Smecherii din Afacerea „Calculatorul”

Proiectul de informatizare a scolilor a scos din bugetul de stat 200 sute de milioane de dolari. În baza acestui program, fiecare scoala din Romania a fost dotata cu un laborator de informatica. Achizitia de calculatoare s-a realizat la preturi mult mai mari decat pretul pietei. În Maramures, furnizorul de calculatoare a fost firma bucuresteana SC System Plus SRL. Proiectul de informatizare a scolilor, derulat de Ministerul Educatiei si Cercetarii, s-a dovedit o afacere pe cinste pentru cateva firme din domeniu. Conform acestui program, lansat la începutul lui 2002, fiecare scoala din Romania a fost dotata cu un laborator de informatica. Calculatoarele au fost livrate institutiilor de învatamant în trei etape. În prima etapa, au fost dotate Inspectoratele scolare si Casele Corpului Didactic, în cea de-a doua etapa, liceele, iar în cea de-a treia, scolile generale. Liceele au primit cate 25 de calculatoare pentru un laborator (24 de statii si un server), în timp ce în scolile generale s-au livrat cate 11 calculatoare (10 statii si un server). Valoarea dotarilor a depasit 1 miliard de ROL pe fiecare scoala. Un calcul artimetic arata ca miliardul din fiecare scoala înmultit cu numarul scolilor din Romania da o avere, miza fiind o suma consistenta. Asa cum institutiile publice ne-au obisnuit deja, de contracte s-a ocupat un numar restrans de firme. Principalii furnizori de calculatoare în sistemul educational din Romania au fost Siveco Romania si System Plus SRL. Daca luam în calcul ca un Pentium III cu un monitor de 15” a costat 46.377.500 ROL, în timp ce pretul de piata era de 25-30 de milioane ROL, deducem ca reprezentantii Ministerului nu au fost prea interesati sa faca economii la bugetul Statului. Conform tuturor regulilor de vanzare-cumparare, la cantitatea de calculatoare livrate, chiar si cel mai prost negociator obtinea o reducere de pret. Preturi în Maramures În Maramures, furnizorul calculatoarelor pentru institutiile de învatamant a fost System Plus SRL. Curios este ca, desi furnizorul si data la care scolile au primit calculatoarele era identica, preturile difera de la o institutie la alta! Colegiul National „Gheorghe Sincai” s-a numarat printre institutiile de învatamant care au primit calculatoare pentru dotarea unui laborator, în decembrie 2002. Valoarea totala a tehnicii de calcul primita de „Sincai” s-a ridicat la 1.378.975.000 ROL. Ioan Muresan, directorul Colegiului „Gheorghe Sincai”, îsi aminteste ca facturile cu sumele aferente calculatoarelor au ajuns cu întarziere în scoala: „am primit o înstiintare de la Inspectorat cu privire la valoarea totala a calculatoarelor. Abia ulterior, dupa ce noi am solicitat facturile, a venit un aviz de însotire a marfii, cu sumele aferente. Dar si acolo, preturile erau specificate pe numarul total de componente. Contabila si informaticianul au fost nevoiti sa identifice fiecare componenta si pretul acesteia pentru a înregistra în contabilitate valoarea totala a unei statii. Am constatat ca preturile erau prea mari”. Conform avizelor de însotire a marfii existente la Colegiul Natiomal „Gheorghe Sincai”, pretul unei statii din laboratorul de informatica s-a ridicat la 46.377.500 ROL (34.677.500 ROL - unitatea centrala, 7.280.000 ROL - monitorul de 15”). Pentru ca se preconiza conectarea la internet, laboratorul de informatica a fost dotat si cu un server. Astfel, pentru un netserver (a carui configuratie este PII/ 1 GHZ, 512 Mb) s-au platit aproape 80 de milioane de ROL. Aceste preturi ridicate nu includ si softul! Ministerul, ca un bun platnic ce este, a mai achitat si licente pentru Office XP în valoare totala de 60.937.500 de ROL sau antivirus în valoare de 2.437.500 ROL. La acestea s-au adunat si licentele pentru softul de pe server (alte cateva milioane de ROL). Etapa a doua În decembrie 2003, a venit randul Colegiului National Vasile Lucaciu la dotarea cu calculatoare. Valoarea totala a laboratorului (24 de statii si un server) s-a ridicat si de data aceasta la peste 1 miliard, mai exact 1.337.140.000 ROL. „Am primit calculatoarele în 2003, chiar în decembrie. Îmi amintesc ca nu am avut atunci sumele exacte, pentru a încheia situatia financiara. Actele au venit abia în 2004”, a spus contabila Colegiului. Cei de la „Lucaciu” au primit 24 de statii Pentium IV (1,8 Ghz, 40 Gb, 256 RAM cu placa de retea, placa video si placa sunet on-board). Pretul unei astfel de unitati a fost de 36.391.800 de ROL, la care s-a adaugat costul unui monitor de 15”, totalul ajungand la peste 45 de milioane de ROL. De data aceasta, nu s-a mai precizat nimic despre licentele pentru soft, însa sumele depasesc preturile de pe piata. Cateva luni mai tarziu, în mai 2004, calculatoarele au ajuns si la Liceul Teoretic „Emil Racovita”. Dar nici pentru cei de la „Racovita” nu s-au facut discount-uri. S-au primit, conform retetei, 24 de statii si un server. Pretul unei statii s-a ridicat la 45.842.638 ROL, în timp ce serverul celor de la „Racovita” a ajuns la 123.469.192 ROL (probabil furnizorul l-a achizitionat de la NASA). Problema softului revine din nou în actualitate, actele contabile ale Liceului Teoretic „Emil Racovita” aratand la acest capitol o valoare de peste 200 de milioane ROL. Prezentarea ar putea continua cu cele peste 20 de licee din oras. Sumele sunt la fel de exagerate, doar cumparatorul a fost unul singur: Ministerul. Este evident ca sumele implicate în aceste programe au fost colosale. Numai la începutul lui 2004, Ministerul Educatiei a încheiat un contract, pentru achizitionarea de tehnica de calcul, cu firma Siveco SRL, în valoare de 96 de milioane USD. Dupa schimbarea guvernarii PSD, Curtea de Conturi a întocmit un raport cu privire la acel contract, constatand ca sumele sunt exorbitante. În urma raportului s-a redus valoarea contractului cu 23 de milioane USD. O mica „eroare umana”, pentru care nu a fost nimeni tras la raspundere. Ca Statul e prost si da oricat cerea furnizorul. Însa vorba aceea, nu-i prost cine cere, e prost cine da. Doar ca, de aceasta data, cel care a dat, a dat din banii publici, adica ai nostri, contribuabilii. Cine e „furnizorul”? Societatea System Plus SRL Bucuresti a fost înfiintata în 1992. Conform datelor furnizate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR), Sanda Moican detine 90% din actiuni, iar American Overseas Export Corporation din New York, detine 10% din actiunile firmei. Aceeasi actionari pot fi întalniti si la firma SC Gemini SP SRL. Sanda Moican mai este asociat la firmele Merit Invest SRL si Expert System Plus SRL. Cea de-a doua firma care a obtinut contracte consistente de la Stat este Siveco Romania. Datele de la CCIR prezinta astfel structura actionariatului de la Siveco Romania: Daniela Bichir, Aurora Ecateriana Crusti cu cate 0,20%, Florian Ilia cu 4%, Alexandru Radasan cu 11, 35%, Irina Socol cu 16.35%, Siveco Netherlands B.V. cu 62.8% si Siveco Romania SA cu 5%. În spatele Siveco De remarcat ca în activitatea Siveco, societate cu sediul într-un apartament de bloc, pe strada Rasaritului din Bucuresti (de fapt, locuinta unuia dintre administratori), firma condusa de Radasanu Alexandru Mihail, Socol Irina, Ilia Florian Gabriel, precum si mai multe firme straine, reprezentate de persoane de cetatenie israeliana si poloneza, s-au implicat „nume sonore”. Siveco, care a obtinut prin negociere cu o singura sursa suplimentari a contractului initial pana la 96 milioane de dolari, îi are printre „prietenii anului 2003” pe Alexandrul Bittner (apropiat al lui Adrian Nastase), Remus Truica (fost sef de cabinet al lui Nastase) si Gabriel Marin (directorul societatii Omnilogic Communications si amic cu primii doi). Mihaela MIHALEA mihaela@gazetademaramures.ro