Soc: Pustii de 10 ani au solutii de criza

* Incredibil! Desi abia au terminat clasa a III-a, copii au auzit de problemele din jurul lor, asa ca nu se feresc sa-si dea cu parerea despre criza financiara. Urmeaza povestea neromantata a motivelor de stres ale oamenilor mari, privite prin ochi de copil. Criza economica i-a lovit inclusiv pe copiii maramuresenilor. Intr-un experiment inedit, i-am intrerupt din joaca pe 5 copii din Cavnic, sa vedem ce lucruri traznite ne pot spune despre criza economica din Romania. Am ramas surprinsi de abordarea unor pusti care tocmai au terminat clasa a III-a. Daca analistii si guvernantii se impiedica in solutiile de criza, pustii de 10 ani n-au nicio problema sa abordeze cat se poate de serios chestiunea. Pe de o parte e amuzant, iar pe de alta parte e extrem de grav ca de la varste fragede copiii isi asuma si critica neajunsurile de zi cu zi. Marius Marc, Maria si Arina Sepsi si Alisa si Anca Mercar se jucau bine-merci in momentul in care i-am rugat sa stam la o poveste „ca babele”. Am simtit din start ca nu i-a deranjat ca i-am oprit din joaca, pentru ca pustii erau fascinati de prima intrebare: „Ce inseamna criza?”. Si-au dat seama ca-i o problema „serioasa”, asa ca nu ne-au dat definitia unei crize de apendice sau a unei dureri de dinti: „Criza inseamna cand patronul nu are bani sa plateasca oamenii care merg la munca. Si mami are criza ca nu are bani”. Alt copil intervine: „criza inseamna ca nu sunt bani si se streseaza oamenii”. Detaliile incep sa curga: „Si oamenii din Cavnic sunt in criza. Cum fac? Poi, de exemplu, mami tat cere bani de la sef si seful ii comenteaza inapoi. Dar nu i-o dat bani de cateva luni. Mami ameninta ca merge de la lucru. Seful o tat roaga ca nu, sa nu mearga, ca-i da banii. Dar nu-i da banii”. Copiii sunt siguri pe ei si daca-i intrebi de unde a venit criza: „Din alte tari, pentru ca alte tari aduc banii la noi. Banii n-o mai ajuns aici. De ce vin bani? Pentru ca alte tari fac parte din tara noastra!”. Explicatia a provocat insa unei fetite o reactie cu iz nationalist: „tara noastra ii numa a noastra!”. Asa ca, s-a facut corectura din mers: „Da, dar tarile au firme aici si banci”. La randul lor, ceilalti copii ne-au explicat ca avem criza financiara din cauza unor persoane pe care ei le considera importante: „criza a venit de la parlamentari”, „de vina ii Basescu, ca el ii seful”, „Nastase e de vina”, „pesedeul!”, „Patronul lui mami ii de vina!”. Discutia se mai calmeaza: „Si eu am vazut-o pe o matusa in criza. Nici la ea nu i-a dat patronul banii de mai multe luni. Ea o plecat deja de acolo si lucreaza la un restaurant. Nu stiu daca si-o recuperat banii”. Mai aflam de la copii ca „in vecini oamenii povestesc de criza, dar cu noi nu vorbesc. Se plang ca nu au bani”. O fetita simte parca nevoia sa ne linisteasca, dar doar pentru putin timp: „mami nu-i in criza, ca-i in strainatate. Dar bunica are criza. Nu are bani, dar ne trimite mami. Nu-i spune lui mami ca nu are bani, dar mami stie. La noi ne mai spune cand ii cerem sa ne cumparam ceva ca «amu nu am bani, v-oi da de alta data»”. O alta surpriza am avut-o cand i-am intrebat ce si-ar dori daca n-ar fi criza. Sincer, ne asteptam la o enumerare ca in lista pentru Mos Craciun. Dar, de fapt, copiii cu parintii plecati isi doresc: „Sa ne duca in Italia. Dar n-are bani sa ne faca pasaportul”. Trecem la o alta intrebare: „de ce contribuie si bancile la criza?”, iar raspunsul vine imediat: „pentru ca maresc ratele”. Nu eram siguri ca la 10 ani copiii stiu ce inseamna rate, asa ca cerem lamuri. Definitia lor e cat se poate de clara: „rate inseamna cand nu ai bani, scoti bani din banca si-i dai inapoi in nu stiu cati ani. Ii dai inapoi in rate, dar dai mai multi. Sau mai sunt rate daca iti cumperi ceva cand nu ai bani si scoti din banca”. Un alt copil isi exprima dispretul pentru bancile din Romania: „bancile maresc mult rata. Si nu le mai ramane bani la oameni”. In aceste conditii, pe sistemul „ce-as face daca as fi presedinte”, copiii identifica fara pic de ajutor solutiile: „Sa nu se mai mareasca rata”, „sa mareasca alocatiile”, „salariile”, „ si pensiile” si „sa le dea la parinti banii la timp si cat trebuie!”. Marius completeaza: „de exemplu, pa santier ar fi mai harnici oamenii daca i-ar plati altfel”. Incercam marea cu degetul si-i intrebam cat ar trebui sa fie salariul minim in Romania. Ne-am dat seama ca nu stiau ce-i „salariul minim”, ca ne-au intrebat: „minim?”, dar cu toate astea am primit raspunsul din ce stiau ei: „Mami primeste 6 milioane jumate, dar nu-i destul. Ar fi bine sa primeasca 9 – 10 milioane. Alocatia ar trebui sa fie un milion, ca acum e 420 de mii”. Deci, pustii sunt documentati! Le testam putin imaginatia, cerandu-le sa ne spuna ce masuri de protest ar lua pentru majorarea alocatiei. Primul raspuns: „sa nu mai mergem la scoala”. Vazand ca strambam din nas, alt copil ne da o solutie cat se poate de originala: „as scrie pe tabla: copil in greva! Mi-as face poza cu tabla si as pune-o pe Hi5”. Hi5-ul trezeste interes: „io n-am Hi5, ca n-am internet”, in timp ce alta fetita confirma ca ideea e buna: „sa scriem pe tabla: sa sa mareasca alocatia la un milion!”. Brusc, copiii isi dau seama ca au si alte revendicari, ce ar merita parca scrise pe tabla: „Si sa nu mai dea un corn si-un lapte. Sa dea o pita la scoala. O data n-o venit mai multe zile cornul si ne-o dat o paine. Am dus-o acasa si am mancat-o”. Copiii ne marturisesc ca in loc de corn si lapte le-ar conveni mai bine corn cu ciocolata, prajitura sau fructe, ca in final sa se intoarca tot la promisiunile neonorate: „O zis ca ne dau miere de anul asta, dar nu ne-o mai dat. Vedeti, nu se tin de cuvant!”. Am avut parte si de un moment de nostalgie: „mai bine era la gradinita, ca primeam mai multe. Cand am avut pregatirea de an scolar, in anul ala, o dat cascaval, paine, gem in cutiuta mica, mere...”. Ii provocam din nou: „Credeti ca astia cu criza profita de voi si va taie din ce vi se cuvine, sa foloseasca banii in alte parti?”, iar raspunsul vine in cor: „daaaa!”. Copiii au si dovada: „Fura de la noi! La inceput o fost cornul mai mare, dar acum s-a micsorat”. O fetita isi aminteste: „la scoala trebuie pus la punct mediul general”. Chiar ne-a bagat in ceata, asa ca am intrebat-o ce nu-i bine: „Poi, de exemplu, la noi in clasa parchetul e umflat si daca nu calci cu grija esti pa spate. Acolo in fata s-a umflat si doamna Olimpia era sa cada”. Pe un ton la fel de grav ni se spune ca trebuie „sa se usureze materiile” si sa fie „mai putine ore”. I-am intrebat daca au si alte probleme mai mari, de exemplu, daca sunt nemultumiti de starea drumurilor. Au evitat sa vorbeasca de infrastructura, considerand ca-i mai important sa ne spuna ca: „Ar trebui sa ne bage un autocar pentru copii. Am avut ore de schi la partie si numai la inceput ne-o dus autobuzul gratis, dupa aia ne-o dus cu bani. Cand o fost fara bani o mers toata lumea, dupa aia am mers mai putini”. Copiii stiu cine-i primarul Cavnicului: „nenea Sandu Dragos”, si chiar si-au dat cu parerea ce ar trebui acesta sa faca sa le fie mai bine cavnicarilor: „sa puna parchet in toate clasele la scoala. Sa vopseasca prin clase, ca in unele o cazut vopseaua”, „la noi intr-o pauza o cazut becul. Un candelabru”, „in Cavnic ar trebui un strand”, „un loc de pescuit”, „sa nu mai taie padurile”, „la partie e mare aglomeratie si si parcarea se plateste”. Credem ca v-am convins ca niste pusti de 10 ani stiu mai multe decat ne imaginam. Chiar a meritat sa vorbim cu ei. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro