Sistemul care ucide!

Sistemul medical calcă în picioare oamenii neajutoraţi. Ordinul dat anul trecut de a fi reverificaţi toţi cei cu handicap mutilează şi mai mult oamenii cu adevărat necăjiţi. Pentru o absurdă economie la buget, oamenii ţintuiţi la pat sunt umiliţi şi lăsaţi fără dreptul la banii de handicap, fără dreptul la viaţă!

Vă amintiţi probabil că în isteria financiară de anul trecut s-a dat ordin să fie verificaţi la sânge toţi cei care beneficiază de sprijin din partea Statului. Sub pretextul că trebuie eliminaţi din sistem cei care şi-au obţinut drepturi prin mijloace neortodoxe, a început „curăţenia” şi printre cei care erau încadraţi cu grade de handicap. Neoficial s-a vorbit că s-a cerut de la Bucureşti înjumătăţirea numărului celor cu indemnizaţii de handicap. Şi bineînţeles că s-a ajuns la situaţii penibile.

Cornel Şilimon, 64 de ani, din Baia Sprie, este complet imobilizat la pat, nu poate vorbi, dar, pentru că îşi simte o mână şi un picior, a fost tăiat de pe lista persoanelor cu handicap. „În octombrie 2010 a suferit un accident vascular cerebral (AVC) şi a fost internat. La două săptămâni de la externare avea semipareză pe partea dreaptă, hemiplezie se numeşte în termeni medicali. Dar putea să umble şi să vorbească. În 6 decembrie a făcut însă un alt AVC, iar când am ajuns la UPU, a mai făcut un AVC, în timp ce aştepta să-l preia cineva. Când ni l-au dat acasă, în 24 decembrie 2010, el nu s-a mai putut mişca. Mâna stângă şi piciorul le simte, le poate mişca, dar nu poate să stea mai mult de 5 secunde ridicat, cade ca un buştean. Din 2010 este la pat. Este o „legumă”, ce să mai vorbim”, spune cu tristeţe soţia lui, Valeria Şilimon.

În martie 2011, Comisia Persoanelor cu Handicap, pe baza biletelor de ieşire din spital şi a diagnosticelor eliberate de doctorii neurologi, l-au încadrat în gradul I de handicap, care presupune şi însoţitor. Dar acest certificat de handicap avea valabilitate un an, deşi „are demenţă vasculară şi demenţă cerebrală, iar astea nu se vindecă”. Însă anul acesta au început alte probleme pentru familia din Baia Sprie: „Prima dată l-am dus la Spital, într-o pătură, că nici măcar în şezut nu poate sta. Iar doctorul ne-a spus că pentru hemiplezie nu mai poate să ne dea diagnostic ca să poată fi încadrat în grupă cu handicap, pentru că în conformitate cu noile criterii medicale pe care le-au primit anul trecut, hemiplezia nu se încadrează ca boală. Ne-a trimis să-i facem un tomograf. Am plătit două milioane, iar pe biletul de analiză a scris că are leziuni cerebrale. Dar bag seamă că nici după acel bilet doctorul nu a putut să ne pună diagnostic pentru a merge la comisie să-i facă încadrare în grupă cu handicap”, spune soţia lui Şilimon.

Este şocant că doctorii şi Comisia nu văd la acest bolnav decât o semipareză, în condiţiile în care omul este ţinut în scutece, nu vorbeşte şi nu se poate hrăni singur. Familia din Baia Sprie ne-a mărturisit că din disperare au vrut chiar să dea mită pentru a se recunoaşte drepturile, dar „au sărit toţi ca arşi”.

Care-i situaţia financiară a familiei? „Are 7,5 milioane lei vechi pensie de muncă. Dar medicaţia ajunge undeva la 6 milioane. Anul trecut, când avea certificatul de handicap, erau medicamentele compensate, iar diferenţa era de două milioane. Ce să mai vorbesc de scutecele de adulţi, şi mâncarea la regim. Să ferească Dumnezeu pe toată lumea de asemenea probleme. Când era încadrat ca handicapat, primea 2,9 milioane lei vechi şi pentru îngrijitor 4,4 milioane lei vechi”, spune Valeria Şilimon.

Bănuielile că din cauza sistemului mori cu dreptatea în mână au primit şi confirmare: „Ne-am dus la preşedinta Comisiei de Evaluare şi ne-a spus că a primit ordine de sus ca să elimine din dosare. Să taie! Dar chiar pe ăştia care sunt complet neajutoraţi? Alţii conduc maşini şi sunt încadraţi cu handicap la nevăzători!

Îmi vine să ies în stradă şi să răcnesc să mă audă toată lumea. Îşi bat joc! Noi stăm în blocul 18 din Baia Sprie, iar în blocul 19 mai sunt tot aşa două femei paralizate, care nu pot vorbi, şi sunt în aceeaşi situaţie! Şi ele au fost în gradul I, cu asistent personal, dar le-au tăiat şi pe ele de la acest drept”, spune cu disperare Valeria Şilimon.

Pe considerentul că această Comisie de evaluare a persoanelor cu handicap aparţine de Consiliul Judeţean (că prin hotărâre de CJ se numesc şi membrii în acea comisie de evaluare şi chiar preşedintele), familia din Baia Sprie vrea să ceară aleşilor judeţeni o verificare corectă a situaţiei: „nu avem altă speranţă decât să facem o adresă către Consiliul Judeţean să trimită o echipă pentru o anchetă în acest caz. Sper ca vreunul dintre consilierii judeţeni să fie receptiv la această problemă”.

„Nu mai ştiu la cine să ne adresăm. Are doar pensia de vechime în muncă. A muncit 40 de ani şi n-a avut nevoie niciodată de niciun fel de servicii medicale, nici de o aspirină. S-a întâmplat nenorocirea asta pentru el, că n-a vrut el să fie aşa, iar acum uite că sistemul îl lasă să moară” - Valeria Şilimon.