Sinistrati „inecati” in disperare si umilinta

* Au scapat de furia apelor, dar se „ineaca” in mlastina disperarii * Zeci de familii sau persoane singure si bolnave din Leordina, afectate de inundatiile catastrofale din vara, se simt umilite si uitate de autoritati * La trei luni de la potop, cei mai multi nu au primit niciun leu, desi in comuna vecina banii au ajuns de aproape o luna. * Oamenii sunt „ingropati” in datorii si asteapta iarna fara haine, sobe, mobila si cu usi care nu se-nchid * Singurul ajutor primit in urma inundatiilor au fost doua sticle de apa minerala, niste grau, doi saci de ciment si unul-doi, de var * In loc sa fie afectat de drama oamenilor, primarul Stefan Gavriluti intreaba sfidator: „Care-i problema?”. Potopul din vara le-a rapit agoniseala de-o viata, iar atitudinea autoritatilor i-a lasat fara demnitate si speranta. Zeci de familii din Leordina, cele mai multe sarace si cu multi copii, sau batrani singuri, bolnavi si cu pensii mizere, care au suferit in urma inundatiilor din august, sunt „ingenunchiate” de un altfel de „potop”. „Potopul” umilintei. De trei luni, oamenii stau cu mana intinsa spre Primarie, sperand ca vor primi cativa leuti alocati de „domnii cei mari” de la Guvern. Numai ca cei mai multi n-au primit inca nimic. Fostii sinistrati se plang ca sunt purtati pe drumuri si au devenit „bataia de joc” a autoritatilor pe care le platesc din pensiile lor ridicole. Disperati, unii s-au imprumutat de la cunoscuti sau de la CEC, pentru a-si renova locuintele sau pentru a-si cumpara un pat, sa aiba unde sa-si puna seara capul, dupa o zi de drumuri si sperante desarte. Unii, ca sa-si plateasca datoriile, spun plangand ca ar trebui sa nu mai manance pana la Pasti. Altii asteapta inca in miros de mal si cu usile defecte venirea iernii sau se tem ca, in cateva luni, sub greutatea zapezii, se va prabusi casa peste ei. Mai mult, oamenii spun ca au devenit atat de amarati, incat nu pot bea nici apa. Unele fantani nu au fost curatate bine. Probabil din cauza apei, copiii s-au umplut de bube, iar cei mari s-au imbolnavit. La cativa metri de „cartierul disperarii” din Leordina, in comuna Petrova, situatia e cu totul alta. Oamenii au primit banii alocati de Guvern de vreo luna. Ciudat e ca nemultumirea oamenilor nu-l ingrijoreaza pe primarul Stefan Gavriluti, care recunoaste ca banii au intarziat „putin”, dar intreaba: „care-i problema?”. Maramures. Petrova. Octombrie. La trei luni de la „potopul” care s-a napustit asupra Maramuresului, sinistratii au inceput, cu materiale de la sponsori si bani de la Guvern, renovarea locuintelor. Imediat dupa potop, au fost dusi la caminul cultural, hraniti si li s-au acordat de urgenta cate trei milioane de lei vechi de persoana si alte trei, pentru fiecare casa afectata de inundatii. Iar in urma cu vreo luna, fiecare familie a primit alte 25 de milioane de lei vechi. La o „aruncatura de bat”, in comuna vecina, lucrurile stau exact pe dos. Un cartier intreg din Leordina, situat la intrarea in sat si afectat grav de inundatiile din vara, „zace” fie in mol si daramaturi, fie e „ingropat” in datorii. La trei luni de la catastrofa, oamenii se plang ca n-au primit niciun leu, desi multi sunt saraci lipiti pamantului, multi batrani si cu pensii mizere, multi bolnavi si altii au copii in grija. Singurul ajutor primit a constat in una-doua sticle de apa minerala, un sac de grau, doi, de ciment si unul-doi, de var, si acesta „stricat”. Altii, mai norocosi, au primit si haine. Un batran bolnav se „lauda” ca a primit un sac cu haine femeiesti, plin cu... sutiene! Ajunsi la capatul rabdarii si la limita disperarii, unii s-au imprumutat de la rude sau chiar de la banci, sa-si renoveze locuinta sau sa-si cumpere mobila, iar acum se tem ca nu vor avea de unde plati. Multi au batut la usa autoritatilor de luni bune si, de fiecare data, tot li s-a promis ca se rezolva. Numai ca, pana acum, au ramas tot cu malul si cu datoriile. Indignarea oamenilor e cu atat mai mare, cu cat au vazut ca la altii se poate. Iuliana Popan, o batranica care locuieste singura, povesteste ca si evaluarile s-au facut in graba: „o vinit miercuri (puhoiul a inundat sambata noaptea, n.red.). Aici o fost hram, ca n-am avut unde sa imi pun capu’ pe perina. O vinit la evaluari doi baieti, da’ nu ne-o vrut arata nimic ce-o scris. Si nu ne-o pus sa semnam nimic. Nici nu s-o vrut baga in bucatarie, sa vada! De atunci, mi-am platit om sa lucre, m-am bagat in datorii, da’ n-am primit niciun leu. Mi-o dat numa’ niste var, ciment si grau. Varu’ nici n-o fost bun. O zas ca or veni sa evalueze. Da’ ce sa evalueze amu? Nu-i doare nimic, nici in paispe. Am zas ca ma duc mai departe si vicele o zas sa ma duc, ca il doare-n... Daca ne facea un om treaba asta, poate il dadeam in judecata. Da’ ne-o dat Dumnezeu. Si, daca Guvernu’ o dat bani, de ce nu ni-i da? Io ca sa-mi platesc datoriile n-am bani, nici de pita pana la Pasti!”. Ana Codrea, o alta batrana afectata de inundatii, care locuieste singura, spune ca a primit doua sticle de apa, un sac de grau si cate doi, de var si de ciment: „Am reparat din banii mei. Am bagat om si l-am platit. Is si bolnava, lucru, dar nu-s nici bani. Si trebe sa-mi cumpar alta soba. Usile nu se inchid”. Oamenii sunt suparati si din cauza ca, in timp ce ei isi consumau in liniste suferinta si saracia, s-a organizat „Intalnirea cu fiii satului”: „Am plans cand am iesit din biserica. Jumatate lume o plans, jumatate o ras”. Leordean Gheorghe, un alt batran care traieste singur, spune ca a ramas in urma puhoaielor doar cu hainele de pe el si cu o casa ce trebuie reabilitata, dar: „bani n-am capatat deloc. Nu stiu ce-oi face pa iarna! La mine n-o fo nime’ dupa inundatii, sa vada. Ce sa vorbesti de Primarie?”. Ioan Taut, un batran bolnav, spune ca a primit un sac cu haine femeiesti: „mi-o dat sutiene si altele. In rest, o dormeza, niste var si niste ciment. Am pensie de 1 milion si jumatate. Cum sa renovez casa din banii iestia?”. Cazul familiei Rusnean e si mai straniu. Desi toti vecinii apar pe lista celor afectati de inundatii, ei au fost „sariti”: „N-am primit nimic. Pe mine nu m-a trecut nicaieri si o zis ca la mine n-o intrat apa. Interesant, ca la vecinii din fata si din spate o intrat apa, la mine, nu. Si fantana au curatat-o o singura data”. Oamenii au luat pe datorie materiale de constructii de zeci de milioane de lei vechi si se tem ca nu vor avea de unde sa le plateasca. Ion Bedeoan spune ca: „am reparat, ca vine iarna. Tat o stracat apa. Nici nu stiu de cate ori am dat tat cate 20 de milioane. Si parchetul ne mai costa minim 30 de milioane. Primaru’ o zas sa avem rabdare, ca om primi 25, da’ cat sa avem rabdare? Da’ cred ca nu ne mai da nimic. Ni-i si rusine si groaza sa tat merem”. Cu toate ca si casa lui Vasile Leordean a fost afectata de inundatii, acesta se pare ca nu va primi niciun leu, pe motiv ca „nu e locuibila casa”. Adica fiii omului, care au construit-o, sunt plecati la munca in strainatate. De parca paguba lor nu s-ar simti! O alta femeie singura, Ioana Raicovici, spune ca nici nu a vrut sa primeasca ajutorul dat de Primarie, care a constat intr-o sticla de apa, un sac de grau, doi, de ciment si unul, de var: „Am spus ca nu-mi trebuie. Bani n-am primit deloc. Eu cu ce sa ma ingrop? Cu ce sa cresc copiii?”. Viorica Soplonczai spune ca si casa ei a fost afectata de inundatii si ca nu numai ca n-a primit ajutoare banesti, dar a fost nevoita sa apeleze la autoritatile din Petrova pentru a-si curata fantana: „Daca sa dau bani unora, io de ce nu primesc? De ce isi bat joc de noi? Nici fantana n-o curatat-o. Am baut apa cum o fost, am fost bolnava, am avut diaree, am vomitat. O trimis primaru’ din Petrova un om, sa-mi curete fantana”. Familia Gavriluti spune ca a scos bani din CEC, pentru a suporta plata reparatiilor si acum nu se stie cand ii vor primi. Situatia e similara si intr-un cartier in care locuiesc vreo 15 familii, cele mai multe cu minim doi copii in grija. Desi toti au fost afectati de inundatii, s-a dat unda verde doar pentru reconstructia unei case care, „intamplator”, apartine unui angajat al Primariei. Oamenii nu sunt suparati ca lui Vasile Covaci i se reface casa, dar vor sa fie tratati in mod egal. Oamenii povestesc ca o familie de batrani de 60 de ani, cu o casa la fel de avariata, a fost trimisa de autoritati la munca. Astfel ca batranii au ajuns sa lucreze la vie, sa-si poata reconstrui casa... Un caz aparte e cel al familiei Rus, cu un baiat care are nevoie de dializa. Tatal i-a donat fiului un rinichi, dar tot a plecat la munca in Italia, sa faca bani. Numai ca banii n-au ajuns de reparatii, asa ca oamenii se tem ca, la iarna, se vor prapadi in casa care va ceda sub greutatea zapezii. Oamenii se plang ca nici la inundatii n-au fost ajutati, iar unii nu au mancat nimic timp de patru zile. Mai mult, au fost nevoiti sa se adaposteasca vreo 20 de oameni in camera unei rudenii. Un alt batran, care a lucrat o viata intreaga in mina, iar acum zace la pat, se plange si el ca a fost uitat de autoritati. Ana Rus povesteste ca, la trei luni de la potop, doarme inca pe jos. Florin Rus, alt localnic, e suparat ca altii au primit bani: „N-avem nimic. La altii, le-o mai dat cate 5 milioane, pe noi ne-o trecut cu o sticla de apa si un sac de var si nu le-am luat. Am zis: du-le acasa, vezi ce poti lucra cu un sac de var! Maria Popan, o batranica afectata si ea de inundatii, spune ca a fost nevoita sa faca rate pentru a-si cumpara mobila. Astfel ca, din pensia de 4 milioane, lunar, trebuie sa plateasca 1,6 milioane, pe o perioada de un an si jumatate. Necazul cel mare al oamenilor e ca s-au „ingropat” in datorii pentru reconstructia caselor, sperand ca vor ajunge si la ei banii de la Guvern, iar acum trebuie sa le plateasca. Numai ca banii nu mai vin. Ba, mai mult, spun ca primarul ar dori sa faca iar evaluari sau sa le dea materiale de constructii, in conditiile in care ei si-au aranjat deja casele cum au putut. Iar acum, trebuie sa-si achite datoriile. Numai ca, in loc de raspunsuri clare si intelegere, autoritatile raspund cu... intrebari. Suparat ca am vorbit cu oamenii, nu cu „edilii”, pentru a afla realitatea (apropo, edil e alesul unui oras, ori Leordina e comuna!), Stefan Gavriluti intreaba degajat: „care-i problema?”. „Problema” e ca noi credem ca nu „edilii” detin „cheia realitatii” si a „adevarului”, ci cetatenii ingropati in datorii, disperati si umiliti. Si mai credem ca, la Revolutia din 1989, n-au murit oameni pentru ca ziaristii sa-si ceara voie „edililor” sa vorbeasca cu oamenii. Dar „problema” principala e ca „edilii” de orice fel sunt platiti din bani publici pentru a fi in folosul cetatenilor si pentru a le rezolva problemele. Indiferent daca e vorba de 10, 20 sau 100 de oameni. Iar in acest caz, problema e intarzierea nejustificata a banilor, in timp ce oamenii se chinuie in saracie si mizerie. Si problema e ca, la cativa kilometri de Leordina, banii au ajuns in urma cu vreo luna. „Edilii” de acolo nu respecta aceleasi legi? La altii, se poate! Ion Petrovai, primarul din Petrova, spune ca familiile afectate de inundatii din localitatea pe care o conduce au primit „bani grei” de la Guvern: „prima data, s-au facut fise de evaluare pentru casele in care a intrat apa si s-o dat cate 3 milioane de lei vechi pentru fiecare persoana, plus alte 3 milioane, de casa. Daca o fost doi in casa, o luat 9 milioane. Acuma, o venit o hotarare de Guven, prin care s-au dat 25 de milioane de lei vechi pentru fiecare casa. La noi, i-o si cheltuit de mult. De vreo luna de zile, am dat acesti bani”. „Care-i problema?” Primarul din Leordina, Stefan Gavriluti, s-a aratat mai suparat ca-l „acuza” presa decat de faptul ca oamenii din localitatea pe care o conduce asteapta iarna in frig, foame si saracie: „De ce n-ati venit sa va confirm acuzele pe care mi le aduceti? Dumneavoastra stiti care au fost inundati? Ati vazut fisele de evaluare la fiecare cetatean? Trebuia sa veniti la Primarie, sa vedeti fisele de evaluare. Singurii bani care s-au dat pana acum au fost prin Directia Muncii, pe baza anchetei sociale, in functie de numarul de membri din fiecare familie care s-a aflat in acea casa. Unii au fost intr-adevar in situatii critice, noi am mers pe lege. Noi am avut efectiv 10, 16, in fine, am avut 13 locatii unde am facut aceste anchete sociale, unde intr-adevar au fost situatii critice. In functie de membrii din familie, si-au luat banii. Aceste 25 de milioane de lei vechi, de casa, au venit prin ordonatorul de credite, ca sa-i distribuie pentru cei care au fost afectati. A venit hotararea de Guvern, noi am facut hotararea de Consiliu Local. Am intarziat putin, care este problema? Vine urmatoarea treaba, ca ordonator de credite, avem obligatia sa mergem la fiecare, sa vedem ce pagube au savarsit aceste inundatii. Eu nu pot sa le dau bani la oameni, ca poate unii sunt betivi, sunt nu stiu cum, sa le dau, sa-i bea? Eu vreau sa le dau materiale. In momentul in care o sa pot sa fac platile, maine, poimaine, poate luni, o sa avem statele de plata facute, scoatem banii, facem o comisie si mergem la fiecare om, ti s-a distrus asta, sa vedem ce pagube ai avut? Credeti ca noi ne jucam cu administratia publica? Domnule, ascultati la mine, noi am venit aici sa facem treaba pentru oameni. Din 2800 de oameni, sunt 10, 30, 100 nemultumiti, care-i problema? Si care-i problema, ca s-au dat la Petrova? Ca am organizat Fiii Satului? E sarbatoarea satului, localitatea Leordina n-a fost stearsa de pe fata pamantului. Sunt niste criterii pe care ne bazam, am avut alocati bani din Consiliul Local si sponsorizari. Pentru ce apa nepotabila? Dumneavoastra interesati-va la ISU, la pompieri, ca am facut la fiecare fantana curatire de vreo sase-sapte ori. O familie din Leordina a apelat la Petrova? Care-i problema, n-am inteles? Veniti sa discutati cu edilii, dom’le? Sa vedeti care este realitatea! Credeti ca noi dormim? Ei isi plangeau de mila? Vai de capul meu!”. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro