures a stabilit un clasament al celor mai competitive societati comerciale din judet. Topul Firmelor a constituit evenimentul economic al saptamanii, daca nu pentru altceva, macar pentru ca a adunat personaje importante din viata economica si politica a judetului. Inceput intr-o maniera sobra, a continuat cu un chef pe cinste, unde invitatiile au fost inlocuite de un soi de tichete de intrare. Premiantii meritau un chef de pomina.

Firmele fruntase, dupa parerea celor de la Camera de Comert si Industrie Maramures (CCI), au fost premiate impreuna cu Banca Transilvania, Banca Comerciala Romana, Alpha Bank, Uni Credit si primariile din Baia Mare si Sighet. Pentru ca toata lumea sa fie impacata, unele publicatii locale au primit diplome pentru “promovarea unui mediu de afaceri sanatos”. Evident, GAZETA a fost si ea premiata. Preferam un mediu de afaceri sanatos.

Discursul directorului CCI Maramures, Gheorghe Marcas, a fost ingreunat de o multime de cifre. Spicuind, firmele care au realizat profit anul trecut sunt putin peste jumatate din totalul societatilor din judet - circa 56%. La polul opus se afla 10 societati ce aduna 76,5% din volumul pierderilor, campioana fiind Remin SA, cu o pierdere de peste 950 miliarde lei (60,8% din totalul pierderilor). In urma analizei domeniilor profitabile de activitate, se constata ca pe locurile fruntase se gasesc firme din domeniul producerii de mobila, comert si transport, in timp ce codasii sunt cei ce au restaurante, producatorii de bauturi alcoolice sau firmele de morarit-panificatie. Paradoxal, nu? “Din cele 300 de firme care concurau pentru Topul 2002, unele si-au manifestat dorinta de a nu intra in competitie. Vrem sa subliniem ca organele de control ar trebui sa-si indrepte atentia catre cei care incalca legea, nu catre castigatorii Topului”, a spus Marcas. Prefectul Ioan Buda, coplesit de emotia de a se afla intre cativa dintre cei mai importanti oameni de afaceri, a tinut un discurs a carui principala calitate a fost ilaritatea, zambetele provocate de balbele sale fiind camuflate discret. Senatorul Liviu Doru Bindea a monopolizat microfonul pentru mai mult timp. "Observ aici un strop de binefacere, de dezvoltare in beneficiul economiei romanesti. Dumneavoastra sunteti acele albine care deveniti foarte eficienti si care produceti ceea ce este vital pentru dezvoltarea societatii”, a afirmat senatorul, indemnand oamenii de afaceri la dezvoltarea unui nucleu care fie un partener social in dialogul cu parlamentarii, autoritatile locale sau judetene. Deputatul Mircea Man a felicitat scurt castigatorii. “Dumneavoastra sunteti premiantii, dar noi, politicienii, suntem corigentii. Si asta pentru ca dumneavoastra va izbiti in fiecare zi de birocratie, observati ca aveti un concurent neloial, statul, ca bugetul e impartit pe criterii politice, iar in momentul in care aveti optiuni catre alte partide decat cel de guvernamant, va treziti cu controale dirijate mai mult sau mai putin politic”. Replica a venit de la primarul municipiului Sighetu Marmatiei, Eugenia Godja, care a provocat o explozie de rasete. “Domnule Man, daca sunteti corigenti la capitolul activitate politica, ne-ati ajutat pe noi, electoratul, sa va excludem de pe acum si sa avem mai putini concurenti in plan politic!”, a declarat, ritos, primarita. Pe cine si-a gasit sa zdrobeasca, pe Mircea Man… Primarul Cristian Anghel nu a considerat potrivit sa transforme manifestarea in dezbatere politica, limitandu-se la a felicita castigatorii si a reaminti de proiectul CIVIC, care a permis Primariei sa se alature CCI Maramures in actiunea de premiere a fruntasilor economici. A urmat momentul culminant: decernarea premiilor. S-au acordat peste 80 de premii, asa ca vom puncta. Intreprinderi mici: SALAMANDRA Flomir SRL - industria alimentara. Intreprinderi mijlocii: HELCOR SRL - industria produselor primare - si ITALSOFA Romania SRL - productie de mobilier. Intreprinderile mari: FILBAC SA. Interesant ni s-a parut premiul I oferit societatii DRUMURI si PODURI SA. Printre ciudatenii a mai fost si decernarea diplomei de excelenta pentru… cel mai important promotor de produse din plante medicinale - HYPERICUM Impex SRL. Cea mai importanta investitie straina este cea a ITALSOFA Romania SRL. Cea mai profitabila companie a fost declarata R.G. HOLZ Company SRL. Managerul anului a fost desemnat Vasile GODJA - PLIMOB SA, femeia manager de succes, care a intrunit sufragiile este Floarea AMALINEI de la CONFSTAR SA, iar Florin Ioan FAZACAS de la SEFT OIL SRL Baia Mare a fost declarat cel mai tanar manager de succes.

Declaratii la cald

Dumitru Matei - manager IZOTEROM SRL Baia Mare - locul I la sectiunea Constructii, intreprinderi mici: “Suntem de 10 ani in top. Am fost incantati de premiu, mai ales ca suntem al patrulea producator european in domeniu. Dar, eu zic ca nu cei care au fost premiati o duc foarte bine, ci tocmai cei care inregistreaza pierderi. Uitati-va la masinile si vilele lor. M-a frapat absenta din Top a firmelor care lucreaza cu primariile si Consiliul Judetean. Cum calitatea lucrarilor da calitatea firmei, sa intelegem ca autoritatile locale si judetene lucreaza cu firme neperformante?” Ioan Filip - manager SC FILBAC SA - locul I la sectiunea Industrie Usoara, intreprinderi mari: “Rezultatele au fost multumitoare. Avem greutati similare cu a celorlalte societati. Dar nu impartasesc parerea celor care nu au dorit sa se regaseasca in Top din cauza controalelor ce ar putea aparea. Daca esti corect, de ce sa iti fie frica? Orice diploma inseamna o recunoastere a eforturilor tale si ne-a bucurat premiul primit.”

Lavinia COTARCEA



* Punguta Financiara - Tutun mai scump

Tonul majorarii preturilor la tigari il da British American Tabacco. BAT a anuntat o crestere a pretului cu aproximativ 1000 de lei / pachet pentru majoritatea produselor. Cei mai defavorizati vor fi fumatorii care prefera tigaretele din gama Lucky Strike, caruia i se prognozeaza o crestere a pretului cu 2000 de lei / pachet. Noi majorari sunt asteptate si la produsele altor companii.

Industria alimentara

Agentia pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii impreuna cu Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala lanseaza un proiect de sprijinire a Intreprinderilor Mici si Mijlocii din industria alimentara. Proiectul are in vedere realizarea de centre de training si transfer tehnologic pentru crescatorii de animale. Fondurile disponibile sunt de aproximativ 142.000 de dolari.

Legea florilor

Conform normelor stabilite de Ilie Sarbu, ministrul Agriculturii, floraresele nu vor mai avea dreptul sa-si vanda marfa invelita in ziar sau in hartie uzata, fiind obligatoriu ca ambalajul care vine in contact cu florile sa fie nou si sa le protejeze adecvat. Se cere ca florile sa fie etichetate, astfel incat cumparatorul sa stie genul, soiul sau culoarea produsului.

Mihaela MIHALEA



* Investigand V.I.P.-urile
“Nebunul cu contorizarile”

N-am stat prea mult pe ganduri si iata-ne ajunsi in aceasta saptamana in cochetul birou al societatii Distrigaz S.A., unde am stat de vorba cu directorul Ioan Oroianu.

Sa-ti faci planul la ”investigat” VIP-uri, poate fi o treaba uneori placuta, uneori formala, iar alteori al naibii de dificila. Dar, si aici nu ne putem ascunde dupa degete, rezultatul e de fiecare data unul interesant. Ce poate fi mai izbavitor decat sa afli secretele interlocutorului (mai ales cand acesta nu e prea dispus sa le faca publice)? Bine, recunoastem, multe. Dar totusi e incitant sa poti satisface curiozitatea cititorului. Si pagina de fata asta incearca. Speram sa si reuseasca.

S-a nascut in 3 septembrie 1956, pe meleagurile clujene, mai exact in localitatea Mociu. N-a ramas foarte mult acolo, pentru ca studiile primare si liceale le-a urmat in Targu Mures. Un an si jumatate a fost student la Facultatea de mecanica din Cluj Napoca, specializarea TCM. “Am renuntat si am dat examen la Facultatea de Constructii, sectia Instalatii, pe care am absolvit-o in 1983”, si-a amintit fostul student. Isi aminteste cu emotie de ultimul an de facultate, cand vroia sa-si cada un examen, de dorul prietenei sale. “Mai aveam un an de facultate si vroiam sa termin o data cu ea studiile. Am mers la ultimul examen, pe care imi doream sa-l cad, dar profesorul mi-a spus ca-mi da oricum nota sase, fie ca vorbesc, fie ca nu. Am nimerit un subiect cu o tema pe care o mai studiasem in primul an de facultate. Mi-am amintit un exemplu pe care ni l-a dat profesorul pe atunci si, culmea, am luat nota 9!” Ca sa nu mearga prea departe de prietena lui, si-a rezolvat repartitia in Targu Mures, la Schela de Foraj - Brigada Sarmasel. “Acolo eram mai aproape de ea, dar cand a terminat facultatea vroiam sa ma transfer in Baia Mare pentru ca ea este baimareanca. Cu greu am reusit in decembrie 1984, iar in septembrie ’87 am fost numit Seful Regionalei de Distributie. Am fost sef zece ani, pana in august ’97, cand nu am fost de acord sa intru in jocurile politice si am fost dat afara. Insa, eu sunt nebunul care a inceput si a facut contorizarea si centralele termice pe apartamente”, a marturisit directorul. Politica? “Nu ma intereseaza nici o functie politica, insa prin nastere sunt social-democrat”. Cea mai mare realizare din plan profesional? “Sunt bucuros ca am putut face ca Baia Mare sa fie primul oras din Romania care nu mai are incalzire in sistem centralizat”, a spus ferm Ioan Oroianu. Familia? “Sunt casatorit si am doua fete. Sunt mandru de Corina. Este o fata exceptionala. Insa cea mai mare realizare din viata mea este fiica cea mica, Cristina. Chiar daca e o diferenta mare intre ele, sunt fericit pentru faptul ca nu am lasat-o singura pe Corina, cum am fost eu”, a marturisit familistul. Principii dupa care se ghideaza in viata? “Doar unul singur. N-am cerut niciodata de la nimeni nimic”, a spus Ioan Oroianu, director al S.C. Distrigaz S.A.

Gabriela VALEAN



* ATITUDINE - Septembrie aduce cheltuiala mare cu rechizitele scolare
Exorbitantul invatamant gratuit

Inceperea unui nou an scolar tinde sa devina o mare sarbatoare, asemenea Craciunului, Anului Nou sau a Sfintelor Pasti. Copiii se bucura, rad si asteapta surprize din partea celor mari. Parintii fac mari eforturi pentru ca totul sa fie bine si frumos. Pentru aceasta este nevoie de multe eforturi financiare. Banii sunt pu-tini dar totul este bine cand se termina cu bine. Ziua de 15 septembrie este una de referinta pentru toti romanii, de la mic la mare.

Febra pregatirilor pentru noul an scolar a atins cote maxime. Pentru a-si trimite odraslele “echipate” cu strictul necesar la scoli sau licee, parintii s-au vazut obligati sa-si goleasca buzunarele si-n acest an.

Pentru un copil care incepe un nou an scolar, parintii trebuie sa scoata din buzunar intre 1,5 si 3 milioane de lei, chiar daca achizitioneaza totul la preturile cele mai mici. Banii se duc pe rechizite, uniforme, precum si alte accesorii de care copilul are nevoie pentru a merge la scoala. Preturile sunt destul de mari, variaza de la un magazin la altul, iar parintii cumpara cu “ratia” urmand a achizitiona celelalte marfuri necesare, la urmatorul salariu. “Nu stiu ce sa ma fac. Un ghiozdan cat de cat acceptabil costa de la 150.000 de lei in sus. Am trei copii care merg la scoala, eu sunt somera iar sotul castiga sub 3 mi-lioane. Ramanem fara bani pentru mancare”, a spus Diana Lupse, din Baia Mare. La aceste cheltuieli se mai adauga banii pentru fondul scolii (intre 150.000-200.000 de lei, in functie de scoala), fondul clasei (care se stabileste la “mica intelegere” de Comitetul de parinti) precum si nelipsitul buchet de flori pentru invatatoare sau diriginta mult iubita (nu uitati ca in 15 septembrie florarii dubleaza pretul la flori). Pantofii, adidasii, ciorapii, treningurile completeaza lista lunga de cheltuieli pe care parintii sunt obligati sa le faca.

Rechizite prohibite

Magazinele de profil din Baia Mare s-au aprovizionat cu tot ce le trebuie, iar vanzatoarele sunt adevarati consilieri pentru parintii care nu vin cu liste de la scoala. “Vanzarea rechizitelor merge accep-tabil, deoarece orice elev are nevoie de caiet, pix, stilou si asa mai departe, indiferent de pretul lor. Va fi o afluenta mare in ultima saptamana, atunci cand fiecare parinte va fi nevoit sa puna cate ceva in ghiozdanul copilului”, a spus Maria Cosma, vanzatoare la un magazin din centrul orasului. Preturile rechizitelor in magazinele baimarene oscileaza. Caietele cu 48 file sunt intre 8.000 si 12.500 lei, caietele cu spirale de 48 file costa intre 24.000 si 30.000 lei, caiete studentesti de 48 file pot fi achizitionate intre 14.000 si 16.000 lei, iar caietele studentesti cu 70 file intre 35.000 si 38.000 lei. Un maculator costa 7.000 lei, acuarelele intre 8.500 si 50.000 lei, pixurile intre 3.000 si 120.000 lei, un set de carioci costa de la 12.000 la 150.000 lei. Stiloul il puteti achizitiona la un pret cuprins intre 150.000 si 400.000 lei, penarul costa intre 40.000 si 160.000 lei, creioane co-lorate gasiti intre 18.000 si 45.000 lei, iar ghiozdanele sunt intre 150.000 si 1.200.000 lei. Pana si banala radiera costa intre 7.000 si 16.000 lei, un bloc de desen mic e 12.500 lei, iar cel de format mare e intre 32.000 si 35.000 lei. In cazul in care cel mic e “boboc” are nevoie si de un alfabetar, care costa intre 55.000 si 60.000 lei. Co-pertile de caiet sunt 5.000-7.000 lei, cele de carte costa intre 8.000 si 10.000 lei, iar o uniforma scolara costa intre 400.000 si 500.000 de lei. Cu asemenea preturi, doar gratuit nu poti sa numesti invatamantul romanesc.

Ioan Petrusan



* Adultii cu handicap sunt lasati in voia sortii
Povestea (ne)sansei

Cele mai multe fundatii care lupta pentru recuperare si socializare se adreseaza persoanelor sub 18 ani. Unul dintre motive este ca sunt mult mai usor de atras finantari pentru recuperarea copiilor decat a adultilor. O data cu intreruperea terapiei, scade autonomia pe care a dobandit-o copilul, iar acesta este izolat, pentru ca nu mai are un cerc de prieteni cu care sa intre in contact. Practic, dupa ce implinesc 18 ani, persoanele cu handicap revin in grija parintilor.

Persoanele cu deficiente sunt dependente de serviciile oferite de centrele de recuperare. Daca nu este continuata, munca de ani de zile a specialistilor, parintilor si copiilor se duce pe apa Sambetei. In Baia Mare, exista un singur Centru de recuperare neuro-psiho-motorie care se adreseaza si adultilor, dar acesta nu este frecventat decat de cinci persoane. Ceilalti se bazeaza pe grija parintilor. Dar ce se va intampla cand parintii nu vor mai fi?

Indiferent de varsta, copiii sau adultii cu deficiente neuro-psiho-motorii raman mereu o responsabilitate pentru parinti. Chiar daca au 20 sau 30 de ani, acestia trebuie supravegheati in fiecare clipa a existentei lor. In majoritatea cazurilor, sansele de recuperare sunt aproape nule, dar aceste persoane au nevoie de un ajutor specializat pentru a nu pierde putina autonomie pe care au dobandit-o. Sunt dependenti de ajutorul parintilor, dar acestia se gandesc cu groaza la ce se va intampla cand ei nu vor mai fi.

Regulament crud

Pana la varsta de 18 ani, adolescentii cu deficiente neuro-psiho-motorii pot beneficia de serviciile unui centru de zi sau ale unui centru de recuperare. Pe motiv ca centrele pentru copiii cu dizabilitati atrag mai multe fonduri, cele mai multe fundatii impun celor care le frecventeaza centrele de recuperare ca limita varsta de 18 ani. Din aceasta cauza, persoanele majore cu deficiente nu au aproape nici o sansa de recuperare si integrare sociala. Cei mai multi sunt dependenti de kinetoterapie, logopedie, psihologie sau alte genuri de terapie. Daca nu mai frecventeaza un centru de recuperare, sunt izolati. Oricat s-ar stradui, parintii nu pot inlocui serviciile oferite de un centru specializat. In Baia Mare exista o singura fundatie care nu impune o limita de varsta pentru persoanele care frecventeaza centrul de recuperare neoro-psiho-motorie. Din pacate, numarul celor care o frecventeaza se reduce la cinci persoane. Cateva sute, adica restul, sunt lasati de izbeliste.

Lipsa de alternative

Mara Istvan are 27 de ani si sufera de retard mintal. Familia a incercat ani la rand sa o vindece, insa sansele de recuperare sunt minime. Este dependenta de grija parintilor si trebuie sa fie tinuta sub supraveghere in fiecare clipa. "Am avut doua variante: ori nu merg nicaieri, ori o iau cu mine. Am ales cea de-a doua varianta. Nu spun, Doamne-fereste!, ca este o povara pentru mine, dar ma gandesc ce se va intampla cand n-o sa mai fiu. Un centru de recuperare nu numai ca o ajuta sa manance singura, sa inteleaga anumite lucruri, ci si sa intre in contact cu alte persoane care au aceleasi probleme. Un centru de zi nu poate fi inlocuit de grija si dragostea parinteasca. Iar adultii cu handicap nu prea au alternative", a spus Eva Istvan, mama Marei. Dan Dicean are 25 de ani si sufera de retard neuro-psiho-motor. A urmat opt clase la o scoala ajutatoare si a frecventat un centru de recuperare. Dupa implinirea varstei de 18 ani, nu a mai avut nici un fel de activitate. Din cauza intreruperii terapiei a uitat sa scrie si sa citeasca. Nu mai stia nici macar sa tina un stilou in mana. In prezent, Mara si Dan se numara printre cei cinci adulti care frecventeaza singurul centru de recuperare din Baia Mare, care se adreseaza si persoanelor peste 18 ani. Ei au posibilitatea de a lupta pentru recuperare si integrare sociala, dar exista sute de persoane cu handicap care nu au aceasta sansa. Dupa ce ani la rand s-au luptat cu deficientele lor si au capatat o oarecare autonomie, sunt nevoiti sa intrerupa terapia, pe motiv ca au implinit o anumita varsta. Progresele facute se sterg cu buretele. Banii, efortul, timpul investit devin inutile. Oare recuperarea unei persoane cu handicap poate fi limitata de timp? Ce fac institutiile si fundatiile care lupta pentru respectarea drepturilor persoanelor cu deficiente?

Ioana LUCACEL



* RURAL - Intre Tara Chioarului si a Lapusului, in comuna Remetea
Palinca si biserici din lemn

Localitatea Valea Chioarului a fost atestata documentar in anul 1405, insa Cetatea de piatra de la Berchezoaia dovedeste existenta ei cu mult inainte, inca din perioada dacilor. Situata la malul raului Lapus si inconjurata de livezi de meri sau pruni si paduri de stejar, comuna este impanzita de palincii, biserici vechi din lemn, gatere, ateliere de tamplarie, fabrici de mobila, staule cu oi, solarii in care se cultiva legume.

Comuna Remetea Chioarului este “patria palincii, lemnului si bisericilor vechi”. Fiecare dintre cele cinci sate ale comunei are specificul ei. Berchezoaia este renumita pentru turmele de oi, Remetea Chioarului pentru legumicultori, Remecioara pentru palincii, iar Berchez pentru crescatorii de vaci, porci si cai.

Situata la circa 30 de km de Baia Mare, pe malul raului Lapus, comuna Remetea Chioarului cuprinde satele: Berchez, Berchezoaia, Posta, Remecioara. Dealuri acoperite cu livezi si paduri, turme de oi, copii care pazesc vacile sau caii, oameni care culeg dovleci, porumb sau cartofi, biserici vechi din lemn, palincii, sere, batrani care cara apa din raul Lapus, case mari si frumoase, pridvoare pe care sta intins la uscat casul de oaie, butoaie in care fermenteaza fructele pentru palinca, tractoare care ara pamantul. Comuna Remetea Chioarului a facut parte din domeniul Cetatii Chioarului. Prin 1378, “Cetatea de piatra” cum i se spune, se afla in proprietatea voievozilor Drag si Balc. Cetatea din Berchezoaia a fost construita in timpul invaziei tatare din 1241, de catre regii maghiari, pentru a apara hotarul de rasarit al tinutului. Traditia spune ca pe acel loc exista o cetate dacica. Remetea Chioarului a fost atestata documentar in anul 1566, sub numele de Remetha. Pana in prezent, localitatea a purtat mai multe denumiri: Remete (1603), Kovar Remete (1760-1762), Remetoa (1850), Remete-Remete (1854). Remecioara, atestata documentar in anul 1405, a facut initial parte din Remetea Chioarului. Satele Berchezoaia si Posta au aparut pentru prima oara in documente in anul 1566, sub numele de Uzfaru, respectiv Puszka. Localitatea Berchez este atestata documentar in anul 1392, sub numele de Berkez.

Palincii si gatere

Datorita suprafetei de 1655 de ha de padure pe care le are comuna, cea mai importanta ramura a economiei este prelucrarea lemnului. In Remetea Chioarului exista patru gatere, trei ateliere de tamplarie si o fabrica de mobila. Ocupatia de baza a locuitorilor ramane agricultura si cresterea animalelor. In localitate functioneaza sase palincii autorizate, doua centre de colectare a laptelui, o moara de grau, un atelier de croitorie si o pescarie.

Biserica din cimitir

Comuna Remetea Chioarului este impanzita de biserici vechi, declarate monumente istorice. In Berchez exista o biserica reformata care dateaza din secolul al XV-lea si o biserica ortodoxa construita la inceputul secolului al XIX-lea. In Remetea Chioarului exista o biserica ce dateaza din anul 1675 si una construita la inceputul secolului al XVIII-lea, iar in Remecioara o bisesrica datata din aceeasi perioada. Biserica din stejar cu hramul “Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril” a fost construita in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea (se sustine chiar anul 1800). Pe locul unde s-a ridicat biserica, se afla vechiul cimitir al satului, din care se mai pastreaza pietre funebre cu litere chirilice. Lacasul de cult (cu o lungime de 13,50 m, 7,80 m latime si 23 metri inaltime) are un turn cu forma patrata, element intalnit in arhitectura bisericilor din Surdesti si Rogoz. In 1960, biserica a fost renovata, cheltuielile cifrandu-se la aproximativ 80.000 de lei – o importanta suma la acea vreme. In apropierea bisericii se afla clopotnita, ridicata la o data mai recenta. La circa 40 metri de vechiul lacas de cult declarat monument istoric, se afla o biserica din piatra, ridicata intre anii 1990-1996.

Batranul Sincai

S-a nascut in anul 1913, dar e inca glumet si plin de viata. “Io is din Sebisa, de langa Seini, numa’ m-am aci. Tata a murit in razboi si am ramas trei copii. Am facut sapte clase in limba romana, da’ in vacante mergeam si lucram cu ziua pa la oameni ca sa ne cumparam cate o haina. Eram saraci, da’ mama o stiut cum sa ne educe, ca tati tri am ajuns invatatori. Am fost si obisnuiti cu munca, pentru ca munceam de la 12 ani. Apoi am vinit la scoala la Somcuta si asa am cunoscut-o pa sotia. Am fost si in razboi. Un frate de-al meu a murit pe front. O fost vremuri grele, da’ amu ii de 10 ori mai rau. Nu sunt nici locuri de munca si banii pa care ii primesti is tare putini. Daca lucri, trebe’ sa si ai. Io nu m-am impovarat in veci sufleteste, n-am tinut in mine nacazu’, cum sa zice, poate ca de aceea traiesc asa de mult. Da’ si amu’ mai lucru cate ceva pa langa casa”, a spus Vasile Sincai.

Ciobanul Oroian

Satul Berchezoaia este renumit in toata zona Chioarului pentru ciobanii sai si pentru turmele de oi. Ioan Oroian este unul dintre cei mai gospodari oameni din Berchezoaia. Are 175 de oi, opt porci, patru vaci cu lapte, un taur si aproximativ 10 ha de pamant pe care le cultiva cu porumb, ovaz, orz si grau. In plus, Oroian a achizitionat un tractor cu remorca si utilajele necesare: plug, disc, semanatoare, cositoare. Produsele obtinute din laptele de oaie le comercializeaza in piata din Baia Mare, iar carnea de porc, miel sau oaie, la abator.

“Inamicii focului”

Formatia de pompieri din Remetea Chioarului a devenit deja motiv de cinste pentru cei din comuna. Desi au in dotare doar o masina veche, primita de la o fundatie austriaca, “inamicii focului” au castigat in repetate randuri locul I pe tara. Cea mai grea batalie cu focul a avut loc in iarna anului trecut. Din cauza unui scurt circuit la instalatia de energie electrica, a luat foc o casa. Fiindca proprietarii erau plecati, pompierii au sosit destul de tarziu, dar pana la sosirea brigazii de pompieri din Baia Mare au reusit sa localizeze focul.

Remetea Chioarului

Primarul comunei este Ioan Buzdugan l din cei 30 km de drumuri comunale, doar un km este asfaltat l in Remetea Chioarului si Berchez functioneaza cate o scoala cu clasele I-VIII, iar in Posta, Remecioara si Berchezoaia, cate o scoala cu clasele I-IV l in comuna exista o cetate ridicata la jumatatea secolului al XIII-lea, folosita ca punct strategic in Cetatea Chioarului l in comuna exista o casa care dateaza din anul 1875, denumita “Casa de lemn a lui Maria ltatile” l Remetea Chioarului, Berchez si Berchezoaia beneficiaza de alimentare cu gaz metan, iar in Remecioara primaria a definitivat proiectul pentru instalarea gazului metan l in satul Posta exista doar trei fantani care au apa potabila l in prezent, pescaria din Remetea Chioarului nu functioneaza din cauza lipsei de apa l comuna are 3016 locuitori l in Berchez a functionat o scoala cu clasele I-IV si o gradinita cu predare in limba maghiara l prima scoala din comuna a fost construita in anul 1356 si functiona cu un singur invatator.

Ioana LUCACEL