Singapore, 2010. Jurnal (partea a III-a)

Cand mi s-a spus pentru prima data ca Aeroportul Changi din Singapore este cel mai frumos din lume, am ignorat si am trecut cu vederea mult prea usor acest fapt. Cand am aterizat aici insa, parca am fost aruncat intr-o lume de a carei existenta nu aveam stiinta. O invazie de flori, plante, magazine, culori si lumina care te face sa exclami, de mirare, la tot pasul. Sunt convins ca este rodul a zeci de ani de munca, dupa proiecte care, studiate cu atentie, dau tonul pana si luminii cum sa patrunda astfel incat sa nu fie deranjanta (de altfel, Singapore se bucura, in ciuda ploilor scurte si calde, de un soare puternic in peste 300 de zile din an), sunetelor – multe – care nu sunt deranjante, ci parca fac parte dintr-o simfonie a trecerii (pentru ca scopul principal al aeroportului este trecerea, marea parte a pasagerilor fiind in tranzit), aerului care, combinat cu miresme de orhidee si improspatat de fantanile cu ape curgatoare insirate pe ziduri imense, da o senzatie de nou… Este locul unde, ni se spune cu mandrie, pasagerii pot alege din plin magazinele unde sa intre, pentru ca are nu mai putin de 1600! De altfel, cifrele cu care se lauda aeroportul Changi sunt intr-adevar impresionante si o insirare a lor ar fi, probabil, nejustificata si cu siguranta incompleta. Retin insa faptul ca oficialii aeroportului, doar pentru celebrul Airbus A380, cel mai mare avion de pasageri din lume, care este deja rasfatatul liniilor aeriene mondiale pentru caracteristicile pe care le are, s-au pregatit timp de 2 ani cu amenajarea terminalului. Signapore Airlines a fost si compania care a efectuat primul zbor cu acest aparat, spre Sydney, iar azi celebrul mastodont a devenit un loc comun pe platforma aeroportului. Dincolo de cei 2 ani de pregatiri, modificarile efectuate in terminal, de la podurile aeriene si pana la alte operatiuni de separare a fluxurilor, au costat aeroportul nu mai putin de 17 milioane dolari, insa de departe, nu pare un efort iesit din comun pentru o lume care vede totul in dimensiuni superlative. Rasplata este pe masura, pentru ca pasagerii „executivi”, cei de la clasa „business” sau cei al caror stil de viata este unul greu de inteles pentru un om de rand, aleg, de 25 de ani, Aeroportul Changi ca fiind cel mai bun din lume. „Rivalitatea noastra este, pe de o parte, cu cea a aeroporturilor concurente din zona: Kuala Lumpur, Bangkok si pe de alta parte, pentru destinatiile de tip lung curier, cu cele din Orientul Mijlociu, care exceleaza prin stralucire si exces de opulenta” - imi spune un oficial al aeroportului. „Insa noi incercam sa fim mereu in anticiparea dorintelor pasagerilor si nu ne limitam la a mentine statutul. O mare parte din energie o dedicam inovarii pentru a veni, mereu, cu ceva nou, placut surprinzator”. In preziua inchiderii programului de pregatire in management aeroportar la care am asistat, am fost invitati la o cina festiva, la restaurantul hotelului Hyatt, unul din locurile de top pentru destinatia asiatica. Ministerul Afacerilor Externe, principalul „vinovat” pentru sederea si pregatirea noastra aici, ne-a mai facut o surpriza, in invazia de produse culinare de pe – din cate am numarat eu – vreo 3 continente si cu un specific al catorva zeci de tari. A fost greu sa alegi din nebunia de melci, crabi, creveti, pesti sau pisici de mare, trecand prin carne cu miere, ornata cu zeci de sosuri, de la afine de cultura si pana la mustar de Dijon. Fructele – carora li s-a dedicat un important sector – erau doar in mica parte cunoscute, motiv pentru care am incercat combinatii de culori si gusturi pe care nici macar cuvintele sa le pot descrie nu le am. Nu mai vorbesc de deserturi, de la jeleuri cu densitati variabile sau impletiri de nuante si miresme de un efect ademenitor si pana la inghetate atipice pentru un european sau sucuri de fructe si legume care se preparau pe loc, cu o maiestrie pe care nici nu am incercat sa mi-o explic. Pentru mine domeniul culinar nu a fost niciodata un punct forte si nici macar nu i-am acordat atentie, insa cu ce am avut la cina de la Hyatt cred ca se poate face un studiu consistent asupra diversitatii obiceiurilor si conceptiilor despre relatia omului cu diferite culturi. Spre a incununa aceasta diversitate, am dorit sa le fac un cadou colegilor si, in ultima noapte, am incercat sa dau din diversitatea fiecaruia putina culoare la o simfonie a prezentei lor intr-un mic film, pe baza pozelor si a experientelor noastre pe timpul celor doua saptamani. „Noi incercam sa fim mereu in anticiparea dorintelor pasagerilor si nu ne limitam la a mentine statutul. O mare parte din energie o dedicam inovarii pentru a veni, mereu, cu ceva nou, placut surprinzator”. Mihai Patrascu