SOCIAL/ECONOMIC

* Din dragoste pentru birocraţie
Direcţia Direcţiei

* Colţu’ meu
Vaum cel de bază

* Distribuirea “compensatelor" a luat-o razna
Franturi din Apocalipsă

* Schimbul de azi
Popa si pepenele

* Drumurile din Asuajul de Jos duc spre nicăieri
Falsul Apolodor din Asuaj

* O posibilă rezolvare a greutăţilor ţăranului maramuresean
Aplicaţi modelul "Mures"!

* Ofertă pentru companiile din Romania
Două zile vorbeste gratuit!

* O particularitate a orasului Baia Mare
Ciupercăriile de sub scară

* Consfătuirea Naţională a Alcoolicilor Anonimi
AA = salvatorii de vieţi

* Obligatoriu pentru 273 de ţări!
Permisul internaţional de conducere

* Investigand V.I.P.-urile
Discret despre indiscreţii

* O opţiune pentru viitor
Universitatea europeană "Vasile Goldis"

* Alege-ti primarul!

* Din dragoste pentru birocraţie
Direcţia Direcţiei

Birocraţia determină înfiinţarea unor direcţii al căror domeniu de activitate nu este cunoscut foarte bine nici măcar de angajaţi. Dacă tot este la modă înfiinţarea de noi instituţii, direcţiile beneficiază si de un departament de consultanţă, care presupune un nou director si o nouă remuneraţie pe măsura titulaturii. Toate pe spinarea bugetului, care îsi varsă amarul pe contribuabil. În ce priveste salariile directorilor direcţiilor, statul s-a dovedit un bun platnic.

Nu mai este mult si vom auzi de Direcţia Direcţiilor, cu alte cuvinte cate o direcţie pentru fiecare direcţie. În domeniul plantelor, avem un Inspectorat pentru protecţia plantelor si o Direcţie fitosanitară.

Probabil diversitatea florei maramuresene a determinat înfiinţarea atator direcţii si inspectorate. si fiindcă un adjunct este întodeauna binevenit, de regulă, direcţiile sunt ajutate de instituţii “satelit" (de oficii - n. red). Zona noastră fiind bogată în păduri (încă nu le-au tăiat pe toate), Direcţia silvică are nevoie de ajutor. Binevoitor nevoie mare, îi sare în întampinare Ocolul silvic. La împărţirea sarcinilor, de obicei, sunt probleme, iar domeniul silvic nu e o excepţie.

Cantonul Morgana

Căutand un canton silvic, am fost îndrumaţi spre Ocolul silvic Baia Mare, unde ne-am oprit, deoarece a intervenit binecunoscuta încalceală birocratică, atat de normală pentru administraţia romanească. După ce aproximativ cinci persoane s-au perindat pe la telefon si nimeni nu era abilitat să dea informaţii, am ajuns la inginerul Veronica Maris, care a mărturisit că ar fi persoana potrivită să răspundă la o asemenea întrebare. A cerut un răgaz de cinci minute. Am revenit cu telefonul dar, între timp, si-a amintit că mai în măsură să răspundă întrebării noastre (una banală - n.red) ar fi inginerul Marius săserean, care, asa cum era de asteptat, nu era prezent. “Absentul e de vină!" este valabil si la Ocolul silvic Baia Mare.

Albă ca Zăpada si 7 pitici

Tot pe terenul faunei si tot la capitolul “segmentarea sarcinilor" se află Inspectoratul pentru Protecţia Plantelor. Mai nou înfiiţata instituţie are 16 centre. Asa cum este si normal, birourile se află în Baia Mare. De la directorul Vasile Rusu am aflat că specialitatea lor este executarea de tratamente fitosanitare. Repartizarea în “campul muncii" este destul de ciudată. În timp ce biroul are un personal de sapte persoane, există un singur angajat care realizează tratamentele, care, de altfel, sunt singura activitate a inspectoratului. situaţia este de-a dreptul de basm, “unul cu sapa, ceilalţi cu mapa". Întrebarea normală este pentru ce mai există Direcţia Fitosanitară dacă există un inspectorat a cărui singură activitate este executarea de tratamente fitosanitare? si pentru că plante sunt destule în oras, aceste tratamente fitosanitare sunt realizate de Domeniul Public. Aceleasi tratamente, trei instituţii, toate trei bugetare. Cu toate aceste direcţii, plantele medicinale au rămas pe dinafară. În Maramures nu există nici o instituţie publică care să se ocupe de plantele medicinale, lăsate pe seama firmelor particulare, care tac, dar fac. Judicioasa repartizare a muncii si birocraţia din Romania pare un roman prost, din ciclul “o direcţie pentru fiecare". Funcţia de director aduce si un spor la salariu, spor care e mic-mic-mic... s-o credeţi voi! Noi, nu am gustat "gluma". E sărată si plătită "de la buget", adică din buzunarul nostru, al tuturor.

Mihalea MIHALEA



* Colţu’ meu
Vaum cel de bază

singurul eveniment politic maramuresean al săptămanii care a trecut a fost surprinzătoarea demisie a lui Victor Vaum din funcţiile de conducere pe linie de PsD. surprinzătoare, deoarece Vaum, directorul Direcţiei Muncii, a fost în permanenţă "în cărţi" pentru fel si fel de funcţii politice sau administrative. Venit în PsD pe filiera pesederistă, sfetnicul de taină al deputatului Petre Moldovan (interimarul sef al filialei PsD), Vaum a avut un traseu politic interesant. După Revoluţie, fostul profesor de socialism stiinţific s-a "implementat" într-un partid politic istoric (PsDR), devenind unul dintre politicienii de marcă maramureseni ai opoziţiei la tot ce a însemnat comunism, socialism sau partide conduse de "fosti". Miscarea a fost inteligentă, demagogia a prins si, după mai mulţi ani de "opoziţie", Vaum a ajuns directorul unei instituţii importante (Direcţia Muncii), cu posibilităţi la fel de importante. În ultimii ani, impresia generală a fost că fostul lider pesederist, ajuns vicepresedinte la PsD, a lăsat-o mai moale cu politica. Impresia a fost gresită. se poate spune că ascensiunea lui Moldovan i se datorează în parte si lui Vaum. Între cei doi există o relaţie specială. De numele lui Vaum si al actualului presedinte interimar se leagă multe povesti despre afaceri, terenuri, cumetrii interesante. Mai că nu există loc din judeţ, de la Borsa pană-n Chioar, via Baia Mare, unde să nu auzi de unul sau de celălalt. Vaum este cunoscut chiar si pe la Mogosa, ultimul exemplu de povestire neromanţată din încărcata biografie a cunoscutului politician. Fostul profesor are stiinţa de a-si acoperi urmele. Este greu de a spune cat e adevăr si cat fabulaţie, dar nu iese fum fără foc. Vaum a renunţat la funcţia de conducere politică pe motiv de incompatibilitate cu cea de director si mulţi pesedisti au răsuflat usuraţi, mai puţin Moldovan, care a pierdut un aliat important. Vaum a rămas membru în BEX, dar este destul de puţin. Jocurile în filială se fac în Delegaţia Permanentă, organism din care nu mai face parte. Reacţiile colegilor-lideri pesedisti la demisia lui Vaum au fost amuzante. Toţi au regretat plecarea, buna colaborare, capacitatea organizatorică etc. Ca să fiu cinic, parcă am citit de înmormantarea politică a lui Vaum. Pană si deputatul Luca stefănoiu, care de multe luni a iesit din politica judeţului sau din cea parlamentară, regretă plecarea unui lider de talia lui Vaum. Cu siguranţă, acesta nu va renunţa la politică, semnale sunt. Pană una alta, directorul Direcţiei Muncii finalizează baza materială, a lui si a altora.

Nicolae TEREMTUS



* Distribuirea “compensatelor" a luat-o razna
Franturi din Apocalipsă

sighetu Marmaţiei este un municipiu din Romania. Firesc, distribuirea medicamentelor compensate nu se deosebeste de cea din alte municipii. sunt aceleasi cozi infernale, la care se stă de noaptea, sunt aceiasi oameni bolnavi, bătrani si disperaţi, care îsi cumpără cate o pastilă ca să mai ameţească durerea. Nici măcar nu mai au puterea să se revolte la gandul că trebuie să se îmbolnăvească musai în prima zi a lunii, singura în care se eliberează "compensate".

sighetu Marmaţiei, municipiu aflat la o aruncătură de băţ de kilometrul 0 al Europei, în Romania, la doi pasi de NATO, pe Terra, in Anno Domini 2003. Ziua în amiaza mare, pe la orele 12 trecute fix, în faţa principalei farmacii din sighet, "Minerva". Vreo 40 de bolnavi, asteptand cuminţi si spăsiţi, într-o ordine aproximativă. E ziua de “compensate".

E mult asteptata zi cand se distribuie medicamentele a căror contravaloare este suportată parţial sau total de scumpul nostru guvern. Pilulele, puţine fiind, nu ajung tuturor, asa că raţia alocată farmaciei pentru o lună întreagă se sfarseste într-o singură zi. În sighet sunt doar două farmacii care distribuie compensate. se stă la coadă de la ora două dimineaţa pentru a prinde un loc în faţă, cand se va deschide farmacia cu nume de zeiţă a înţelepciunii, adică a doua zi, pe la ora 8.

Revoltă la Minerva

Mulţimea sărmanilor mă înconjoară cand aud că sunt de la ziar. se înviorează, dar cand le cer să-si decline identitatea, se înmoaie iarăsi. Asa că le-am păstrat anonimatul. Cui ar folosi să stie cum îi cheamă? "Ieri mi-au zis că nu se dă. Vin astăzi, si uite ce-i aicea", spune o bătrană de la coadă. "Am venit la 4 dimineaţa ca să prind medicamente. si eu si soţul suntem bolnavi, măcar pentru unul din noi să reusesc să iau. Altfel, pensia mi se duce toată pe medicamente si nu mai îmi răman bani de curent si întreţinere. Nici nu mai vorbesc de mancare", spune alta. O voce intervine: "Asta-i numa' batjocură. Pană n-o fo' Daniela (Bartos, fostul ministru al sănătăţii, n.red.), o fo' mai bine. O fo', totusi, compensate. să stiţi, trebe acolo la guvern o bombă atomică, să moară tăţi mafioţii". Grupul susţine că “se dau si pe sub mană, unii iau medicamente pe spagă, alţii că sunt cunoscuţi de farmacistă, intră înăuntru în faţă ori pe usa din spate". Cei mai mulţi iau în mană o pensie de maxim două milioane de lei. "De trei luni n-am mai prins compensate, asa că am cumpărat cu preţ întreg si am pensia de 1,2 milioane", spune o femeie. O voce arţăgoasă completează: "Unde să mergi să spui? Înainte o fo’ partidu' (PCR, n.red.), ai mărs si ai reclamat la partid si s-o rezolvat. Amu, nime nu te bagă în seamă". O bătrană spune că luna trecută au lovit-o chiar “aici la rand, a venit din spate la usă, cand s-a anunţat că medicamentele sunt pe terminate si mi-a dat un pumn în spate. Nu am văzut cine, oamenii". Grupul revoltat strigă că degeaba scriu, că "talharilor" puţin le pasă. Mă trag de manecă, îmi cer explicaţii. Mie. Mă enervez, simţindu-mă înghesuit. Mă scot, parsiv: "Cu cine aţi votat în 2000?". Ei: "Cu Iliescu." si discuţia o ia la vale pe panta frustrărilor politice.

“N-are relevanţă"

stau cu toţii, cuminţi, în soare, în faţa usilor de metal. Din cand în cand sunt strigaţi dinăuntru, si grupaţi cate zece la un loc, ca ciopoarele de oi, intră să-si achiziţioneze cu preţ redus amăratele de pilule. Recunosc în mulţime un veteran de război, de vreo 83 de ani, si mai văd un fost partizan anticomunist si apoi deţinut politic. Fac un calcul mental. În sighet, la 8000 de pensionari, PsD-ul local opune 700 de membri. simplu si clar, ca un paracetamol înghiţit cu un pahar cu apă chioară si gratuită. În farmacie îl găsesc pe sef prăvălit într-un fotoliu din piele bordo, exact modelul pe care visez să mi-l cumpăr si eu odată. Farmacistul e un bătran care inspiră respect, cu părul său alb si mainile atinse de reactivi si acizi, ca un alchimist din alte vremuri. Are privirea alunecoasă. Îi cer cifre. se lasă greu, încearcă să mă convingă că situaţia e identică în toată ţara, că nu are nici o relevanţă subiectul. Pană la urmă, îmi spune că farmacia "Minerva" primeste lunar medicamente compensate în valoare de 300 de milioane de lei, aceeasi sumă fiind alocată si celeilalte farmacii sighetene care lucrează cu acest sistem de finanţare. Bătranul estimează că fiecare pensionar sighetean ar toca, lunar, o medie de 7-800 de mii de lei, pe medicamente. Plec. La iesire, dau peste o bătranică disperată, care îsi numără cateva fise de 500 si 1.000 de lei. Are nevoie de cateva tablete de algocalmin. Brusc rusinat, nu stiu de ce, îmi bag capul între umeri si mă strecor, încet, pe usă afară.

Teofil IVANCIUC



* Schimbul de azi
Popa si pepenele

Mereu va exista "ceva" care să împiedice pe "cineva" să stie tot. De aceea, în copilărie, cele mai incredibile povesti mi s-au părut cele cu piticul stie-tot (vă amintiţi probabil de arătarea enervantă cu aură de înţelept care rezolvă orice situaţie, indiferent de dificultatea acesteia). Cunoasterea totală, absolută, e apanajul prostului. O spun cu tărie chiar si înţelepciunea populară sau învăţăturile crestin-religioase: "Fericit cel sărac cu Duhul!" De ce-o fi fericit prostul, nu stiu. În schimb, de exemplu, în schimbul de azi, sunt destul de convins (as sublinia acest "destul", pentru că nu vreau să vă induc în eroare, si chiar de-as vrea, nu-mi pot permite să sper că as reusi, că n-oi fi purtător de cuvinte ambigue ale "mioriticilor munchauseni politicieni") că dacă prostul - mă rog, cel "sărac cu duhul" - ar sti tot, acest tot s-ar rezuma la "tot depre nimic". Pornind de la acest raţionament alambicat pentru canicula momentului, îndrăznesc să cred că personajele care se pricep la orice, nu se pricep în fapt la nimic. Dar cat de fericiţi sunt în ignoranţa lor inconstientă! si cat de încrezători! Într-una din nopţile de vară, călătorind spre niciunde si schimband "informaţii de importanţă majoră pentru economia ţării" cu un taximetrist simpatic (vorbeam despre producţia de pepeni, serios!) am hotărat că scuzele sunt suficiente pentru a conturba visele vanzătorilor de pepeni. Ceea ce a urmat a fost una dintre cele mai interesante experienţe ale acestei nesfarsite si fierbinţi veri. Ţiganca, avand broboada deranjată de pepenele pe care pusese capul, a mărturisit tehnica mercurialului. Patronu’ (ca peste tot si vanzătorii de pepeni au un patron, adică unu’ mai smecher, mai cu muschi si mai cu "pile" decat ceilalţi, care cumpără toată marfa care apare dintr-un raţionament normal pentru orice comerciant: avand "monopol" poate impune preţul) a dus-o la popă să se jure că nu-l fură si că nu "dă mai ‘eftin". Trecand peste amuzamentul situaţiei, trecand chiar si peste imposibilitatea "patronului" de a controla contabiliceste afacerea Pepenele (ce să mai vorbim de calculul curbei verticale), îmi imaginez care este poziţia oficială a preasfinţilor, preafericiţilor si preamuzaţilor din sanul cast al ortodoxiei romane. Poziţia referitoare la ciubucul celor în sutane. P.s.: "se sfinţesc magazine de arme si bordeluri si tu te-ntrebi cum poate popa să-i pună să jure că n-o să fure? Maturizează-te! si, oricum, nu fă ce face popa!"

Catalin VIsCHI



* Drumurile din Asuajul de Jos duc spre nicăieri
Falsul Apolodor din Asuaj

Asuajul de sus e o comună din Maramures care cuprinde o multitudine de sate. Mai exact, unul: Asuajul de Jos. De aceea, e greu de crezut că primarul comunei, Vasile Boitor (PsD), are atat de multe pe cap încat să nu poată să le descalcească. Totusi, bazandu-se pe alegătorii din centrul comunei, el pare să toarne indiferenţă în capul descoperit (ca-n faţa boierului) al sătenilor din Asuajul de Jos. Blestemul drumurilor a ajuns si acolo. Rezolvarea, nu!

Blestemul pămantului a fost alăturat de un mare romancier roman blestemului iubirii. Un "orăsean" nu va putea înţelege nicicand patima cu care ţăranul roman va vorbi si-si va apăra pămantul. Pentru cel cu palmele crăpate de coasă si sapă, pămantul înseamnă parte din fiinţa sa. Este, dacă doriţi, sinonim cu copiii din bătătură. De aceea, pămantul va rămane, de fiecare dată, principalul subiect de discuţie din mediul rural.

În satul maramuresean Asuajul de Jos, desi "oaminii s-or primit ’napoi pămantu’ din străbuni", ei se confruntă cu o altă problemă. De parcă problemele încep pretutindeni, dar de sfarsit se sfarsesc numai aici. Au pămant, dar n-au drumuri de acces. Uneori, găsesc înţelegere la vecinii care-i lasă să treacă peste holda lor cu utilajele agricole sau cu animalele care trebuie duse la păsunea comunală (la Gheizăroaia), alteori… situaţia pare tensionată si generată de Vasile Boitor, primarul comunei Asuajul de sus, care este acuzat de indiferenţă, părtinire, rea-voinţă sau neputinţă.

Tractor pentru vite!

Asuajul de Jos. Un sat aruncat pe dealurile Maramuresului. sunt aproximativ 120 de case în care puţinii ţărani care s-au încăpăţanat să creadă că, indiferent de greutăţi, tot mai bine e acasă decat la oras, fac roată în jurul celui care "o vinit de la oras" să le asculte păsul. "Cine să ne asculte si pe noi, domnule? Primaru’? Acela ne-o ascultat si ne-o promis tăt felu’ pană l-am ales. Atata o ţanut tătă promisiunea. Că ne-a face, ne-a dreje… cand colo, nimic. Numa’ minciuni. Asta ne-o dat, minciuni." Nu se feresc să-si spună numele. Traian Bob, Moga Istina, stefan Draghis, Ioniţă Dumuţa, Cornel soponar, Traian Pop, Ioan Măries Ioniţă Nemes si lista ar putea continua. Toţi sătenii sunt nemulţumiţi de situaţia în care s-a ajuns. "Pă vremuri, ’nainte de Revoluţie cu mult, în sat s-or făcut drumuri de acces. Pe atunci, tăt pămantul era la CAP, că asa era. Dar drumuri de acces erau de puteai mere cu tractoru’ pe ele. După Revoluţie, cand ne-o dat pămanturile, pă nime nu o mai interesat ce se întamplă cu drumurile astea", a spus Traian Bob. Ploile si vegetaţia au obturat într-atat drumurile respective, încat acestea au devenit impracticabile. Uneori, oamenii "se mai hărnicesc" si curăţă drumul de arbusti, dar ar avea nevoie de piatră pentru că, în perioada ploioasă, drumul seamănă cu o mlastină imensă. Nimeni nu se încumetă să trecă pe acolo. Totusi, vitele trebuie să mănance. Atunci cand acestea se duc sau se întorc de la păsunea comunală, se scufundă în nămolul de peste un metru. "Mugesc si să zbat să scape, da’ n-au cum, că molu’ le ajunge pană la grumaz. O fo’ si cand am vinit cu oamenii si le-am tras afară cu tractoru’! Îi de groază ce se întamplă si nimeni nu ne ia sama. Primaru’ îi numa cu ai lui, noi parcă suntem ai nimănui. Am fost si i-am zis, da’ numa-ntoarce capu’ si pleacă. Nici nu vorbeste cu noi", se plange, cu disperare în glas, Cornel soporan.

Agricultura sugrumată

Din cauza faptului că drumurile de acces au devenit impracticabile si nimeni nu le-a consolidat (desi era vorba să se aducă niste piatră, dar de ajuns a ajuns mult mai puţină si a fost împrăstiată aiurea), unii săteni nu si-au mai lucrat pămantul. "Trebuia să trec cu strafu’ si cu tractoru’ prin curte pe la vecinu’. Mi-e si mie rusine, trec de atata vreme si eu si toţi ăstia, iară vecinu’ nu-i obligat să-si facă drum pă pămantul lui, că plăteste impozit după teren agricol, nu după drum. Dacă tăt treceam tăt timpu’ si i-am făcut numa poteci si drumuri (cu caii, cu vitele, cu tractoare, strafuri si alte alea), el ce-si mai putea cultiva? Ce mai creste pe un pămant bătătorit? Da’ el plăteste ca tătă lumea, însă de cultivat… Apăi, nici n-am mai pus nimic pă holdă, că n-aveam pă unde să trec cu strafu’ de bălegar, ori cu utilajele", a spus dezamăgit Ioniţă Nemes. situaţia nu e unică, din păcate. Pămantul rămane nemuncit, sătenii neavand nici o posibilitate de a ajunge acolo cu utilajele agricole. Cei din Asuajul de Jos spun că primarul Boitor "trage" doar pentru centrul comunal (Asuajul de sus) de unde si-ar asigura suficiente voturi pentru a castiga la alegeri, indiferent de opţiunea lor. Cand l-au văzut pe primar ultima dată prin satul lor? Nici nu-si mai amintesc.

Primarul extraterestru

să-l găsesti pe Vasile Boitor e sinonim cu a descoperi un extraterestru stand la rand la stavrizi. După sapte zile si nenumărate telefoane date în diferite momente ale zilei si în diferite locuri (Primărie, sau oricare alt loc în care am fi putut să-l contactăm cu ajutorul "tehnicii moderne" - telefonia mobilă - pentru că am încercat să-l găsim pe ambele numere de "mobil" oferite de la locul său de muncă), am concluzionat că mai repede îl resuscităm pe Tutankamon decat să putem dialoga cu primarul acuzat de sătenii din satul Asuajul de Jos de "conducere părtinitoare si neglijarea intereselor obstii". Oricum, sperand că Boitor era "pe teren" pentru a prospecta zona în care ar fi trebuit să pună piatră, îi lăsăm dreptul de a răspunde personal alegătorilor săi, cand vor putea să-l aprecieze. se apropie alegerile... în rest, strategul comunei are treabă. Unde? Nu stim.

Cătălin VIsCHI



* O posibilă rezolvare a greutăţilor ţăranului maramuresean
Aplicaţi modelul "Mures"!

Din punct de vedere al numărului de ţărani raportat la totalul populaţiei, Romania este pe locul 1 în Europa. Aproximativ 56% din locuitorii ţării se încadrează în această categorie. Apoi, aproape jumătate din teritoriul ţării este muntos si locuit de aproximativ 4 milioane de suflete. În "ansamblu" se încadrează si Maramuresul, un ţinut sărac si cu un relief accidentat, în ale cărui sate mulţi localnici practică o agricultură de subzistenţă si total nerentabilă.

spre deosebire de Ţara Lemnului, unde în afara agroturismului, practicat cateva luni pe an de caţiva săteni mai luminaţi, aproape nimic nu s-a schimbat după 1989, în alt colţ al Transilvaniei, iniţiativa particulară a luat-o la sănătoasa.

Fundaţia pentru Promovarea Agriculturii si Economiei Alimentare (FAER) din Reghin este alcătuită din cinci tineri entuziasti. Puţin mediatizată, dă dureri de cap guvernanţilor de la Bucuresti de cate ori se scapă vreo stire despre noile sale succese. Angajaţii fundaţiei au reusit să-i antreneze pe ţăranii munteni în procesul alambicat al privatizării si să creeze 5.000 de locuri de muncă în zona montană a judeţului Mures. Totul a început în 1992, cu ajutorul Comisiei Naţionale pentru Zone Montane, organism decedat între timp. FAER funcţionează ca organizaţie neguvernamentală, în parteneriat cu guvernul elveţian. Echipa fundaţiei nu include vreo femeie de serviciu sau sofer, desi team-ul administrează un fond de aproape două milioane de dolari si a creditat pană acum peste 200 de proiecte prin cofinanţare (iniţiatorul trebuie să vină cu jumătate din aportul total al unei investiţii). spre deosebire de maramureseni, care atunci cand pun mana pe 30 de mii de dolari de la Phare, mai întai se sparg în figuri, pană cand toacă jumătate din capital.

Locuri de muncă

Guvernul elveţian are un acord cu cel roman, vizand oferirea asistenţei gratuite pentru sprijinirea iniţiativei private în zonele defavorizate, fapt consfinţit prin Legea 94/1996. În sectorul agricol funcţionează două programe: FAER (în Mures) si LAND (în Covasna). Plafonul maxim de creditare este situat undeva în jurul a 70.000 dolari, sumă acordată si rambursată în lei cu o dobandă osciland între 3 si 10 % (calculată în dolari). În cei 11 ani de funcţionare a sistemului, s-au investit 4 milioane de dolari si s-au creat 5.000 de locuri de muncă. Unul dintre cei lansaţi prin intermediul fundaţiei, Biro sandor, a înfiinţat firma Tehnoterm. Omul a început doar cu o ladă cu scule, că atat avea. A fost trimis mai întai în Elveţia, la scoală, unde a asimilat cunostinţele care i-au permis să-si deschis o lăptărie (pe baza creditelor luate de la FAER), firmă care are acum 30 de angajaţi. Extinzandu-si afacerea, a ajuns azi să deţină vreo 50 de astfel de lăptării răspandite prin toată ţara. Presedintele FAER, Tiberiu stef, spunea că n-a întalnit nici un responsabil guvernamental care să se aplece asupra mediului rural în mod practic, nu la modul idilic (cu viaţa satului, Muzeul satului si Cantarea Romaniei). "La ţară oamenii au probleme serioase, nu au canalizare, apă în casă, curent sau televizor, n-au cu ce să-si încalţe copilul să-l trimită la scoală", a punctat pertinent stef. Pană acum, FAER Mures a sprijinit înfiinţarea unor brutării, branzării, abatoare, fabrici de ţiglă, service-uri auto, ateliere de tamplărie, carmangerii, crescătorii de porci si vite, atelier de sculptură, fermă de cultivare a ciupercilor, seră de legume, presă de ulei etc.

Ei si noi

În Romania au intrat pană acum 9 miliarde de dolari, proveniţi de la o serie de organisme internaţionale, pierduţi parcă într-o gaură fără fund. Cei mai mulţi bani s-au dat pe bază de prietenii sau sub formă de granturi (adică pomeni, cadouri, care nu creează obligativităţi si seriozitate, asa că banii s-au dus pe cheltuieli, iar nu pe investiţii de durată). Dacă un credit este acordat unei societăţi comerciale, costul mediu al unui loc nou de muncă creat este de 340 de dolari. În schimb, la o gospodărie privată, costul ajunge pană pe la 3.000 de dolari, spun statisticile. În Maramures au intrat, începand de la sosirea primelor fonduri occidentale, zeci de milioane de dolari. s-au creat cu acei bani măcar cateva mii de locuri de muncă? Nu. Uite numai un exemplu: cu 25.000 euro veniţi de la UE (si nu de la elveţieni, care sunt mult mai pragmatici), s-a înfiinţat Centrul de Informare “Europa" din sighet, care dă de lucru la doi oameni, timp de un an de zile. Nu spunem că vina e a maramuresenilor, nici că vinovaţi direct ar fi responsabilii Uniunii. sistemul însusi e păcătos. Necazul constă în lipsa de imaginaţie a Bruxelles-ului, în birocraţia excesivă implementată de aceiasi unionisti, în performanţele slabe pe care le dovedesc cei ce dau, ca si cei ce se înfruptă din aceste fonduri. Ineficacitatea sistemului se dovedeste usor. se urmăresc excesiv proiectele grandioase de infrastructură, în detrimentul micilor afaceri creatoare de locuri permanente de muncă. Ce folos să ai sosele, din moment ce nu ai ce manca? Panamericana, autostrada ce străbate cele două Americi, trece cu panglica-i impecabilă de asfalt prin unele din cele mai sărace regiuni de pe glob. Care au rămas pană azi la sapă de lemn, desi respectiva sosea a fost construită în urmă cu 30 de ani.

Teofil IVANCIUC



* Ofertă pentru companiile din Romania
Două zile vorbeste gratuit!

RDs.TEL anunţă lansarea perioadei de probă prin care toţi directorii de companie din Romania pot vorbi gratuit, atat ei, cat si angajaţii firmei lor, pe orice destinaţie internaţională timp de 48 de ore în limita unui credit de 50 de euro. Accesul va fi acordat în maxim 24 de ore de la completarea formularului de calificare de pe site-ul www.rdstel.ro si va fi realizat prin rds.TEL Acces, o soluţie inteligentă de comunicare. RDs promite că se pot reduce cu pană la 50% costurile generate de convorbirile telefonice la nivel de firmă, în cazul în care clienţii vor apela la serviciile rds.TEL. În mod normal, rds.TEL Acces presupune ca clientul să semneze un contract de furnizare servicii cu Rs, stabileste un mecanism de autentificare prin identificare număr chemător sau prin cod PIN (sau amandouă), sună la un număr de acces, după care formează numărul dorit. În cazul în care se doreste simplificarea operaţiunilor de identificare pentru chemător, RDs poate monta pe linia abonatului la reţeaua telefonică fixă Romtelecom un echipament (dialer) programat să realizeze automat toate operaţiunile menţionate mai sus. serviciul este adresat celor care apelează frecvent de pe telefonul fix sau mobil, corespondenţi din alte ţări sau din Romania si doresc să-si reducă substanţial costul comunicaţiilor, avand în acelasi timp o calitate bună a convorbirii telefonice. Clienţii care preferă să lucreze cu un furnizor stabil, pe baza unei relaţii contractuale, beneficiind si de bonusuri atunci cand traficul telefonic creste, precum si de reducerea substanţială a situaţiilor de fraudă, pot folosi, de asemenea, serviciul rds.TEL Acces. RDs este unul dintre cei mai importanţi furnizori de servicii de acces Internet si de comunicaţii de date pe piaţa din Romania. Din ianuarie 2003, rds.TEL a devenit unul dintre principalii furnizori alternativi de telefonie, bazandu-si serviciile pe infrastructura de fibră optică dezvoltată la nivel naţional si pe tehnologia TDM (Time Division Multiplexing). Prin această gamă de servicii se oferă transmisii de voce si fax internaţional, în acest moment, urmand ca în curand să fie lansate servicii de telefonie si fax interurbane si locale. serviciile rds.TEL sunt disponibile sub formă de cartele si abonamente dedicate utilizatorilor individuali si companiilor. Detalii la www.rdstel.ro sau 0801.08.08.08.

Lavinia COTARCEA



* O particularitate a orasului Baia Mare
Ciupercăriile de sub scară

Indolenţa romanului este o evidenţă care nu mai poate fi ignorată. Este în noi, printre noi si deasupra noastră. Mizeria de toate culorile si mărimile a ajuns, bine-mersi, la loc de cinste. Unul din domeniile unde se simte ca la ea acasă este comerţul. Iar pentru a fi în ton cu moda “casei", patronii refuză să-si facă curăţenie în jurul magazinelor. Ei ignoră, astfel, o particularitate arhitecturală a orasului si transformă o situaţie deosebită înt-o etichetă negativă.

Indiferenţa celorlalţi atentează la imaginea noastră. Unii patroni de magazine contribuie cu succes la distrugerea particularităţii arhitecturale a orasului Baia Mare. Noi stăm si privim cu indulgenţă. “Ţine de cultura fiecăruia" este o scuză pe care o folosim pentru a ne justifica tăcerea. Iar cei în cauză profită din plin.

Ne-am obisnuit să nu cerem nimic de la noi. Vrem să obţinem cat mai mult, cu un efort minim. Comerţul este cel mai bun exemplu, este domeniul unde pluteste un iz puternic de indolenţă. Tot mai mulţi patroni uită că, mai ales în comerţ, imaginea trebuie să aibă un loc de cinste. O asemenea atitudine are implicaţii negative nu doar pentru firme, ci si pentru oras. Fiecare firmă este responsabilă de propria imagine. În schimb, cand este vorba despre imaginea unui oras, situaţia se complică. Baia Mare si-a conturat o particularitate arhitecturală postdecembristă prin magazinele situate la parterul blocurilor, particularitate care a avut si un impact social (s-au creat mai multe zone comerciale). Începand cu 1993, construcţiile de acest gen au împanzit orasul. "Personal, cred că este o iniţiativă bună. În primul rand, pentru că transformă o stradă moartă într-o stradă comercială si se obţin mai multe locuri de muncă. Un exemplu este strada Unirii, care de la Mc Donald’s si pană la podul de pe săsar a fost o zonă moartă din punct de vedere comercial. În plus, oferă si un specific locului, dă caracter orasului", a spus arhitectul Danku Arpad.

Indiferenţa patronilor

Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre patronii de buticuri sunt străini de termenul de imagine. Intrarea în majoritatea magazinelor se face "pe scări", desi acestea se află la nivelul solului. Trecand peste eroarea psihologică (e mult mai "greu de convins" un client să urce în magazin decat să intre pur si simplu), rămane vizibilă mizeria de sub respectivele scări de acces.

Un exemplu elocvent sunt cateva magazine de pe bulevardul Decebal, care vor "să revoluţioneze frumosul". Gunoiul de sub scările magazinelor e completat de sobolanii care (în acelasi ton, impertinent) se plimbă pe sub magazin. Pe sub celebrele magazine se odihnesc si caini vagabonzi, dispusi să întampine călătorii întarziaţi care le conturbă somnul. Mai mult, sub cateva scări au început chiar să crească ciuperci de mucegai pe mormanele de gunoaie. Toate ţin de indolenţă. Ce, e treaba patronului să cureţe sub magazinul lui? Iar vanzătorii, dacă nu le spune nimeni, nu o să pună mana pe mătură. Probabil asteaptă, si unii, si alţii să primească reclamaţii sau amenzi. Din păcate, bulevardul Decebal este numai un exemplu care susţine observaţiile noastre si este departe de a fi un caz izolat. Am putea să trecem indiferenţi si să spunem că ţine de cultura fiecăruia. Dar am fi complici. Gunoiul nu atentează doar la imaginea magazinului, care este liber să-si întampine clienţii cum crede de cuviinţă, ci si la imaginea orasului. Indulgenţa noastră face casă bună cu nepăsarea lor.

Mihaela MIHALEA



* Consfătuirea Naţională a Alcoolicilor Anonimi
AA = salvatorii de vieţi

Uneori, este mai simplu să judeci. Refuzăm să acceptăm că putem gresi. si nu vrem să acceptăm că cel care se declară alcoolic este de cele mai multe ori o persoană care a încetat să mai bea. Paradoxal, această afirmaţie este primul pas si poate cel mai important spre vindecare. Niste oameni au învăţat să trăiască. Au scăpat de "bezna" alcoolului si pot privi în jur. Pot descoperi lumea fără ajutorul "tăriei". Motivele care i-au "trimis" pe tăramul alcoolului sunt atat de ciudate si de personale, încat sunt vulnerabili în faţa celorlalţi, desi cel care pierde cu adevărat este cel care bea. se spune că victime sunt si cei din jurul celor care se cufundă în aburii alcoolului, dar alcoolicul va rămane întotdeauna un stigmatizat. Asta dacă nu adoptă abstinenţa definitivă, un ideal aprope imposibil de atins. Cu toate acestea, sunt persoane care au reusit să învingă. O zi fără alcool este o victorie importantă. si pentru că unde-i unul nu-i putere, Asociaţia Alcoolicilor Anonimi (AA) este primul lor sprijin. Primul grup din Baia Mare s-a înfiinţat în 1997. În prezent, AA cuprinde aproximativ 40 de membri. Ultima acţiune a celor de la AA Baia Mare a fost consfătuirea naţională "Pentru seninătate", unde au participat peste 50 de membri din toată ţara.

Pentru seninătate

Timp de trei zile, la sediul AssOC, sedinţele AA s-au desfăsurat într-un cadru mai larg. Atitudinea faţă de alcoolism diferă de la un membru la altul, dar rămane ca mod de viaţă unanim acceptat "evitarea totală a alcoolului". Un singur pahar poate fi "biletul" spre moarte. Octavian, din Baia Mare, are cinci ani si patru luni de cand nu mai bea. "În fiecare dimineaţă am pe noptieră un bileţel pe care scrie . si stiu că începe o nouă zi care trebuie să treacă fără alcool", spune unul din "veteranii" grupului din Baia Mare. Dar povestea lor continuă. "sunt Viorica si sunt alcoolică. Am trecut prin toate fazele acestei boli. Am avut două tentative de suicid si internări repetate. Am promis familiei că nu mai beau si mi-am încălcat promisiunile de zeci de ori. Acum mă agăţ de acest program si este sansa mea să zambesc din nou," Desi pare un scenariu desprins din film, este realitatea în care a trăit o băimăreancă. Viorel din Bucuresti consideră alcoolici normali în anormalitatea lor. "Normal ar fi să poţi să bei un pahar, iar noi nu putem. La 47 de ani am aflat că sunt bolnav de alcoolism, dar sunt mandru de alcoolismul meu pentru că astfel am reusit să descoper viaţa din jurul meu", spune el. În Bucuresti există un grup unde sedinţele se desfăsoară în limba engleză pentru cetăţenii străini. sunt patroni de firme internaţionale sau membri ai ambasadelor care au nevoie de această terapie si o recunosc fără prejudecăţi. Prin intermediul sedinţelor se salvează vieţi. La propriu.

Mihaela MIHALEA



* Obligatoriu pentru 273 de ţări!
Permisul internaţional de conducere

Conform regulamentului Circulaţiei Rutiere Internaţionale de la Viena, fiecare conducător auto care circulă în afara graniţelor ţării de origine este obligat să posede permisul internaţional de conducere. În judeţul nostru, actul este eliberat numai de ACR Maramures. Pentru obţinerea permisului internaţional de conducere (PIC) doritorii acestui act trebuie să prezinte permisul naţional de conducere, buletinul sau cartea de identitate, pasaportul, două poze tip pasaport si o taxă care diferă, în funcţie de cursul valutar. "ACR Romania si-a achitat toate datoriile faţă de forurile internaţionale, asa că avem dreptul să eliberăm acest act. Certificatul este redactat în cinci limbi de circulaţie internaţională. Cei interesaţi nu trebuie să se supună nici unui examen auto suplimentar. Permisul internaţional le este eliberat în aceeasi zi în care se depune cererea, cu condiţia să fie întrunite toate condiţiile solicitate. Posesorii PIC trebuie să cunoască regulile de circulaţie din ţara unde doresc să meargă. De exemplu, regulamentele sau limita de viteză diferă de la o ţară la alta", a spus Gheorghe Albici, directorul filialei Maramures a ACR. În Turcia si Grecia nu se poate intra fără PIC, desi calitatea de turist nu impune acest lucru pentru o perioadă de 30 de zile. În spania, autorităţile nu angajează nici un sofer profesionist fără a beneficia de PIC, iar în sUA nu se poate închiria o masină fără posesia unui permis internaţional. PIC este valabil un an de zile de la data eliberării. Pentru a nu avea probleme în activitate, soferii maramureseni se interesează de obţinerea permisului internaţional. "După ’90 am făcut mai multe transporturi de marfă în Ungaria. Acum îmi este solicitat permisul internaţional. Nu stiam de asa ceva. La graniţă am văzut străini care aveau acest tip de permis si circulau fără probleme. L-am obţinut si eu si dacă sunt oprit de un poliţist din Ungaria sau Croaţia prezint permisul internaţional si pasaportul", a spus Vasile Măries, sofer la o firmă băimăreană de transport internaţional. Permisul internaţional de conducere eliberat în Romania este identic cu toate permisele celor 273 de ţări semnatare ale Convenţiei asupra Circulaţiei Rutiere Internaţionale.

Ioan PETRUsAN



* Investigand V.I.P.-urile
Discret despre indiscreţii

Continuand investigarea V.I.P.-urilor maramuresene, GAZETA a făcut o vizită la salonul de frumuseţe VIP Class, unde a stat la o suetă cu simona Chifor, jurnalist si administrator la salonul de frumuseţe recent inaugurat.

Are 23 de ani. Mulţi spun că este mult prea tanără, dar cel mai important pentru ea este încrederea în sine si ambiţia. De aproape cinci ani lucrează în mass-media locală, la radio Galaxia si la T.V. Cinemar (unde este mediatorul unui talk-show foarte, foarte… acid!). Autodenumindu-se “Campioana balbelor perverse", absolventa Universităţii Vasile Goldis, secţia Jurnalistică-Limba engleză, a povestit pentru cititorii GAZETEI cateva din momentele picante din cariera de jurnalistă. “sunt campioana celor mai perverse balbe! Uite doar cateva exemple: <În această seară vor cădea averse de p..loaie>. Ori: . Cea mai delicată situaţie a fost cand l-am avut în emisiune pe Dan Voiculescu, presedintele PUR. L-am făcut cu ou si oţet, nefăcand nici o legătură cu magnatul de la Radio Romantic, Jurnalul Naţional si Antena 1 pană la sfarsitul emisiunii, cand mi-a dat cateva detalii, dar fapta era consumată. Astea sunt gafe de la radio. La televiziune n-am avut parte de astfel de întamplări. Îmi doresc în emisiune invitaţi care să-mi facă surprize, dar se pare că toţi sunt previzibili." De ce mass-media? “Nu eu am ales mass-media. Ea m-a ales pe mine. Niciodată nu mi-am dorit să devin jurnalist, dar dacă am ajuns în acest mediu si , încerc să-mi fac meseria cu profesionalism". Mitul masculin? “Nu l-am întalnit si nici nu-mi doresc acest lucru. Perfecţiunea plictiseste", a mărturisit jurnalista. De aproximativ o lună, simona este administratorul VIP Class, un salon de frumuseţe condus după principiul: “servicii de calitate la preţuri rezonabile". Este spontană si nu regretă nici un pas pe care l-a făcut în viaţă. “Iau viaţa asa cum este, iar de la oameni nu astept mai mult decat le-a dat Dumnezeu. Despre mine pot să spun că sunt frumoasă, desteaptă, modestă si am simţul umorului. Asta ca să fac haz de necaz! Îmi place să fiu o persoană independetă si, recunosc, sunt o fire dificilă. Am învăţat să vobesc, dar n-am învăţat să tac. Mă atasez rar de locuri, lucruri si chiar persoane. sunt mereu pregătită pentru noi schimbări în viaţa mea", s-a confesat simona Chifor.

Gabriela VĂLEAN



* O opţiune pentru viitor
Universitatea europeană "Vasile Goldis"

Febra examenelor de admitere îi determină pe absolvenţii de liceu să-si caute o facultate care să le ofere profilele care cred că li se potrivesc. O opţiune a doritorilor de studii superioare este filiala băimăreană a Universităţii "Vasile Goldis" din Arad. Oferta celor de la "Vasile Goldis" este susţinută de un plan de învăţămant afiliat normelor cerute de Uniunea Europeană si de un colectiv de cadre universitare de prestigiu.

Ultima etapă de examene din "sesiunea" de vară este cea a admiterilor la facultate. Absolvenţii de liceu care au reusit să treacă cu bine de examenul de bacalaureat si nu vor să se "dezlipească" de băncile scolilor îsi îndreaptă pasii spre facultate. Universitatea "Vasile Goldis" poate fi una din opţiunile tinerilor absolvenţi. Mircea Ifrim, prorector al Universităţii din Arad, consideră că filiala din Baia Mare reprezintă un forum de învăţămant care dă o altă valoare învăţămantului universitar din orasul nostru. "În calitate de prorector vă pot spune că această filială este o instituţie în devenire. secţiile de aici vin în întampinarea tinerilor maramureseni care doresc să urmeze studii superioare", a spus Mircea Ifrim. Curricula si planurile de învăţămant ale universităţii sunt adaptate normelor cerute de Uniunea Europeană, fapt ce permite echivalarea internaţională a profesiilor. "Există un colectiv de cadre didactice foarte valoros. Universitatea atrage personalităţi din toate domeniile stiinţifice si din diferite părţi ale ţării, urmărind nivelul lor stiinţific", a descris prorectorul Mircea Ifrim unul dintre atuurile Universităţii "Vasile Goldis". Taxele de scolarizare sunt stabilite în funcţie de profil si diferă de la o facultate la alta, dar se încearcă păstrarea unui nivel cat mai scăzut al cuantumului lor. Universitatea "Vasile Goldis" a încheiat 34 de protocoale de colaborare cu diferite instituţii universitare din străinătate, fiind recunoscută în forumurile stiinţifice internaţionale. Desi datorită stării materiale precare are loc o diminuare a numărului celor care urmează studii superioare, Mircea Ifrim consideră că universităţile nu vor fi afectate în viitor, deoarece, privind în perspectivă, se va realiza o revenire spre intelectualitate, de care orice societate are nevoie. Prorectorul Universităţii "Vasile Goldis" vede stiinţele de comunicare si cele politice prea legate de temporalitate. În ce priveste oferta universităţii în acest domeniu, va fi lărgită dacă va fi nevoie, dar este convins că "mirajul" lor nu va dura foarte mult. În planurile de viitor ale universităţii se preconizează îmbogăţirea ofertei filialei din Baia Mare. Astfel, se doreste realizarea unei facultăţi pentru moase, care conform directivelor Uniunii Europene trebuie să fie un învăţămant de lungă durată (patru ani) si a unui colegiu de asistenţi medicali generalisti. Mai rămane ca fiecare să verifice personal, poate găseste la Universitatea "Vasile Goldis" profilul pe care îl caută.

Mihaela MIHALEA



* Alege-ti primarul!