Sinistrati de meserie

* Zeci de familii „lovite” de inundatii chiar si de doua ori intr-un an refuza stramutarea * Guvernul a alocat si in acest an ajutoare pentru sinistratii de profesie * O parte din ei au cheltuit insa banii de alimente, imbracaminte sau saltele pe bautura si poker * Autoritatile locale sunt obligate sa sprijine reconstructia unor case care nu exista in acte, fiind ridicate fara autorizatii si fara titluri de proprietate pe teren. * Exista oferte de la diferite organizatii care vor sa sponsorizere constructiile, dar sinistratii nu se lasa dusi din calea puhoaielor, desi multi locuiesc in cocioabe. Prapadul lasat de ape este dublat de indolenta oamenilor. Desi apa le intra in casa chiar si de doua ori pe an, multi maramureseni refuza sa fuga din calea viitoarelor puhoaie. Guvernul le va reconstrui din bani publici casele pe aceleasi amplasamente, desi e previzibil ca in cativa ani vor ramane din nou pe drumuri. Dupa valul de inundatii din acest an, 39 de case ar trebui stramutate in alte zone, ferite de pericolul inundatilor. Toate sunt ridicate in albia raurilor, fara autorizatie si, de multe ori, chiar si fara acte de proprietate pe teren. Situatia treneaza de ani buni, dar alesii care s-au perindat in fotolii din 90 incoace nu au avut curajul sa puna piciorul in prag, preferand sa foloseasca sinistratii ca masa de manevra electorala. Legatura de „glia inundabila” e explicata prin argumente precum: „aici stau de-o viata”, „am muncit o viata aici”, desi multi locuiesc in case darapanate, in care dupa inundatii au crescut ciuperci! Pagubitii ignora avertismentele autoritatilor si se supun cu incapatanare riscului de a-si pierde viata si agoniseala! Astfel de situatii exista in mai toate localitatile afectate de inundatii, de la Teceu, Remeti sau Viseu. Insa cea mai delicata situatie e in comuna Petrova, unde un cartier intreg, cu circa 40 de familii, insista sa ramana in calea puhoaielor, desi primarul Ion Petrovai le-a oferit trei locatii pentru stramutare si materiale de constructii. Mai mult, diferite asociatii, societati comerciale, institutii publice sau de cult s-au oferit sa sponsorizeze constructia noilor case. Sub argumentul omeniei, finantam anual inconstienta. Dincolo de drama sinistratilor si tragedia de a-ti pierde agoniseala de-o viata, sta atitudinea de neinteles a unor oameni care ignora legea, avertismentele tuturor oficialilor, de la presedinte la primar, si pericolul. Desi anual sunt loviti de puhoaie, zeci de oameni refuza sa fuga din calea apelor, mizand pe miracole si diguri. In Petrova, un cartier intreg, Valea Satului, in care locuiesc cam 40 de familii, e lovit aproape in fiecare primavara si toamna de inundatii. Valea Satului se umfla din cauza puhoaielor si le intra oamenilor in case, in curti, pe terenuri, provocand pagube importante. Asa s-a intamplat si in acest an. Petrovenii din Valea Satului au fost afectati de puhoaie cu doua zile inainte de viitura puternica care a inundat toata Valea Viseului. Apa vaii le-a intrat oamenilor in case de joi, iar puhoaiele Viseului au „intregit” dramaticul tablou sambata. Acum, cei mai multi locuiesc la rude, in casele modulare sau in locuintele cu miros de mol, cu pereti daramati si, in unele cazuri, chiar si napadite de ciuperci. Primarul Ioan Petrovai le-a oferit „casa si masa” la caminul cultural, dar inainte de Sarbatoarea Sfintei Marii, pe cand primarul era plecat cu treburi in Baia Mare, oamenii au prins un zvon cu substrat politic cum ca trebuie sa plece. Si-au luat saltele si au dormit sub cerul liber. Seara, cand primarul s-a intors cu cina, n-a mai gasit pe nimeni la caminul cultural... De atunci, oamenii au primit despagubiri de cateva zeci de milioane de lei vechi, „bani de mancare, haine si saltele”: cate 3 milioane de lei vechi de „caciula”, plus 5 milioane pentru casele distruse. Cum cei mai multi au familii numeroase, ajutorul s-a ridicat la 20-30 de milioane de lei vechi. Insa putini i-au folosit eficient. Unii i-au cheltuit la birt iar altii recunosc chiar ca „i-am pierdut la carti”. Dorel Covaci, unul dintre sinistrati recunoaste cu nonsalanta ca „am dat la carti, la poker”. Si asa s-au dus 10 milioane de lei vechi, intr-o singura noapte. Saltele, mancare si haine sa dea autoritatile! Cum toti oficialii care s-au perindat prin Maramures de la dezastru, inclusiv presedintele si primul ministru, au explicat ca primarii nu au voie sa dea autorizatii pentru zonele cu pericol de inundatii, primarul din Petrova a cautat solutii pentru stramutare. Si a gasit. Nu una, ci trei posibile locatii, in zone cu o priveliste frumoasa, in care s-a angajat sa introduca curent electric, apa, drum de acces. In toate cele trei zone locuiesc alti petroveni, asa ca sinistratii nu aveau de ce sa se simta izolati. Si totusi... „I-am luat a doua zi dupa inundatii, i-am pus in masina cu niste consilieri si i-am dus in trei locatii unde are primaria teren. Le-am spus: «Va trag curent, apa, va fac drumuri, va fac parcele de trei-cinci ari fiecare cat vreti si vi le da sa va mutati aici, unde nu mai e pericol de inundatii.» Sunt deja oferte pentru constructia a vreo 10 case, din partea unor organizatii, CL Baia Mare, manastirea, firma Socot, dar nu vor sa se mute numai cinci familii”. Primarul spune ca niciunul dintre sinistrati nu are autorizatie de constructie si nici acte pe teren. Practic, au ocupat abuziv terenul primariei iar in acte casele lor nu exista. In aceste conditii, Guvernul ar fi putut sa nu le acorde niciun leu. Numai ca, in an electoral sacul cu despagubiri s-a deschis larg, iar cei mai multi isi vor reconstrui casele pe vechile amplasamente. Desi, potrivit legii, autoritatile ar putea sa-i evacueze in orice moment si sa darame casele ridicate ilegal. Cand aud de stramutare, multi invoca distanta „mare” pana la centru, desi, exista terenuri de vanzare, cu 5-6 milioane, la numai 300-500 de metri de drumul principal, pe care si le-ar fi putut cumpara din despagubiri. Altii incep sa planga, motivand ca acolo au locuit de-o viata. Ileana Lazar locuieste cu chirie intr-o casa aflata in proprietatea primariei. Primarul ar dori sa o ajute sa-si ridice o locuinta noua, intr-o zona ferita de pericole. Desi femeia recunoaste ca s-a refugiat in pod din calea apelor si era in pericol de innec, spune ca: „Numa’ moarta daca ma scoate, ma duc! Io nu ma duc numa’ moarta. M-or inchide? Inchida-ma! Ies de acolo si tat aci imi fac coliba”. Practic, batrana nu trebuia sa primeasca despagubiri, nefiind proprietara casei, dar a incasat niste bani buni, din mila autoritatilor. Se plange insa ca fiul „i-a pus mana-n gat” sa-i dea jumatate din despagubiri, asa ca nu prea a putut cheltui toti banii cu folos. Petrovenii de pe Valea Satului recunosc cu jumatate de gura ca sunt inundati de doua ori pe an. Spun ca de vina ar fi lucrarile facute la vale: „Incastrarea s-a facut gresit din cauza unui consatean, care n-a dat voie sa se treaca pe terenul lui. In loc sa mearga valea drept in Viseu, face o curba de 90 de grade”. Si sunt convinsi ca nu vor mai veni puhoaiele dupa ce isi reconstruiesc casele. Primarul le-a tot explicat ca la viitoarele inundatii vor pati ca Nutu Rostas, un petrovan caruia apa i-a luat casa si in urma cu patru ani, a reconstruit-o Guvernul, iar acum a ramas iar pe drumuri din cauza inundatiilor. Acum omul e bolnav de cancer, are patru copiii si Guvernul nu-i mai da un leu pentru reconstructie. Noroc cu manastirea si firma Socot care s-au oferit sa-i ridice locuinta: „Munciti o viata si vine apa si distruge tot ce ati muncit. Nu aveti nu stiu ce palate sa nu le puteti muta”. Numai ca oamenilor nu prea le pasa. Vor materiale acum, apoi ce-o fi, o fi. Familia Mititi e una din putinele familii instarite din zona. Au avut calculator, plasma, aparatura electrocasnica. Totul a fost distrus de puhoaie, dar oamenii intreaba retoric: „Cum sa ma mut? Cum sa ma mut cu casa? Am atatia bani sa fac inapoi alta, dupa ce am lucrat o viata aici?”. Familia Petrut e intr-o situatie similara. Si ei au casa frumoasa si zic ca: „Nu avem cum sa recuperam materialele. Nu ca nu ne-am muta, dar atata amar de bani cat am bagat. Noi suntem batrani, unde mai putem munci?”. Ceilalti locuiesc in case de lemn sau de chirpici, chiar si 16 persoane sub acelasi acoperis. Acum cocioabele sunt fisurate si pline de mol, dar oamenii nu vor nici cum sa se mute: „Unde sa mergem? Nu mergem nicaieri!”. Altii se plang ca e departe de sat. Familia Ferent spune ca: „Noi suntem penticostali si multi ne urasc. Am primit despagubiri, dar nu cat ceilalti. La care-s obraznici si se tot duc, le da la care nu, nu. Si noi avem dreptul, dar legea noastra nu ne da voie sa fim obraznici. De dus, nu mergem. Unde sa mergem? Pe dealuri? Daca ma duc pe dealuri io nu mai vad biserica in veci”. Altora le-a mai ramas un perete din vechea locuinta si spun ca intr-o luna, maxim, ar putea s-o ridice la loc. Folosesc si un argumente „forte” pentru explicatiile primarului legate de riscul de inundatii: „O sa ne facem un zid de protectie de 2 metri in fata casei”. Altii „schimba placa” cand vine vorba sa se mute in centru, in spatele caminului cultural. Numai ca terenul e revendicat si oricum ar ajunge doar pentru patru case. Unii, care nu mai au case sau locuiesc in locuintele modulare sunt dispusi sa se mute oriunde. Maricuta Petrut e printre putinii care recunosc ca vor sa se mute: „N-am ce sta. Intr-o baraca stam. Am o fetita de 9 luni si inca 4 copii. Vrem, noi vrem sa mergem!”. Pentru ceilalti, care refuza colacul de salvare aruncat de Guvern, primarie sau diferiti caritabili, primarul spune ca va gasi o solutie de comprins: anul acesta vor primi materiale de constructie, dar apoi s-a terminat cu ajutoarele. Cei care locuiesc in zonele de risc vor semna o declaratie pe propria raspundere prin care recunosc ca refuza stramutarea si isi asuma riscul expunerii la inundatii. Numai ca, la fel ca de fiecare data, cand sunt loviti de apa iar isi indreapta ochii spre autoritati cerind ajutor... Si, de cele mai multe ori, il primesc. Intre moral si legal Subprefectul Stefan Gonczi spune ca „in general, sunt cladiri realizate in zone inundabile, care sunt ilegal construite. Acuma se pune problema de omenie si de legalitate. Partea de omenie e ca atunci cand esti necajit sa fii ajutat, dar nu se poate duce asta pana la infinit. Sunt multe localitati, Remeti, Teceul Mic, unde li s-a spus oamenilor la inundatiile trecute sa se mute si o parte dintre ei s-au mutat in locuri neinundabile, altii au ramas acolo. Dar situatia e valabila peste tot. Pe Valea Vaserului s-au dat locuri de casa de ani de zile. In mod normal, aceste persoane n-ar trebui sa primeasca nici cinci bani daca isi reconstruiesc casele pe vechile amplasamente. E ilegal. Peste tot unde am discutat si am primit adrese, li s-au asigurat locatii, singura localitate unde erau probleme era Ruscova. Ei stau ilegal, practic sunt inexistenti. Este un populism exagerat si o tolerare a ilegalitati, eterna poveste a PUG-uri si limitarea zonelor unde au fost inundatii si unde n-ar trebui sa locuiasca nimeni. E o tolerare administrativa. Si inca nu exista un act normativ, potrivit caruia, la viitoarele inundatii, nu vor primi despagubiri”. Spalati de pe fata pamantului... Stefan Oncea, primarul din Poienile de sub Munte spune ca in aceasta comuna situatia e diferita: „La noi exista situatii in care i-au fost luate omului ambele bunuri: si pamantul si casa si n-are alt loc unde sa-si faca pana nu-si cumpara. Terenurile sunt foarte scumpe, 100 de milioane de lei vechi arul. Nu asteapta mila nimanui. Unii au pamant in zona caminului de batrani si vor construi acolo”. In schimb, drumul judetean va fi reconstruit pe acelasi amplasament. Insa va fi protejat de un dig de beton, care, cica, nu va fi deversat de ape. Primarul din Remeti, Petru Sofineti spune ca localitatea pe care o conduce a fost lovita de inundatii de patru ori in perioada postdecembrista. In urma calamitatilor, o parte dintre remeteni s-au mutat din calea apelor. Altii, insa nu. In 2001, printr-o hotarare de Consiliu Local s-a alocat teren sinistratilor, dar cu clauza constructiei casei intr-un an. Cei care nu s-au incadrat in termen au pierdut terenul si au ramas in zona inundabila. In acest an, apa le-a intrat din nou in case. Precedentul Nutu Rostas are 52 de ani si a fost operat de patu ori de cancer la laringe. Are patru copiii si, dupa recentele inundatii, a ramas pe drumuri. Locuieste provizoriu intr-o cladire a primariei. Fiind bolnav si sarac, nu-si poate reconstrui casa si Guvernul nu-i da mare lucru. In urma cu patru ani, casa lui a fost luata de puhoaie si autoritatile s-au „ocupat” de reconstructie. Pe hartie, Rostas a primit caramida, tigla, fier beton, ciment: „A semnat de primire femeia, care nu stie sa citeasca”. De fapt, satenii spun ca materiale au ajuns in anexele unui actual consilier local. Acum, casa lui Rostas va fi ridicata gratuit de catre SOCOT SA, pe un teren donat de Parintele Agaton, staretul Manastirii Valea Neagra. Parintele spune ca a cumparat din donatii mai multe parcele de teren intr-o zona frumoasa si ferita de inundatii si ar dori sa le doneze celor care nu pot sa cumpere. Numai ca sinistratii nu se inghesuie... Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro