SOCIAL

* Olanda ajuta Maramuresul

* Mesajul ortacilor

* Vacanta si Sarbatoarea copiilor orfani
Pseudofericirea orfana

* Homeless de Baia Mare

* Coltu’ meu - Neincrederea in incredere

* Culti si desculti - Paralelii Cinei de Taina

* Asfalt tango sighetean

* Schimbul de azi - Dumnezeu, Omul

* Valuta musculoasa

* Olanda ajuta Maramuresul

Urmarile accidentului ecologic din anul 2000, care a afectat grav zonele limitrofe de vest ale Baii Mari, se simt si azi. Localitatile cele mai lovite au fost Bozanta Mare si Sasar. La vremea respectiva s-a luat in calcul construirea unei magistrale de apa prin care populatia din aceste localitati sa beneficieze de apa potabila. Reteaua s-a construit, dar nu exista canalizare. Cele mai multe gospodarii nu folosesc apa potabila nici azi. Ecourile accidentului de acum trei ani nu s-au stins. Societatea mixta romano-australiana Transgold (fosta Aurul) s-a facut raspunzatoare de cele intamplate. Apele cu cianura care s-au scurs din iazul de decantare de la Bozanta au inundat gospodariile oamenilor, afectand solul, apa si aerul. In cele doua localitati s-au montat cismele stradale pentru apa potabila. Cei care au avut posibilitati materiale (in jur de 20 de gospodarii) s-au racordat la reteaua de apa, construind si fose septice. Restul populatiei a ramas fara apa potabila, consumand in continuare din propriile fantani. Pentru stoparea acestui fenomen, in localitatile Sasar si Bozanta se va derula Proiectul Matra - “Societate civila activa pentru imbunatatirea mediului inconjurator”. Proiectul este realizat in parteneriat mixt romano-olandez si are ca obiectiv principal imbunatatirea comunicarii intre autoritatile locale, Transgold, Remin si populatia din cele doua sate. Acest proiect, un program de transformare sociala, este finantat prin programul Ministerului de Externe al Olandei. Pe aceasta tema, Consiliul Local Baia Mare a organizat in data de 24 aprilie o dezbatere unde s-au discutat unele aspecte pe care le implica proiectul Matra. Esko Blokker, doctor in tehnologia riscurilor de mediu, a vorbit la modul teoretic despre importanta si valoarea programului, care va fi finantat cu 270.000 de euro si va debuta in luna iunie a acestui an. Din partea romana, proiectul este sustinut de Prefectura Maramures, Consiliul Judetean, Inspectoratul de Protectia Mediului, Directia de Sanatate Publica, Primariile Recea si Tautii Magheraus, Transgold, Remin si Sindicatele miniere. Reka Soos, liderul acestui proiect, in care vor fi angrenate si ONG-uri locale, a aratat ca in cele doua sate se vor infiinta Centre Comunitare care vor informa publicul, ajutand oamenii sa gaseasca raspunsuri la intrebarile legate de poluare si protectia mediului. Centrele vor fi dotate cu o biblioteca cuprinzand materiale pe tema poluarii. Pe langa acest aspect, prin proiectul Matra se va incerca rezolvarea problemelor de mediu prin plantarea de vegetatie forestiera si ecologizarea malurilor raului Lapus.

Pareri si pareri

La dezbateri au luat cuvantul si primarii localitatilor implicate. Maxim Popovici, primarul comunei Recea, a precizat ca a cerut cu mult timp in urma Directiei de Sanatate Publica prezentarea unui raport de specialitate referitor la gradul de toxicitate care exista in zona, dar ca acesta nu a mai ajuns niciodata la el. Presa locala si-a exprimat neincrederea referitoare la schimbarea mentalitatii localnicilor si constientizarea pericolului pe care il prezinta un mediu poluat. Primarul atomic al comunei Tautii Magheraus, Anton Ardelean, a tinut sa se arate extrem de incantat de ideea programului pe care a declarat ca il va sustine din toata inima. Evident, primarul a fost in afara subiectului, el vorbind despre alte probabile proiecte. “Vor fi centre in care populatia va veni oricand, se vor face probe de sange si alte analize medicale”, a spus Ardelean. Toti cei prezenti au inceput sa rada, atentionandu-l ca abordarea sa este in afara temei discutiei. Cum vor ajunge satenii sa invete sa citeasca pliantele minunate pe tema reducerii poluarii, cand nu se sinchisesc sa aduca o galeata de apa proaspata de la cismeaua din drum, preferand apa din fantanile poluate, nu se stie. Sau cum isi vor face timp sa rasfoiasca tratatele de teoria protejarii mediului cand sunt prinsi de muncile campului, ramane o alta dilema.

Necesara implicare

Mult mai realist, vicepresedintele Consiliului Judetean, Pamfil Berceanu, ne-a declarat ca problemele de mediu sunt in atentia autoritatilor judetene. “Experienta olandezilor in problemele de mediu reprezinta un atu. Ne vor ajuta sa depasim si noi problemele grave ale judetului. In acest sens, am colaborat in cadrul Euroregiunii Carpatica (al carui presedinte in exercitiu este, n.red.) cu experti pe probleme de mediu olandezi, din regiunea Limburg”, a spus Berceanu. Dupa modelul occidental, va fi necesara implicarea administratiei, a institutiilor de profil pentru identificarea problemelor prin dialog si actiuni parteneriale, lucru care va duce la un transfer al experientei olandeze in problematica de mediu.

Ciprian DRAGOS
Nicolae TEREMTUS



* Mesajul ortacilor

Truditorii adancurilor din nordul tarii se pregatesc de Sarbatorile de Paste. Dupa declaratiile belicoase ale Sindicatului USM Maramures, declaratii soldate cu un conflict de munca anemic, avand ca miza restante salariale si foi de boala, minerii au luat o clipa de ragaz pentru a intampina cum se cuvine Invierea Domnului. Ei au primit chiar si primele de Paste. Asa ca, in mineritul din nordul tarii v-a fi liniste. Ce va fi dupa, vor vedea si vom vedea. Mineritul maramuresean se pregateste pentru Sfintele Sarbatori de Paste. Preconizatele si anuntatele miscari de protest ale sindicatelor au fost amanate pana la o data necunoscuta. “Nu stim inca ce se va intampla. Este prematur sa vorbim de greva sau o alta forma radicala de protest”, ne-a declarat secretarul general al Nordmin, Dorel Ardelean. Situatia Companiei Remin este destul de confuza. Pe listele de disponibilizari s-au inscris benevol peste 500 de ortaci, care vor pleca din sistem din luna mai. Cu toate aceste disponibilizari, Remin nu-si rezolva problemele financiare. Amenintarea cu decuplarea de la alimentarea cu energie electrica atarna precum sabia lui Damocles. Jocurile se fac la Ministerul Industriilor (MI), care da dovada de balbaieli cand trebuie sa ia o decizie ferma. Asa se intampla in fiecare an. Ministerul “ameninta” cu programe de restructurare, masuri radicale, drept urmare au loc fel si fel de intalniri, mese rotunde, care se termina in coada de peste. Asa s-a intamplat si anul acesta. Dupa ce i-a demoralizat pe mineri cu un program de restructurare ce ar fi dus la disponibilizarea, intr-o prima faza, a peste 1.300 de mineri, ministerul celebrului DIP (Dan Ioan Popescu), a aruncat ceata peste Remin. “Daca va puteti plati facturile curente, nu dati afara nici un om”, a sunat indemnul patriotic al ministerului. Este evident pentru toata lumea, inclusiv pentru minister ca, la nivelul subventiilor primite de Remin, nu se pot onora facturile, mai ales cele de energie electrica. Asa se inchide cercul cinismului ministerial.

Strategia lu’ peste

Pe de alta parte, strategia de restructurare a sectorului minier nu a fost inca aprobata. Potrivit informatiilor noastre, DIP si-a aprobat singur strategia, fara a avea acordul celorlalte ministere implicate (Finante, Muncii, Transporturile). Puse in fata faptului implinit, ministerele respective, care au un cuvant greu in elaborarea acestor strategii, au refuzate sa gireze isprava colegului DIP. Ramasa in coada de peste, strategia de restructurare urmeaza sa fie supusa, in perioada urmatoare, atentiei celorlalte ministere si probabil aprobata. Este posibil sa apara modificari, pe ici-colo. Pana la ipotetica aprobare a strategiei, nici nu exista instrumentul legal pentru a disponibiliza oamenii.

Momentul zero

Minerii nordului se intreaba pe buna dreptate, in acest caz, de ce a fost nevoie de atata tevatura. Ei spun ca fiecare asteapta ca celalalt sa faca primul pas. Ministerul Industriilor paseaza responsabilitatea Companiei, iar Remin nu are baza legala de a lua masurile dorite de Bucuresti. Sursele noastre ne-au spus ca o decizie cu implicatii majore se va lua cel mai probabil prin vara, sau cand se va discuta rectificarea de buget. Zvonurile sunt ca, la aceasta rectificare, Companiile miniere vor primi de la buget sumele necesare pentru plata unor restante. Probabil, pentru energia electrica, urmand ca dupa acest moment “O” al mineritului, daca nu se vor plati facturile curente la energia electrica, sa se treaca la masuri drastice, respectiv inchideri de exploatari miniere si disponibilizari. Altfel spus, povestea continua. In discutiile pe care le-am avut la mai multe mine cu ortacii nordului, acestia ne-au rugat sa le transmitem “Un Paste fericit”, celor de la minister, parlamentarilor maramureseni si tuturor celor care au “ajutat” Compania Remin in ultimul an. Asa sa fie!

Nicolae TEREMTUS



* Vacanta si Sarbatoarea copiilor orfani
Pseudofericirea orfana

E greu sa fii orfan, sa nu ai un parinte la care sa te duci cand ti-e greu, care sa te mangaie sau sa te alinte. Si daca peste poti sa treci mai usor peste absenta mamei sau a tatalui, de sarbatori e greu. Caldura familiei lipseste si sufletul se umple de tristete. 12 copii orfani de la centre de plasament din judet vor avea o bucurie de Sfintele Sarbatori Pascale: isi vor petrece vacanta in singurul Centru de respiro din tara de la Calinesti. Se apropie Pastele. Ne gandim la masa imbelsugata care-i va reuni pe toti membrii familiei si la cadourile Iepurasului. Din pacate, pentru orfani Pastele nu insemna nimic din toate acestea. In cel mai bun caz, sarbatorile inseamna pentru ei speranta ca ne vom aminti de cei care nu avut niciodata nimic. E usor sa le aducem zambetul pe buze, pentru ca stiu sa pretuiasca chiar si un cuvant spus cu caldura, sau o imbratisare. Imbratisarea de care le e dor. Pentru ei, Pastele isi schimba semnificatia. Nu inseamna nici lumina, nici fericire, nici masa imbelsugata, nici familie reunita, nici cadouri. Pentru ei, Sarbatoarea Luminii soseste cu tristete si singuratate. Nu pot face nimic pentru a-si uita drama. Nici noi, dar putem sa le dam incredere aratand ca ne pasa si ca nu sunt singuri.

Orfani norocosi

Sarbatorile Pascale inseamna traditie, reunirea familiei, masa imbelsugata pregatita de mana iscusita a mamei, cadourile aduse de Iepuras. Orfanii nu au nimic din toate acestea! Pentru cei mai multi, Sarbatoarea de Paste aduce nefericire, lacrimi, tristete si intrebari la care nu vor gasi niciodata raspunsul. ”De ce nu pot sa am si eu o familie? De ce nu pot fi ca si ceilalti? De ce Iepurasul nu vine niciodata? Unde e mama?” Cei mai norocosi dintre copiii orfani beneficiaza de o vacanta de cateva zile la Centrul de Recuperare din Calinesti. Copiii alesi sa-si petreaca aici vacanta de Paste provin din centre de plasament, camine-spital, de la asistenti maternali sau din familii sarace. Media micutilor care vin la centru variaza intre 8 si 12, in functie de afectiunile acestora. Pentru ca numarul de copii este mare, scopul urmarit de conducerea Centrului este ca fiecare copil sa beneficieze de o vacanta de cateva zile. Copiii cu deficiente beneficiaza si de un tratament de recuperare sau de intretinere care cuprinde sedinte de kinetoterapie, logopedie si psihologie. Pentru ceilalti copii programul este mai lejer. Activitati de grup, joaca, iesiri in aer liber. Micutii care provin din familii cu o situatie financiara precara se bucura de conditiile oferite: mese delicioase, conditii optime de cazare si un climat familial. Pentru 12 orfani, sarbatorile pascale vor fi mai fericite anul acesta. Din pacate, numarul copiilor care vor ramane in centrele de plasament sau in caminele-spital este mult mai mare. Acesti copii vor sarbatori Pastele cu tristete. Pentru ei, Pastele nu are aceeasi lumina. Macar acum, ar trebui sa intoarcem privirea spre ei. Am putea sa le oferim putin din putinul nostru. Ei nu sunt ai nimanui, sunt ai nostri.

Ioana LUCACEL



* Homeless de Baia Mare

Vesnica problema, surparea malurilor raului Sasar din Baia Mare, are si parti bune: se creeaza locuinte naturale de tip ecologic. S-au tot promis constructii prin ANL pentru tineri si protectie sociala persoanelor defavorizate. Iata ca acest lucru este posibil fara subventii guvernamentale sau din strainatate. In fond, daca Mama Natura ofera conditii de trai decente, de ce sa nu profitam. Traiul in aer liber este sanatos si plin de avantaje. Revenind la tonul serios, problema celor fara adapost e una reala. In aval de podul Decebal, o zona in care celebra firma a presedintelui Consiliului Judetean, Alexandru Cosma, ar fi trebuit sa execute lucrari de amenajare si consolidare, in malurile surpate de raul Sasar s-au format mici lacasuri in care toti cei care si-au dorit o locuinta isi pot vedea visul implinit. “Apartamentul” in aer liber are multiple avantaje. Nu mai ai nevoie de geam termopan, ferestrele lipsind cu desavarsire. De asemenea, ai aer reconditionat gratie “uzinei de aur” aflate in vecinatate. Putina cianura nu strica nimanui. Posesorii de astfel de locuinte moderne vor fi protejati de zgomotul usilor trantite de copiii zglobii, fiindca accesul dintr-o incapere intr-alta se face neingradit, nemaifiind nevoie de usi. Exista o singura sufragerie primitoare, care tine loc de living, dormitor, bucatarie, baie, toaleta si chiar balcon. In acest caz, va dati seama ca impozitul tinde la zero, la fel si taxele de intretinere. Energia termica vine pe cale naturala in zilele de vara, totul fiind ecologic si usor de intretinut. Singura problema este ca, neavand usi, apartamentul ramane deschis intrusilor in cazul in care proprietarii pleaca la plimbare. Neajuns care se poate rezolva simplu, achizitionand cativa caini care bantuie prin zona. Asa s-ar reduce si vagabondajul in randul patrupedelor prietenoase cu omul. Un alt avantaj este acela ca doritorii de astfel de locuinte vor avea mereu senzatia micului dejun luat la iarba verde si pe malul apei. S-ar putea admira cum zburda pestii in Sasar (cand vor fi pesti!) sau cum blocurile din apropiere capata riduri, adevarate crevase in structura de rezistenta, deoarece malul primitor tot cedeaza. Aceasta perspectiva feerica se datoreaza eforturilor celor care ar fi trebuit sa rezolve problema, dar nu au miscat degetele prea tare, pentru a nu strica aceste adevarate monumente ale naturii. Consolidarile de maluri asteptate de ani de zile, promise de Alexandru Cosma, de cei de la Apele Romane si de la alte institutii care fac degeaba umbra pamantului, sunt inca departe. Asa cum sunt si cele 17 miliarde de lei alocate in cursul anului 2002. Cei care stiu cum sa profite de ignoranta boierilor au luat oferta in serios. Asa cum se poate deduce si din fotografiile alaturate, indiferenta autoritatilor constituie garantia confortului.

Ciprian DRAGOS
Nicolae TEREMTUS

* Coltu’ meu - Neincrederea in incredere

Sondajele de opinie se impart in doua categorii: cele comandate de un partid ce doreste sa vada unde se situeaza la un moment dat si cele realizate de institutele specializate, care periodic iau pulsul politicii romanesti. Primele, sunt sau nu date publicitatii, in functie de rezultatele obtinute, dar mai ales de momentul in care au fost realizate. Cu un an inainte de alegerile locale, incep sa apara sondaje care au rolul de a pregati terenul pentru campaniile electorale. Sondajele de opinie facute de profesionisti sunt complicate pentru noi, cei multi. Atat de complicate ca explicatiile primite sunt acceptate fara nici o impotrivire. Pe de alta parte, intotdeauna am fost neincrezator ca raspunsurile a 1000 de oameni, subiectii-martori ai sondajului, pot reprezenta optiunile a mii de alegatori dintr-un spatiu bine definit. La mine in familie bunicii i-ar vota pe cei tineri. Parintii au o slabiciune pentru Nastase, dar si pentru Traian Basescu sau Teodor Stolojan. Eu sunt fascinat de perioada in care Romania era regat, iar restul familiei ar vrea ceva ce nu a mai fost. Daca familia mea ar fi fost unul dintre subiectii unui sondaj, in functie de cel care ar fi raspuns la telefon am fi fost trecuti ca sustinatori ai unei tabere sau alta. La vot, noi, familia, votam la fel, dupa indelungi deliberari. Asa ca ipoteticul sondaj de acum nu ar fi reflectat corect optiunea noastra din 2004. Si ca noi procedeaza majoritatea. Atunci ce rost au sondajele? O explicatie o putem gasi in felul in care sunt fabricate vedetele de televiziune. Mai ales cele din muzica romaneasca. Se ia una bucata de cantaret de care nu a auzit mai nimeni si se promoveaza la nesfarsit pe toate canalele, mari sau mici. Pana la urma, din zece consumatori de muzica, cinci-sase cumpara produsul muzical aparut peste noapte. Asa se intampla si cu partidele care nu au un lider-locomotiva. De pilda, la Antena 1, postul TV al liderului PUR, Dan Voiculescu, acest partid este promovat intr-o veselie. Cum se scarpina in cap unul dintre liderii PUR, hop cu stirea respectiva pe post. Daca esti un fan al Antenei 1, ai impresia ca PUR este unul dintre cele mai importante partide romanesti. Am incercat sa-mi amintesc cine mai face parte din conducerea acestui partid, in afara lui Voiculescu. Nu mi-am amintit. Spre rusinea mea, cred ca nu am stiut niciodata. Am amintit de PUR, deoarece am observat ca reteta Antenei este preluata si in teritoriu. Intr-un sondaj de opinie, numit al increderii, care are ca subiect Maramuresul, cativa profesori universitari din Bucuresti, au creditat filiala PUR Maramures cu un halucinant procent de 9I din optiunile de vot maramuresene. Coincidenta, recent a fost constituita, sau resuscitata filiala judeteana a celebrului partid, miscare ce a adus la suprafata cateva figuri ale fostului UTC. In rest nu am auzit nimic de PUR-ul maramuresean. Curios din fire, am facut si eu un sondaj in Baia Mare. Am sunat la zece familii, luate din cartea de telefon si am intrebat daca au auzit de PUR Maramures. Zece din zece raspunsuri au fost negative. De fapt, o femeie mai vorbareata, a stiut ca este vorba de Partidul Umanist, dar stia ceva de pe la Bucuresti. A recunoscut ca este o fidela a Antenei 1. De unde atunci 9I? Posibil ca profii bucuresteni sa fi incurcat judetele. Nu ar fi pentru prima data.

Nicolae TEREMTUS



* Culti si desculti - Paralelii Cinei de Taina

Prinsi de pregatirile Sarbatorilor de Paste, se intampla sa uitam aspecte ale evenimentului pe care il aniversam. Mizand pe acest “amanunt”, am ales ca tema a Cultilor momentul despre care Iisus a spus – ”sa faceti lucrul acesta in amintirea Mea”. Se referea desigur, la Cina de Amintire, sau Cina cea de Taina, ultima seara petrecuta in compania Apostolilor Sai. Dupa Paste, suntem obisnuiti sa ne ghiftuim cu tot soiul de bucate traditionale, dar “Culti si Desculti” a avut curiozitatea sa afle daca personalitatile cunosc raspunsul la intrebarea: ”Cine a participat la Cina cea de Taina si ce s-a mancat la acel eveniment?” ”De unde? Unde cine a participat? Nu stiu absolut nimic (de Cina cea de Taina - n. red.). Va referiti la romano-catolici, la Martori, la evrei? Aaa, e vorba de cea din Biblie! Pai au fost cei 12 Apostoli si Mantuitorul. S-a consumat paine si peste. Si vin, care e traditional”, si-a dat cu parerea Ivasziuk Mihai, primarul comunei Ocna Sugatag, convins ca si-a amintit de celebrul tablou al lui Leonardo da Vinci. Mariana Pop, inspector general adjunct al Inspectoratului scolar Maramures, s-a apropiat tangential de raspuns, dar a dat-o in bara cu... pestele. ”Domnul Isus Hristos si cei 12 Apostoli. Din cate stiu s-a consumat paine, peste si vin, dupa cina.” Ascuns in spatele unei ignorante greu de inteles, Grigore Andreica, consilier local din Viseu de Sus, a refuzat categoric calea dialogului, avertizand GAZETA sa nu-l mai streseze. ”Nu stiu. Nu vreau sa ma puneti in ziar, bine? Nu trebuia sa ma sunati, ca nu vreau sa apar in presa. Sa nu ma mai deranjati”, ne-a avertizat Andreica, desi nu ne amintim sa-l fi deranjat si nici aranjat vreodata. Cel mai interesant dialog l-am purtat cu consilierul judetean Lucian Angheluta, care a recunoscut ca nu le prea are cu religia. ”Dar de ce? Vreti sa va faceti o carpeta? Mai bine v-o dau pe nevasta mea, care e mai religioasa decat mine, ca eu nu prea sunt. Sau sa va spun cat stiu eu. Era Iisus, cu cei 12 Apostoli. Tangential, stiu ca era peste si vin. Sau poate zic prost, atata stiu. Puteti scrie asa – era in afara!”, a fost raspunsul celui al carui nume sugereaza o apropiere de cele sfinte (anghelos – inger in lb. greaca). Vazand impasul in care l-am surprins, i-am sugerat varianta ”intreaba publicul”. ”Sotia spune ca Iisus cu cei 12 Apostoli si Fecioara Maria. Si ea zice ca si mine, ca a fost peste si vin, dar eu is . Recunosc, sunt paralel cu chestii dintr-astea”, a completat Angheluta ipoteticul raspuns. Mai bine o lasati pe doamna Camelia sa umple mielul. Sa clarificam lucrurile. La Cina de Amintire s-a consumat paine nedospita (dupa obiceiul evreilor) si vin. Acest moment a urmat dupa traditionalul Pesah (Pasti) evreiesc, cand se consuma carne de miel, azimi (paine nedospita) si verdeturi amare. Alaturi de Iisus au stat Apostolii sai, in numar de 12, dar prezenta lui Iuda Iscarioteanul este incerta. Despre el, Biblia aminteste ca ”a iesit afara...in noapte” (Ioan 13:30), caz in care la Cina cea de Taina ar fi participat, alaturi de Iisus, 11 Apostoli.

Ciprian DRAGOS



* Asfalt tango sighetean

Primavara, cel putin calendaristic. Sighetenii au inceput inlaturarea urmelor sezonului rece si curatenia generala de sezon. Serviciul care in ultimele decenii a intretinut spatiile verzi ale orasului a dat chix, fiind inlocuit cu un SRL specializat in cu totul altceva, in timp ce Primaria s-a apucat sa repare putredele strazi ale orasului in regie proprie, pentru a economisi bani din buget. Deocamdata, in plina campanie de curatenie, orasul a inceput sa capete o stralucire pe care o pierduse demult. Dar Primaria si Prodhinord mai au mult de lucru.

Sighetul aduce pe undeva cu Bagdad sau Basra, doar ca nu a fost bombardat de nimeni, singurul “vinovat de impact” fiind iarna care a durat peste cinci luni. Pana anul acesta, parcurile si zonele verzi ale municipiului au fost intretinute de catre administratia locala printr-un serviciu specializat al Primariei. Orasul dispune de o serie redusa de astfel de zone, dar din fericire situatia nu e chiar de plans, caci Cel de Sus a avut grija. Plasat intre trei rauri (Iza, Tisa si Ronisoara), municipiul beneficiaza de kilometri de lunci naturale, la care se adauga fanatele dealurilor dimprejur si padurea de pe dealul Solovan (atata cata a mai ramas). La jumatatea lunii martie s-a organizat o licitatie pentru inchirierea pe un an a intretinerii spatiilor verzi, in urma careia a avut castig de cauza societatea Prodhinord SRL. La licitatie a participat si Urbana, adica sectia de gospodarire comunala de pe langa Primarie (care de cand lumea s-a ocupat de zonele respective), cea mai buna oferta venind insa din partea Prodhinord. Obligatiile contractuale includ intretinerea parcurilor Gradina Morii si Central, precum si a spatiilor verzi de langa Biserica ucraineana, scuarul Complex, zona 9 Mai si altele. Au ramas pe dinafara Parcul dendrologic de pe malul Izei si imprejurimile lacului Teplita, aflate sub un alt regim de exploatare si intretinere. Administratorul SC Prodhinord SRL, Mihaela Nemes, sustine ca pretul chiriei pentru aceste servicii este de 1,5 miliarde lei (alte surse spun insa ca e vorba de 1,6 miliarde), suma care include manopera si materialele. Caietul de sarcini al licitatiei a fost intocmit pe baza unor calcule precise, stipulandu-se fiecare metru patrat de gazon, arbore sau tufa. In pret au fost incluse si cele doua sere ale municipalitatii, cu o suprafata de circa 1.000 de mp, care vor trebui mai intai reconditio-nate anterior exploatarii. Sarcina de intretinere a zonelor verzi ale orasului impune detinerea unui potential uman, un minimum de experienta si o dotare tehnico-materiala. Administratoarea societatii reprofilata pe intretinerea parcurilor este studenta la Facultatea de horticultura. Muncitorii care vor efectua lucrarile, in total noua oameni, se pare ca nu au vreo experienta in acest domeniu. Asta in timp ce vechii lucratori de la Urbana vor ramane probabil pe drumuri, pentru ca Mihaela Nemes a declarat ca nu are nevoie de mai mult personal. In materie de dotari si utilaje, stim ca firma Prodhinord detine un camion, un aparat de taiere a ierbii (cositoare mecanica), cateva topoare, fierastraie si unelte de gradinarit.

Razboi copacilor

Firma s-a apucat de toaletarea copacilor care marginesc arterele principale si treaba facuta e de calitate. Ramane de vazut daca va reusi sa aduca aranjamentele florale si celelalte elemente de design peisagistic la un standard echivalent cu cel din alte orase ale tarii. Societatea si-a declarat intentia de a naturaliza o specie de muscate, dar din cauza sezonului sadirea nu mai este posibila. In ultimii ani s-au taiat multi copaci, incepand din Centru si Gradina Morii pana in cartierele de la periferie, plantandu-se “la schimb”, in cateva locuri, puieti rahitici dintre care o parte s-au uscat, iar ceilalti au fost rupti de citadinii inconstienti. Numarul autoturismelor sighetene a crescut vertiginos, iar calitatea aerului este in scadere vizibila, ca sa nu mai vorbim de praful devenit o plaga endemica. Arderea unui litru de benzina da nastere la 10 metri cubi de gaze ce contin cateva sute de substante toxice, iar copacii maturi sunt o necesitate pentru ca absorb o mare parte a gazelor. Cei care nu cred in efectul nociv al poluarii cauzate de autovehicule sunt invitati a arunca un ochi la arborii si tufarisurile care marginesc parculetul din Centru, si care sunt in parte uscati. Expertii au calculat ca la fiecare 1.000 de locuitori sunt necesare 15 hectare de padure, pentru filtrarea si oxigenarea optima a aerului. Deci Sighetul ar trebui sa aiba vreo 600 de hectare de codru in apropiere, in timp ce pe Solovan se intind doar 21 de hectare de stejaret, la care se adauga padurea de pe valea Blidaru, cea de pe Bagna, lunca impadurita de pe partea ucraineana a Tisei si parcurile de pe langa Iza. Deloc suficient. Normal, nu se pune problema ca firma de intretinere a parcurilor sa se ocupe de asigurarea vegetatiei forestiere a orasului, ar fi treaba ecologistilor, insa acestia nu au mai miscat de vreo cativa ani nimic in acest sens.

Plombarea

Din lucrarile de primavara fac parte si plombarile drumurilor ciuruite de zapada, inghetul si antiderapantul iernii (desi acesta a fost dramuit cu zgarcenie). Primarul Eugenia Godja a discutat cu administratia Drumurilor Judetene, care a cerut peste 500 de mii de lei pe metrul patrat de asfalt, asa ca Primaria a decis sa execute lucrarile in regie proprie. Pretul lucrarii executate “cu surse proprii” este substantial mai mic (aproximativ 360 de mii pe mp). In acest scop, se va pune in functiune Statia de Asfalt, iar materia prima se va aduce de la Suplacu de Barcau. La 1 aprilie 2003 a inceput frezarea covorului asfaltic in vederea pregatirii plombarii gaurilor existente (pentru inceput pe “ciuruitele” strazi Gh. Doja si Al. Ivasiuc). Urmeaza cat de curand lucrari de reabilitare a sectorului de drum national de pe strada Dragos Voda (intre sediul Romtelecom si Camara pe o lungime de 4,1 kilometri), pe drumurile de cvartal dintre strazile Basarabiei si Mihai Viteazu si din cartierul Unirii (in zona blocurilor U 15, 17 si 19). Vor continua lucrarile pe strada Stefan cel Mare (incepute pe vremea mandatului primarului Bledea) si inceperea constructiei drumului de centura dintre DN 19 - DN 18 (intre motelul Siesta si Teplita, pe langa raul Tisa). Banii necesari provin in principal de la Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei. Anul trecut s-a asfaltat integral centrul orasului, lucrarea costand aproximativ 7 miliarde lei. Multi cred ca banii au provenit exclusiv din celebrul contract al Primariei cu OMV-ul, dar situatia e complet diferita. In 2002 drumurile municipiului au inghitit de la buget 7,38 miliarde (intretinere strazi) si 7,2 miliarde (drumuri publice), adica un total de 14,58 de miliarde de lei. Contractul cu OMV (a carui statie de benzina a fost plasata in centrul orasului), a adus 2,7 miliarde de lei, plus niste procente din vanzarea benzinei. Cu acei bani, la preturile de anul trecut, s-a putut asterne un covor asfaltic lung de circa un kilometru, restul banilor provenind de la Fondul Special al Drumurilor. In 12 aprilie 2003, in Sighet s-a decretat zi generala de curatenie. Primaria i-a rugat pe toti cetatenii sa curete in fata caselor si sa demoleze gardurile improvizate din cartiere. In cazul demonstrarii vadite a lipsei de spirit civic, rauvoitorii au fost pasibili a incasa o convingatoare amenda cuprinsa intre 500 de mii si un milion de lei. Cu festiva ocazie, alti copaci au fost doborati (in cartierul Cuza Voda si nu numai acolo). Sacrificati poate pentru ca Sighetu Marmatiei sa devina din nou cel mai frumos targ al judetului, asa cum a fost votat in topul oraselor anului 2002.

Teofil IVANCIUC



* Schimbul de azi - Dumnezeu, Omul

Un trist, uneori banuit de apartenenta la pesimism, unul dintre putinii iberici netumultosi, pe nume Miguel (pentru statisticieni: Miguel de Unamuno y Jugo), credea ca viata genereaza de cele mai multe ori un sentiment incarcat de tragism. Asta cel putin prin prisma faptului ca oameni fiind (imi permit sa cred ca definitia exacta este “bipezi”), suntem nevoiti sa ne suportam constiinta ca pe o maladie aproape imposibil de vindecat, cronica. Aceasta constiinta, totusi conditie esentiala a progresului, ne arunca in bratele deznadajduite ale indoielii. Traim intr-o agonie a indoielii de tot si toate. Certitudinile sunt atat de putine incat uneori ne simtim parca rusinati goliciune si aplecam pudici si vinovati privirea. Ce stim exact? Si de unde? Personajul trist din debutul povestii, acel Miguel, spunea ca esenta agoniei crestinismului este aceeasi indoiala. “Credinta care nu se indoieste este credinta moarta.” Indoindu-ne de credinta, implicit respectand observatia lui Miguel de Unamuno, pastram vie credinta. Sigur este o logica personala, una care il starneste pe bunul crestin conservator si ii ridica numeroase semne de intrebare. “Sa nu te indoiesti nicicand” este o axioma a credintei. Brusc (metaforic, pentru ca discutam totusi de un puseu care “a implinit” un secol de neliniste), observatia revolutionarului Unamuno ne obliga sa adoptam o pozitie. Fie o acceptam indoindu-ne, caz in care putem afirma ca ne pastram vie credinta. Fie respectam principiul axiomatic al credintei si acceptam ca e inerta, moarta. Continuand sirul logic, mai ramane o varianta (aceasta chiar e ultima). Observatia lui Unamuno e gresita (si stelele se sting uneori, nu-i asa?). Contrar obisnuintei, nu am sa dezvalui ce cred si care este rezultatul la care am ajuns (argumentul e de natura “calendaristica”), fapt pana la urma neimportant. Dar... Dumnezeu? Probabil ateii exulta. Unamuno le da dreptul. Credinta cu certitudine sau indoiala? Oricare ar fi alegerea, rezultatul doare. De aceea, neexistand certitudinea (pentru ca ar demola credinta in El), pledez vesnic pentru existenta indubitabila a lui Dumnezeu, dar al unui Dumnezeu pe care mi-l imaginez Om. Noi, ceilalti, bipezi care cautam inaltarea vietii si ne punem toate sperantele in El, n-am indraznit nicicand sa ne intrebam de ce nu ne e bine. Nu cred in existenta unui Dumnezeu coordonator absolut al Planetei, ar insemna sa-l ponegresc nemeritat pentru tot raul existent sau macar pentru inexistentele masuri pentru a-l estompa. Cred ca e Om si cred ca e cel mai minunat pentru ca ne-a daruit, fara sa ne ceara ceva in schimb, cele mai de pret stari: Credinta si Speranta. Mai aveam nevoie de zambetul care sa ne alunge de pe frunte cuta incrancenarii, dar parca e marsav sa-i ceri unuia totul fara sa-i poti da ceva in schimb. P.S.: Te-ai uitat vreodata in ochii celui care moare? Indiferent de iminenta, de evidenta, resemnarea e starea ultimei clipe. Doar a ultimei clipe. Pana atunci, in toate franturile pe care le pastrezi in memorie, ochii celui care moare lumineaza speranta. Credinta in minune. Nu exista minuni, dar a afirma aceasta intr-un moment mai incarcat decat nicicand in Credinta si religiozitate este sinonim cu o blasfemie. Neiertat sa fiu, dar cred in ceea ce-am scris si in Dumnezeu, Omul.

Catalin VISCHI



* Valuta musculoasa

Dependenta in principal de evolutia politica a “incrancenarii” din Irak, evolutia in meciul euro-dolar tinde sa intre, dupa euforica reactie a pietei interbancare, in normalitatea acoperita doar de suportul economic. Spectaculoasa si fortata intarire a dolarului american in raport cu moneda europeana a stagnat dupa ce puternicii investitori internationali si-au indreptat atentia spre sanatatea economica a SUA. Fluctuatiile nerealiste ale raportului dintre euro si dolarul american s-au oprit. Ultimul raport al Fondului Monetar International arata ca (in principal din cauza investitiilor galopante in razboiul din Afganistan si Irak) indicele economic prognozat al SUA va scadea in acest an cu 0,4I. Intarirea dolarului in ultima luna este explicabila printr-o crestere a indicelui de incredere a consumatorilor, care a crescut in cea de-a treia luna a anului cu 5,1 puncte, dupa ce perspectiva unui razboi lung, ce ar fi urmat sa secatuiasca visteria americana si puterea economica, a dus acest indice “al credibilitatii” la cel mai scazut nivel al ultimului deceniu. Diferenta euro – dolar a cunoscut o mai mica influenta pe piata interbancara din Romania, unde moneda europeana a atins chiar un prag istoric, apropiindu-se amenintator si decisiv de un maxim de 37.000 lei, prag estimat de specialisti ca va fi atins la inceputul lunii mai 2003. Argumentele expertilor sunt ca BNR va interveni pentru reglarea cursului leu – euro, pentru vitalizarea si cresterea exportului national, actiune pentru indeplinirea careia este necesar un leu mai slab. In acest timp, dolarul american (dupa atingerea maximului de 34.356 lei) este asteptat sa se fixeze in jurul a 34.000 lei. Oricum, deprecierea leului fata de “dolarul din 2002” s-a redus la 1,53 I. Concluzionand, mai e necesar de subliniat un argument in favoarea intaririi monedei europene. In pietele la termen din New York si Chicago, euro a coborat de la inceputul anului o singura data pana la 1,05 dolari, dar acum se afla deja pe o panta ascendenta fluctuand intre 1,07 – 1,08 dolari. Nationalismul nu are suport in conturile bancare.

Catalin VISCHI