Smaranda Enache, ambasadoarea societatii civile

Reporter: Cat de importanta a devenit societatea civila in Romania de azi? Smaranda Enache: Cred ca la fel de importanta ca si in perioada tranzitiei, pentru ca societatea civila a ramas in primul rand in lupta pentru drepturile omului, pentru mediu, pentru egalitate sociala, pentru transparenta, pentru libertatile fundamentale si, odata cu intrarea noastra in Uniunea Europeana, dobandeste o noua legitimitate, pentru ca nu exista o democratie consolidata fara o societate civila libera si activa. Rep.: Care a devenit scopul Ligii Pro Europa, dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana? S-a schimbat ceva din obiectivele initiale? S.E.: Sigur, obiectivul nostru initial, in decembrie 1989, cand am pus bazele Ligii Pro Europa, a fost intrarea Romaniei in Europa, pentru ca atunci nu era deloc sigur in care sfera de actiune va intra Romania si atat mineriadele, cat si evenimentele de la Targu Mures fusesera de fapt menite sa indrepte Romania spre o alta integrare decat in Uniunea Europeana. Valorile pentru care am activat si carora ne-am devotat au ramas de actualitate, pentru ca Uniunea Europeana este o uniune de state in care mai exista atingeri ale libertatilor fundamentale. Romania este in momentul de fata un stat care a fost acceptat mai mult ca urmare a imprejurarilor politice si a vointei Uniunii Europene de a continua largirea ei spre est si nu exclusiv pe meritele noastre. Romania este inca o democratie perfectibila si standardul de viata, de protectie a libertatilor individuale ale cetateanului din Romania este inferior celui din Uniunea Europeana. Noi mai avem un drum de parcurs pana la integrarea reala in uniune. Rep.: Ce credeti ca mai trebuie facut pentru ca raporturile dintre institutiile statului si societatea civila sa functioneze normal? S.E.: Este un drum lung de parcurs, din ambele parti, dar parca dinspre societatea civila ceva mai putin. Societatea civila a legat parteneriate cu autoritatile in multe privinte. Am colaborat cu institutiile statului, uneori si cu note critice, ca sa sprijinim aceasta integrare. Din partea autoritatilor noastre exista insa o mentalitate conservatoare care priveste cu suspiciune societatea civila si, mai ales, criticismul ei. Indata ce avem note critice suntem usor admonestati ca nu am fi destul de patrioti si ca urmarim, de fapt, sa subminam imaginea internationala a Romaniei. Acest lucru nu e adevarat. Criticismul nostru se adreseaza in primul rand autoritatilor noastre. In perioada in care am fost ambasador al Romaniei in Finlanda am observat ca, foarte adesea, in delegatiile oficiale ale democratiilor consacrate erau inclusi membri ai organizatiilor neguvernamentale. La noi este inca extrem de rar ca organizatiile neguvernamentale sa fie incluse in delegatii oficiale, ca opinia lor sa fie solicitata atunci cand ele pot veni cu multe expertize gratuite pentru autoritatile statului. Aceasta mentalitate conservatoare se manifesta si fata de presa. Societatea civila si presa, in ordinea pe care o preferati sunt, de fapt, pilonii democratiei civice si cele doua elemente care limiteaza derapajele puterii. Rep.: Avem o clasa politica „damboviteana” sau europeana? S.E.: Clasa noastra politica este destul de eclectica. Gasim in clasa noastra politica persoane demne de respect, care fac o treaba buna, care au inteles ca politica este un serviciu public si ca merita facuta pentru public, dar formatiunile politice, in intregul lor, nu dovedesc inca un devotament pentru interesul public si binele comun. Cred ca aici exista un moment de ruptura intre felul in care se comporta clasa noastra politica si standardele europene. E adevarat ca europenii mai vechi decat noi sunt mult mai putin indulgenti cu clasa lor politica. Atunci cand exista suspiciuni care planeaza asupra unui politician, indiferent de nivelul la care se gaseste acesta, daca nu se retrag de buna voie din viata politica sunt obligati de partidele lor sa se retraga, pentru ca altfel partidele risca sa piarda. Clasa noastra politica este inca, poate si din cauza noastra, a societatii civile, nu suficient de severa cu aceste cazuri, asa cum este… Rep.: La un moment dat v-a tentat viata politica. De ce ati renuntat la ea? S.E.: Nu eu am renuntat la viata politica, ci ea a renuntat la mine, pentru ca, in societatea politica romaneasca, persoanele cu un anume radicalism al opiniilor nu sunt agreate. Sunt agreate persoanele care sunt capabile de compromisuri usoare, care sunt capabile sa-si reprime in fata disciplinei de partid unele opinii. Pe de alta parte, politica fata de care am un anume interes, politica de tip civic si politica regionala nu sunt inca in partea de sus a agendei politice romanesti, dar ele vor fi. In anii urmatori este inevitabil ca si clasa noastra politica, poate la inceput prin mimetism, mai tarziu din convingere, cu o noua generatie de politicieni, sa devina o clasa politica mult mai apropiata de valorile pe care le declara. Atunci va fi mai usor pentru cei din societatea civila sa devina politicieni, fara sa renunte la valorile lor. Societatea civila si „cazul Dan Parcalab” Rep.: Cum vi s-a parut reactia societatii civile din Maramures in ceea ce presa maramureseana a numit „cazul Dan Parcalab? S.E.: Exista o reactie destul de limitata uneori, pentru ca organizatiile care se ocupa de drepturile omului din Romania, cele care militeaza inclusiv pentru libertatea presei sunt neasteptat de putine. Noi avem impresia ca exista multe astfel de organizatii, dar, de fapt, sunt doar cateva astfel de organizatii active care vin de oricate ori autoritatile statului nu respecta drepturile fundamentale. In cazul GAZETEI, eu m-as fi asteptat, va spun sincer, chiar la nivelul Transilvaniei, la o luare de pozitie mai activa, atat din partea societatii civile, cat si a acelei parti a spectrului politic care se declara promotoare a valorilor europene si a libertatii cetatenesti. In Maramures lucrurile s-au miscat in mod vizibil pentru ca acolo exista o apropiere mai mare a cetatenilor de presa lor locala, pentru ca si acest element este definitoriu. Pe de alta parte, GAZETA de Maramures a dezvaluit abuzuri, a dezvaluit comportamente de coruptie si cred ca prin aceasta a castigat legitimitate si incredere din partea populatiei. Acest lucru se intampla si in alte orase din Transilvania si din Romania, dar poate nu cu aceeasi intensitate, pentru ca exista un numar mare de publicatii care au interese meschine si urmaresc disparitia unor ziare de pe piata pentru a le lua locul. Solidarizarea este atunci mai inceata sau e mai usor sa obnubilezi ochiul public atunci cand ai multe publicatii si poti sa te folosesti de ele pentru a reprima o anumita publicatie prea curajoasa. Optiuni si argumente • Margaret Thacher sau Indira Gandhi? Indira Gandhi. • Monarhie sau republica? Monarhie. • Helsinki sau Riga? Helsinki. • Chopin sau Mozart? Mozart. • Modigliani sau Matisse? Da Vinci. • Domul din Milano sau Turnul din Pisa? Domul din Milano. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro